Seara de 4 martie 1977 a devenit pentru totdeauna o bornă a tristeţii pentru lumea artistică românească şi pentru publicul nostru în general. Scenele de teatru şi platourile de filmare au fost văduvite de Toma Caragiu, Televiziunea Română a rămas fără Alexandru Bocăneţ (cel mai bun regizor al nostru de varietăţi după plecarea lui Valeriu Lazarov), iar muzica uşoară românească s-a trezit cu o artistă de excepţie mai puţin, Doina Badea. Au murit atunci oameni de toate categoriile şi de toate profesiile, dar noi vi-i vom reaminti în aceste rânduri doar pe cei trei mari artişti.
Toma, regretatul comediei româneşti
Despre Toma Caragiu îşi amintesc cu drag toţi cei care l-au urmărit în lungul şir de filme artistice în care a avut roluri de neuitat, dar şi cei care au savurat momentele vesele transmise la TVR sâmbătă seara, începând cu ora 19:30. De neuitat este şi acel duet minunat pe care îl făcea cu Anda Călugăreanu, altă artistă a cărei plecare în lumea de dincolo o regretăm. Toma s-a născut .gif)
la Ploieşti, la 21 august 1925, într-o familie de aromâni, originară din satul Aetomilitsa, regiunea Epirus (Grecia). Încă din liceu, pe care l-a absolvit în Ploieşti, a intrat în trupa de teatru, având pe atunci şi preocupări literare. Venit în Bucureşti, a fost admis la Drept, dar a abandonat degrabă cursurile şi s-a înscris la Artă Dramatică, după cum simţea, iar pe o scenă de teatru profesionist a urcat în 1948, când a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti. În televiziune a lucrat foarte mult sub regia lui Alexandru Bocăneţ, considerat de mulţi o mare capacitate în domeniu, dar care, la fel ca şi Toma, ne-a fost răpit de zidurile frânte în cutremur.
„Toma abia ce se întorsese de la dr. Chiriţă, marele său prieten, şi, din nefericire, era în casă. Avea părul alb când a fost descoperit. Nu mă miră, deoarece avea o teamă specială de pericol. Am călătorit cu el în maşină adesea şi se temea de viteză. Era un om blând, fără ieşiri violente, îi plăcea pacea în colectiv. Cred că a fost un talent fenomenal, o mare pierdere a teatrului românesc”, îşi aminteşte inegalabila Stela Popescu.
Andu, pe urmele lui Valeriu Lazarov
Alexandru Bocăneţ, născut la 15 februarie 1944, în Bucureşti, a avut o carieră de succes în regizoratul emisiunilor de divertisment. S-a format pe lângă marele Lazarov, iar când Valeriu a rămas în Spania, Bocăneţ a devenit regizorul titular pe aceste emisiuni. Cu mijloace modeste, cu aparatură învechită, sovietică, a realizat nişte filmări absolut colosale, demne de orice televiziune de nivel european.
Despre marele regizor Stela Popescu ne-a mărturisit: „Alexandru pregătea emisiunea la TV şi era în vizită la Toma în fatidica seară de 4 martie. Era un profesionist şi un caracter impecabil, având o mare fineţe, tandreţe, pasiune în tot ceea ce făcea. Odată realizam împreună un program şi a oprit două ore lucrul numai ca să mă coafez cum trebuia pentru personaj”.
.gif)
Doina Badea, aplaudată la Paris
Născută în Craiova, în 1940, interpretă cu un ambitus extraordinar de larg, Doina Badea a debutat pe scena Teatrului din Deva. Remarcată de oamenii de muzică din Bucureşti, a fost adusă la Teatrul „Constantin Tănase”, unde s-a afirmat din plin în scurt timp, înregistrând succes după succes. A susţinut recitaluri la „Cerbul de Aur” din 1968 şi 1971, dar a cântat şi la Paris, la Olympia, unde a fost aplaudată frenetic. Octavian Ursulescu spunea despre Doina Badea că „nu era ceea ce s-ar putea numi o cântăreaţă de turneu, de show”, deoarece vocea sa era apreciată mai mult de esteţi, de specialişti. „Avea un anumit gen şi piesele erau cam de aceeaşi factură, mai serioasă, în schimb era cântăreaţă de concurs. De la orice piesă festivalieră, gen San Remo, ea obţinea premii”, este de părere fostul prezentator al Festivalului de muzică de la Mamaia.
