de Gabriela Niculescu

După șase decenii în care a străbătut țara în lung și-n lat, în care a colindat continentele lumii și a încântat milioane de ascultători cu muzica sa, Maria Ciobanu, „Ciocârlia” cântecului popular românesc, se află în pragul retragerii din lumina reflectoarelor. Zilele acestea, marea doamnă se află în turneul de rămas bun alături de copiii și de nora sa, iar la București susține două spectacole, la 11 și 12 martie, la Sala Palatului, unde biletele au fost epuizate în timp record! La aproape 80 de ani de viață, una dintre artistele adulate de români, care a scris o importantă pagină în istoria folclorului autohton, ne vorbește despre bucuria, pasiunea și dragostea pe care le-a pus în fiecare melodie. Devotamentul său pentru muzică i-a fost răsplătit cu milioane de flori, aplauze și importante premii. Despre ce va face după retragere și ce dorințe arzătoare are, ne-a vorbit în următorul interviu.

„Cuvinte de laudă? Mi-au spus că nu se mai naşte alta ca mine!”

- Dacă aţi face un bilanţ al întregii cariere, aţi putea să-mi spuneţi câte ţări aţi străbătut, câte spectacole aţi susţinut, câte premii aţi obţinut, câte albume aţi lansat şi câte aţi vândut?

- Nu vă pot zice cu exactitate în câte ţări am colindat şi nici câte mii de spectacole am susţinut, dar pot dezvălui că mă mândresc cu cele două distincţii de recunoaştere supremă pe care le-am primit în ultimii ani din partea preşedintelui Ion Iliescu şi din partea Majestăţii Sale Regele Mihai. Pe parcursul unei cariere de aproape 60 de ani, vă daţi seama că am vândut milioane sau poate zeci de milioane de albume LP şi CD-uri, majoritatea înregistrate şi lansate de casele de discuri Electrecord şi Eurostar. Cu aproximaţie am peste 70 de apariţii discografice!

- Care a fost cea mai mare sumă de bani pe care aţi luat-o la un spectacol?

- Sper că va fi cea pe care o voi primi la concertul de retragere de la Sala Palatului, zilele acestea. (Râde copios!)

- Presupun că aţi fost gratulată cu sute de daruri de la admiratori. Ce cadou inedit v-a rămas în memorie?

- Am fost răsfăţată cu miliarde de flori, iar dragostea şi aplauzele publicului sunt cel mai de preţ dar ce mi-a rămas în suflet.

- Cu ce declarații v-au impresionat admiratorii dumneavoastră?

- Întotdeauna m-au măgulit cuvintele lor de laudă și de apreciere. Nu de puține ori mi-au spus că sunt nemaipomenită și că nu se va mai naște alta ca mine. Le-am replicat că eu cred că se va mai naște când va vrea Dumnezeu. Însă, așa cum mi s-a spus de-a lungul carierei, cel mai important lucru este legat de cântecele mele, care sunt alifia rănilor sufletelor, ale celor care-mi ascultă muzica.

Despre costume populare vechi şi... un măgar simpatic

- Aveți vreun ritual înaintea spectacolelor?

- Nu știu dacă poate fi numit neapărat ritual, dar am tot timpul rugăciunea în sufletul meu către Dumnezeu să mă ajute. Fără bunăvoința Lui nimic nu se întâmplă!

- Vă ajută cineva să vă pregătiți pentru spectacol?

- Nu, singură mă machiez și îmi aranjez părul. Vă dați seama că, după atâția ani de carieră și nenumărate spectacole susținute, această pregătire a devenit rutină.

- Câte costume populare ați adunat în acești ani?

- Sunt foarte multe, le-am pierdut de mult numărul. Am unele extrem de vechi, care au peste 100 de ani, chiar 150, aproape 200. Pe unele nu le-am îmbrăcat niciodată, sunt adevărate opere de artă.

- Rememoraţi, vă rog, câteva întâmplări amuzante petrecute în turneele sau în spectacolele dumneavoastră.

- Eram în anul 1972, dacă nu mă înșel, în turneu prin judeţul Dolj cu Ion Dolănescu, actorul Nicu Constantin şi Alexandru Lulescu, iar nişte ciobani veneau să-şi adape oile la o fântână... Și ce credeţi? Ion m-a urcat pe măgar, am dat ture la fântână şi ne-am amuzat de acea situație, iar de aici a luat naştere şi un cântec ce se numește „Pe sub dealul cu izvorul” și pe care l-am cântat în duet cu Ion Dolănescu, fie-i ţărâna uşoară!

