de Gabriela Niculescu

Văru’ Săndel, Sandu Pop pe numele său real, a reuşit să împletească talentul actoricesc, televiziunea şi dragostea faţă de public - transformată în preocupare faţă de acesta, astfel încât să se numere printre cele mai îndrăgite personalităţi ale momentului. Îl puteţi vedea pe scena Teatrului de Comedie din Capitală, în spectacole de muzică populară, prin ţară, dar şi la emisiunea „D’ale lui Văru’”, duminica, de la 15:00 la 17:30, la Etno TV. Ce a făcut în pauza de un an şi trei luni în care nu a mai apărut la televiziune, cum îşi dedică timpul familiei şi ce surprize vă pregăteşte puteţi afla din interviul următor.

„M-am ocupat mai mult de copii şi de soţie”

- Ce te-a determinat să iei o pauză de la televiziune până la emisiunea „D’ale lui Văru’”?

- Era o perioadă foarte aglomerată pentru mine, urma şi o campanie electorală cu multe spectacole, iar emisiunea pe care o realizam era într-un format mai dificil şi am simţit că nu le pot duce pe toate. Trebuia să renunţ la ceva, şi am hotărât să facem o pauză cu show-ul. Dar pauza de un an şi trei luni a fost de bun augur, pentru că ne-am întors cu forţe proaspete şi cu alt format foarte bine primit de public.

- Pentru cei care nu au apucat să te urmărească la noua emisiune, ce pot vedea duminica?

- Eu cunosc foarte bine publicul şi ştiu că nu este foarte sofisticat sau pretenţios, ci este unul care primeşte cu drag dacă îi dai ceva frumos şi din suflet. Atunci am zis să nu complicăm formatul, să facem o emisiune cu voie bună, cu umor, cu vedete şi nume mari din muzica populară.

- Ce-ai făcut în perioada de pauză?

- Am avut mult de muncă, nu am stat. A fost un an foarte bun pentru mine, am avut spectacole la teatru, am avut spectacole prin ţară cu Văru’ Săndel, că ţi-am mai spus eu cândva... Văru’ Săndel face banii şi Sandu Pop îi cheltuieşte. (Râde!) M-am ocupat puţin mai mult de familie şi am stat mai mult alături de copii. În weekend aveam spectacole, iar în timpul săptămânii rămâneam acasă. N-aş fi putut face asta dacă aveam şi emisiunea.

„Lumea mă iubeşte şi e atentă la ceea ce fac”

- Care sunt cele mai frumoase momente din caravanele prin țară?

- Sunt foarte multe lucruri frumoase care se petrec cu oamenii. Impresionant este atunci când vine omul şi te atinge. Mai vine câte o măicuţă care pune mâna pe mine şi zice: „Gata, am pus mâna pe el, acum pot să mor liniştită!” Altul vine şi zice: „L-am văzut «între» carne şi oase!” (Râde!) Minunat este când ne întâlnim cu oamenii dragi, alături de care am pornit pe drumul carierei acum 12-13 ani, ei cântând, eu prezentând, artişti din generaţia mea. Împreună facem nişte seri frumoase, ce seri, nopţi lungi şi prelungi până dimineaţa, în care ne bucurăm unii de alţii, depănăm amintiri, bem un pahar cu vin şi ne bucurăm de succes.

- Dincolo de aceste gesturi, în ce situații ai mai simțit că ești un artist iubit de public?

- De exemplu, de dimineaţă am simţit asta, când m-a rugat un prieten să-l ajut să postez site-ul lui pentru copilaşi pe pagina mea de Facebook. Avea 400 de like-uri, iar după cinci minute avea 2.200 de aprecieri. Aceasta este o dovadă că lumea mă iubeşte şi este atentă la ceea ce fac, dar am şi grijă să-i fiu pe plac, mă preocupă acest lucru. Nu fac eforturi, dar mă interesează să le ofer oamenilor ce le place, să mă adresez pe limba lor. Poate gusturile mele ar fi altele, dar îmi cunosc publicul, şi degeaba aş încerca să-i ofer altceva, că nu ar prinde.