Anda Postolache
Amintirile unui prieten
Horvath Dezideriu, scriitor, om de cultură, fost şef al Direcţiei de Presă din Televiziunea Română din 1956 până în 1983, ne-a vorbit atât despre Toma Caragiu, cât şi despre Alexandru Bocăneţ, pe care i-a văzut de fiecare dată când au înregistrat sau transmis în direct în TVR, datorită profesiei sale: „Am avut plăcerea de a viza monumentalele emisiuni ale lui Toma Caragiu, al cărui nume eu nu-l pot despărţi în televiziune de al Andei Călugăreanu. Cele mai multe sketch-uri le-au făcut împreună. Ţin minte povestea acelui celebru sketch în care Toma povestea că s-a dus la munte, în care zicea cam aşa: «Ce bine e aici, la munte, e aer curat, am de toate, am venit să uit de problemele de birou, de problema cu tovarăşu’, dar cum să uit când el a fost premiat, eu n-am fost, dar am venit aici să uit...» Şi, din poantă în poantă, ajungea să spună mai la sfârşit ceva destul de periculos pentru vremea aceea: «Pe el l-a promovat, pe mine nu, altă dată el a plecat în străinătate, eu n-am plecat, altă dată a plecat el şi am rămas eu, altă dată a plecat el şi a rămas el!». Şi când au terminat de repetat şi de înregistrat emisiunea, vine Alexandru Bocăneţ, Andu, cum îi ziceam noi, şi-mi spune să văd caseta ca să poată fi difuzată pe 24 august, a doua zi adică. Fiind una din serile de sărbătoare oficială, trebuia să cuprindă Varietăţi. Am văzut emisiunea care avea şi .gif)
acest sketch spus de Toma Caragiu şi după ce am semnat că poate intra pe post, mă cheamă Octavian Paler, prim-vicepreşedintele Radiodifuziunii. Octavian Paler, un om de mare cultură, cu mult bun-simţ, era probabil mâncat de presiunile acestei munci de conducere şi responsabilitate politică şi ideologică, şi mai exagera în decizii. M-a chemat la el şi îmi zice vizavi de sketch-ul lui Toma: «Lăsăm aşa?» Ce să lăsăm? «Păi, sketch-ul ăla al lui Toma Caragiu cu plecatul şi rămasul în străinătate». Dar ce are? Nu are nimic. Mai ales că am şi o indicaţie scrisă de la Comitetul Central în care se scrie că putem prezenta cazuri izolate de români care fug peste graniţe, dar să nu fie o generalizare”.
„Lui Octavian Paler i-a fost frică!”
Horvath Dezideriu a crezut că l-a convins pe Paler să lase acel moment vesel să intre în programul de divertisment. Întâmplarea s-a terminat însă astfel: sketch-ul a fost difuzat, dar nu pe programul 1, ci pe 2, care bătea doar pe o rază de 60 km în jurul Capitalei, iar la ora când trebuia să fie Varietăţile, la 19:30, Paler a dispus să fie transmis un film de Hollywood, cu Anita Ekberg şi Omar Sharif! I-a fost frică!
Pe Doina Badea a cunoscut-o la Deva, unde scriitorul avea o verişoară, colegă cu artista la acelaşi teatru. Se întâlneau deseori acolo, iar când Doina a venit în Bucureşti şi a filmat la Televiziune, întâlnirea a fost de asemenea inevitabilă. „Era un om deosebit de corect şi o artistă care ilustra profesionalismul în domeniul său de activitate”, şi-a amintit Horvath Dezideriu.