„Am avut o viaţă nu lipsită de griji şi de suferinţe”

- Dacă aţi scrie o carte despre viaţa dumneavoastră, ce titlu i s-ar potrivi?

- Am avut o viaţă nu lipsită de griji şi de suferinţe. Dumnezeu m-a iubit însă

şi m-a ţinut până la această vârstă, de aproape 80 de ani, iar cântecul popular mi-a fost cea mai mare pasiune şi alinare. Viaţa mea este un veritabil roman!

- Cum aţi vrea să-şi amintească oamenii de dumneavoastră după ce nu veţi mai fi în lumina reflectoarelor?

- Ca om, nu vreau încă să rămân o amintire, vreau să mai trăiesc şi să mă bucur de copiii şi de nepoţii mei. Ca artist, mi-aş dori ca tânăra generaţie care abordează repertoriul meu să-mi preia cântecele şi să le interpreteze aşa cum le-am creat şi le-am cântat eu. Și tot pentru ei aș avea un mesaj, să pună pasiune și dragoste, să nu o facă doar pentru bani. Eu am cântat din inimă pentru folclorul românesc, cu devotament și respect.

„Vlăduț a reușit să-mi topească inima într-o zi”

- Dar care este cel mai de preţ lucru pe care îl transmiteţi celor şase nepoţi ai dumneavoastră?

- Dragostea pentru muzică şi pentru cântecele mele nemuritoare.

- Cât timp reușiți să petreceți cu ei?

- Din păcate, nu atât cât mi-aș dori. Nu am suficientă vreme să stau cu ei, dar, după retragerea mea de pe scenă și după ce voi termina cu spectacolele, cred că voi reuși să mă aflu mai mult în compania lor. Îmi sunt tare dragi, și atunci când sunt cu ei îmi face o deosebită plăcere să le cânt și să le spun poezii.

- Cu ce replici vă uimesc?

- Sunt foarte multe. De exemplu, Vlăduț al lui Ionuț a reușit să-mi topească inima într-o zi când mi-a spus: „Mamaie, mi-e așa de dor de tine, că nu te-am văzut de mult!”

„Sunt fericită că m-am împăcat cu Ion Dolănescu, după 35 de ani de tăcere”

- Ce vă enervează sau vă întristează şi ce vă bucură sufletul?

- Mă enervează indolenţa, nepăsarea şi mă întristează starea naţiei noastre. Cea mai mare bucurie a mea este să cânt oamenilor, iar credinţa în Dumnezeu m-a ajutat să o mai pot face până la această vârstă.

- Care consideraţi că a fost cel mai mare eşec al dumneavoastră?

- Am avut multe dezamăgiri, dar cea mai mare durere am simţit-o când am fost dată afară din casa în care am locuit peste 25 de ani. Credința în Dumnezeu m-a ajutat mereu să merg mai departe, mai ales că eu am pierdut patru case la viața mea. Sile Dinicu, Dumnezeu să-l ierte!, când și-a pierdut casa, de supărare, a paralizat și a murit. Pe mine m-a întărit Domnul și m-a susținut familia.

- Care credeţi că este cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut în viaţă?

- Este greu de spus. Fiecare face bune şi rele în această viaţă. Poate împăcarea cu Ion Dolănescu, în 2004, după aproape 35 de ani cât nu ne-am vorbit.

- Cum va arăta viaţa dumneavoastră după retragerea de pe scenă?

- Cu mai puţine emoţii şi, probabil, cu ceva mai mult timp pe care am să-l petrec cu copiii şi cu nepoţii mei. De altfel, ceea ce-mi doresc după această retragere este să fim sănătoși, să mă pot bucura de ei.

Florile preferate şi cozonacul nepoţilor

- Câți prieteni adevărați aveți?

- Eu sunt prietenă cu toată lumea. Nu știu care dintre prieteni sunt adevărați și care nu, dar eu nu m-am certat cu nimeni niciodată.

- Știu că iubeați florile. Mai aveți casa și grădina pline?

- Acum, pentru că am fost plecată în Statele Unite ale Americii, nu am mai rămas cu foarte multe, dar voi avea în curând grădina plină de flori, pentru că a venit primăvara și voi avea și ceva mai mult timp să mă ocup de ea imediat ce se încălzeşte vremea.

- Care sunt florile dumneavoastră preferate?