Cel mai tare cadou: o bâtă de la un cioban

- Cu ce cadouri te surprinde publicul?

- Sunt o mulţime de oameni speciali care nu ştiu ce cadouri să-mi mai ofere. Acum vreo două luni, am avut un spectacol la Hundeoara şi era o adunare a producătorilor din zona respectivă, iar un cioban a venit şi mi-a oferit bâta lui. Mi-a spus: „Uite, nu m-am despărţit de bâta mea de când eram copil, dar vreau să ţi-o dăruiesc!” Mirosea a oaie, am luat-o cu drag, l-am îmbrăţişat şi l-am pupat, a fost chiar un gest emoţionant. Chiar primarul îmi zicea că ciobanul nu-şi dă bâta niciodată, dar pentru mine a făcut-o.

- Care a fost cea mai indecentă propunere venită din partea fanelor?

- Dar câte nu sunt! Ele vin mai în glumă, mai în serios. Mai vin să ceară un autograf şi-şi trag bluza în jos, dar trebuie să ştii să parezi astfel de momente.

- Soţia ta este geloasă?

- Cunoaşte situaţia şi ne acceptăm reciproc meseriile, pentru că şi ea lucrează cu oameni, fiind doctor, trebuie să avem grijă unul de altul. Din afară pot apărea săgeţele ce ne pot răni, dar noi ne susţinem şi ne protejăm reciproc. Mergem mai departe şi ne vedem de drum, pentru că este complicată viaţa de familie între un doctor şi un actor. Sunt multe deplasări, însă, după ce te întorci acasă după o săptămână de turneu, revederea e atât de dulce şi de frumoasă, încât constatăm că distanţa nu ne-a depărtat, ci ne-a apropiat.

Soţia: „Domnul e servit!”

- Când ai făcut ultima oară un gest romantic pentru soția ta?

- Acum o săptămână i-am adus un buchet mare de flori, iar în general sunt un romantic, deşi nu par. Nu trebuie să fac neapărat cadouri materiale, reiese acest lucru din atitudinea mea. Eu cred că sunt un soţ bun, aşa cum trebuie să fie unul sau aşa cum îşi doreşte o femeie.

- Cu ce te răsfață soția pe tine?

- Dacă prindem, de exemplu, un weekend împreună dimineaţa, când mă trezesc, cafeaua şi micul dejun sunt pregătite. Ea mă aşteaptă în bucătărie, chiar îmi trage şi scaunul şi-mi spune: „Domnul e servit!”. Bineînţeles că a doua zi fac eu acelaşi lucru şi doamna este servită...

- Fiica ta, Iulia, a ajuns la frumoasa vârstă de 16 ani. Cum este perioada adolescenţei sale?

- M-am aşteptat să fie puţin mai zbuciumată, dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu că este bine. Mă aşteptam ca liceul să-i dea un pic de rebeliune, dar n-a fost aşa. Învaţă bine la şcoală, se pregăteşte să devină doctor, ca mama sa, încă de pe acum, din clasa a X-a, la biologie şi chimie. Pentru admiterea la Medicină nu poţi învăţa atunci. Are un grup de prieteni cu care se înţelege foarte bine şi, e adevărat, că ne omoară cu timpul petrecut pe telefon, ca toţi copiii din generaţia sa. Dar cu explicaţii despre această pierdere de vreme înţelege.

„M-aş bucura ca Andrei să-mi calce pe urme”

- Deci nu dă semne să-şi dorească actoria.

- Nu prea, deşi ar avea o părticică artistică. O colegă de la Teatrul de Comedie face nişte cursuri de actorie la care am trimis-o vreme de un an. Nu e departe de ceea ce ar trebui, dar, dacă ei îi place medicina, nu vreau să insist să facă altceva, pentru că trebuie să-i placă ei.

- Ce preocupări are Andrei la cei 6 ani?

- Acum îşi petrece timpul cu prietena şi cu vecina lui, Otilia, care stă cu un etaj mai sus de noi. Sunt împreună şi acasă, şi la grădiniţă.

- Este iubita lui?

- El zice că nu, dar, dacă îl întrebi de cine îi place mai mult, spune foarte apăsat: „Bineînţeles că de Otilia!” Dar acum îi e doar prietenă, încă n-au ajuns la stadiul pupatului. Se joacă mereu cu tot felul de jocuri, dinozauri şi căluţi, pe care-i ascund prin casă, uită unde i-au pus, începe să plângă, şi căutăm căluţi până înnebunim. (Râde!)

- Andrei dă semne că i-ar plăcea teatrul?

- El, da. Îl văd că este trăsnit, joacă mereu câte ceva. M-aş bucura să-mi calce pe urme, că aş putea să-l ajut, aş şti să-l îndrum, dar n-am de unde să ştiu acum. Deşi, îmi spuneau ai mei că eu de pe la 6 ani, de la vârsta lui, am început să cânt la serbări. Eu îmi amintesc de prin clasa a III-a, când cântam la muzicuţă, interpretam câte ceva. Însă sunt actori care şi-au descoperit veleităţile în clasa a XII-a, alţii, după 20 şi ceva de ani.

„Dacă e să mă ascund, mă duc la Plătăreşti”

- Cum îţi reîncarci bateriile după turnee?

- Acasă, unde mă bucur de copii şi de soţie, mai am o casă la Plătăreşti, unde mă duc cu mare bucurie şi-mi închid telefonul, am linişte, ascult păsărelele, acolo mă regenerez. În rest, nu mi-e foarte greu, nu mă plâng, dar uneori ai nevoie de linişte, alteori, de izolare. Dacă un coleg mă roagă să-i compun o piesă, am nevoie de patru, cinci ore de linişte totală, să mă pot concentra, să iasă frazele aşa cum trebuie, să fie cuvintele la locul lor.

- Ce te inspiră să compui?

- Cel mai important este faptul că am trăit la ţară, am avut o viaţă simplă şi frumoasă acolo, am prins filonul, vorba ţăranului...

- De pasiuni mai ai timp?

- Mai merg cu prietenii la pescuit. Nu sunt un foarte mare pescar, dar merg cu cei care se pricep şi au scule, şi atunci ei mă ajută, iar eu am grijă de băţ.

- Cum arată vacanța ideală pentru tine?

- Vacanţa ideală ar fi cu toţi ai mei, cu încă două familii liniştite, compatibile cu noi, într-o ţară ca Grecia, cu apă limpede, plajă frumoasă, atmosferă caldă şi mâncare bună.

„Plec în turneu în America şi voi intra într-un spectacol nou”

- În ce piese te putem vedea?

- În două proiecte private care se joacă în diverse teatre, unul este „Menaj à trois”, un spectacol pe care l-am jucat în Zalău, Ardeal, Bucureşti, Otopeni, ne-am bucurat de el şi-l punem în scenă atunci când se iveşte ocazia. Altul este „D’ale Carnavalului”, cu Bebe Cotimanis în rolul principal, iar eu sunt catindatul, cred că l-am jucat de vreo zece ori. La Teatrul de Comedie am rămas cu „Zăpezile de altădată”, „Elling” şi „Spiritul de familie”. Dacă mă ajută Dumnezeu şi mă întorc cu bine din turneul în America, din primăvară o să intru într-un spectacol nou.

- În ce perioadă vei fi în turneu?

- În turneu plec de pe 10 februarie, până spre sfârşitul lui martie. Va fi un turneu mai mult în Canada, pentru că America este foarte bătută de artiştii români. Îmi doresc foarte mult să merg în acest turneu, pentru că am mai fost în unul, în urmă cu 13 ani, care a fost foarte greu şi obositor, în care deplasarea se făcea cu rulota între concerte, mergeam câte 2.000 de kilometri, ajungeam înainte de spectacol, iar după el ne urcam iar în rulotă, pentru că a doua zi aveam alt spectacol, la alte mii de kilometri distanţă, şi n-am apucat să văd nimic. Acesta va fi mult mai lejer.