- Îmi plac zambilele, freziile, de fapt, ador toate florile. Le iubesc și le prețuiesc oricum ar mirosi și ar arăta.

- Ce mâncare preferată aveți?

- Sunt o pofticioasă și îmi place să savurez de toate. Pentru mine, toată mâncarea este bună dacă este preparată cu har. Îmi plac și dulciurile, cozonacul în mod special. Cozonacul este și singurul desert pe care-l pregătesc, sper să-l mai pot face în continuare pentru nepoții mei, pentru că sunt necesare multă energie și multă forță la frământat.

Dependentă de fructe

- Dar la capitolul băuturi ce preferințe aveți?

- Apa este cea mai sănătoasă dintre toate. Dar mai beau și sucuri proaspete de mere sau de portocale, iar uneori mai gust și câte un păhărel cu vin roșu, Cabernet dulce.

- Fructele vă plac?

- Nu doar că-mi plac, dar sunt dependentă de ele. Dacă nu am fructe, fac precum fumătorii rămași fără țigări.

- Că amintiți de fumători, ce vicii aveți?

- Nu am vicii, iar de fumat să nici nu aud. Nu cred că există un dușman mai păcătos. Eu am și pătimit din cauza tutunului, pentru că am inhalat fum în timp ce cântam și așa m-am trezit cu astm bronșic.

„Ascult Dan Spătaru, Corina Chiriac, Mirabela Dauer”

- Ce muzică ascultați?

- Ador și muzica ușoară și clasică pe lângă cea populară. Îmi plac toate cântecele dacă sunt interpretate frumos și corect.

- Aveți vreun artist preferat?

- Îmi plac mai mulți, ascult cu drag, de exemplu, muzica lui Dan Spătaru, a Corinei Chiriac, a Mirabelei Dauer și a multor altora.

- Spuneţi-ne, vă rog, un lucru pe care publicul nu-l ştie despre dumneavoastră şi v-ar plăcea să-l afle.

- Sunt un om simplu şi deschis, nu am secrete faţă de nimeni. Publicul îmi cunoaşte viaţa şi sufletul... Mi-am iubit fanii şi i-am slujit cu credinţă aproape 60 de ani, iar cântecul popular a fost icoana vieţii mele.

- Ce mesaj ați avea pentru oamenii necăjiți de soartă?

- O, Doamne, sunt atât de mulți, încât nu pot decât să mă rog pentru ei, să le dea Dumnezeu sănătate, să le ușureze supărările și grijile.

„Cea mai mare durere am simţit-o când am fost dată afară din casa în care am locuit 25 de ani“

Ionuţ Dolănescu: „Mama este un om modest, cu credinţă nestrămutată în Dumnezeu“

- Povestiţi-mi cel mai emoţionant moment petrecut împreună pe o scenă.

- Am cântat alături de mama mai bine de 20 de ani. Fiecare moment pe scenă alături de domnia sa a fost emoţionant şi excepţional. Sunt un norocos că am avut asemenea părinţi unici, iar pe mama Maria o putem numi, fără doar şi poate, un adevărat fenomen al muzicii noastre tradiţionale.

- Cum puteţi descrie omul din spatele artistei Maria Ciobanu pentru cei care nu o cunosc personal?

- Mama este un OM modest, cu o credinţă nestrămutată în Dumnezeu şi în cântecul popular!

„Fac sport cu Irina Loghin“

- Cum vă păstraţi în formă?

- Îmi place să fac sport şi sunt încă o femeie activă. Am acasă bandă de alergare pe care merg în fiecare zi când am timp. Uneori am programul încărcat și nu mai apuc să fac antrenamentul, dar nu uit de el când mă eliberez. Pot să vă spun că cea mai bună prietenă a mea de mers este Irina Loghin, cu care am avut bucuria să cânt în acest an la trecerea dintre ani la Londra pentru un public extraordinar. Tot cu Irina urmează să merg la tratament, pentru că de la o vârstă asta ne mai rămâne, să ne îngrijim de noi, că destul am muncit.

- Mergeți în România la tratamente?

- Sigur că da. Păi unde în altă parte mai există ape termale, nămol și saline cu proprietăți curative ca la noi? Ne ducem la băi termale la Covasna, la nămol la Techirghiol, la Salina Prahova, în mai multe locuri.

- Când vă simțiți rău vă tratați cu remedii naturiste sau cu medicamente?

- De la o vârstă se mai strică una sau alta, așa că le folosesc pe ambele, pentru că tensiunea trebuie ținută sub control cu medicamente.