- Ce nu suporți să faci, dar trebuie?

- Să mă trezesc dimineaţa, de exemplu. Este o mare problemă de care nu cred că voi scăpa vreodată. Şi sunt convins că se întâmplă ceva, pentru că dimineaţa dorm foarte profund. Noaptea nu dorm cum trebuie, că aud orice mişcă, în schimb, dimineaţa, după ce toată lumea pleacă la treabă, iar eu mai am două ore, acela este somnul meu, atunci mă răsfăţ. Dacă aş putea să mă trezesc mereu pe la 12:00-13:00, ar fi perfect. Dar, din păcate, nu se poate!

„Poporul român nu merită să trăiască în sărăcie”

- Ce iubești cel mai mult la români și care crezi că sunt cele mai mari defecte ale lor?

- Eu iubesc poporul român şi România, sunt patriot. Îmi place că suntem deschişi, ospitalieri şi harnici, deşi mulţi nu ne consideră aşa. De multe ori suntem înţelepţi şi, mai ales, inventivi. Doar că nu ne-au ajutat conjuncturile economico-socialo-istorice să fim măcar puţin mai bine. Poporul român nu merită să trăiască în sărăcie de atâta amar de vreme. Nu din cauza lenei nu avem autostrăzi şi un salariu mediu care să le permită oamenilor să plece într-un concediu când au nevoie, ci pentru că cineva nu a vrut şi lucrurile au fost coroborate cu hoţia la nivel înalt. Şi mi-ar plăcea să nu ne mai lăsăm atât de uşor manipulaţi, să ţinem ochii mai mult deschişi.

- Care sunt cele mai mari dorințe?

- Cea mai mare dorinţă a mea este ca ai mei copilaşi să fie bine, să se bucure de viaţă aşa cum am ştiut eu să mă bucur, să aibă soare la hotare şi în sufletele lor, şi îmi doresc să fim toţi sănătoşi. Nu este un clişeu, chiar aşa este, degeaba este totul perfect, că din cauza unei probleme de sănătate se poate nărui totul... Aşa că mă rog pentru sănătatea tuturor.

„Degeaba este totul perfect, că din cauza unei probleme de sănătate se poate nărui totul... Aşa că mă rog pentru sănătatea tuturor“

„Vreau să fiu un actor bun, dublat de-un caracter frumos“

- Cine te-a influenţat artistic?

- Teatral vorbind, mi-a fost model Dan Tufaru şi m-am uitat cu mare admiraţie la Cornel Vulpe, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi! Erau mari actori, dar şi Oameni. Am încercat să fiu ca ei, să spună lumea că sunt un actor bun, sunt dublat şi de un caracter frumos. Asta este foarte important. Erau nişte oameni excepţionali. Dan Tufaru m-a luat sub aripa lui încă de la începutul carierei mele în Teatru de Comedie, şi nu-mi spunea niciodată: „Să faci aşa!”. Dar îmi zicea: „Uite cum am făcut eu!” Şi-mi dădeam seama ce mi-ar putea folosi şi mie.

„Mă costă foarte tare scena“

- Cât timp reușești acum, de când ai început şi emisiunea, să-ți petreci alături de familie?

- Încerc să stau cât mai mult lângă familie, pentru că ea înseamnă echilibru, stabilitate, ea mă ajută să mă refac după câteva zile de „travaliu”, pentru că spectacolele de folclor presupun un consum sufletesc, cel puţin pe mine mă costă foarte tare scena şi întâlnirea cu publicul. Cea de la teatru mă consumă mai puţin, pentru că nu presupune atât de multă improvizaţie. În schimb, ceea ce fac pe scena spectacolelor populare presupune doar un mic schelet prestabilit pe care mă bazez, în rest este pură improvizaţie, unde cânt, dansez, cobor de pe scenă, mă întorc, inima bate, este un consum energetic imens, poate de aceea mă şi iubeşte publicul.