de Gabriela Niculescu

„Cea mai mare slăbiciune este copilul”

- Cum aţi reacţionat în momentul propunerii de a fi ambasadoarea postului Happy Channel?

- M-am bucurat enorm, pentru că propunerea a venit din partea unui om la care ţin mult, cu care am lucrat zece ani, în care am încredere şi care face minuni oriunde s-ar afla, iar acest om este Ruxandra Ion.

- Televiziunea prezintă un format de emisiune ce încurajează puterea de a merge mai departe în urma suferinţelor trăite. Ce v-a ajutat pe dumneavoastră să depăşiţi obstacolele vieţii?

- Atunci când ai în faţă un obstacol şi ţelul tău este dincolo de el, faci pe dracu-n patru să-l sari, să-l ocoleşti sau să-l dobori. Nu am o reţetă, nici nu cred că există, pur şi simplu îl dobor! Sigur, ţinând cont de chestiuni care ţin de temperamentul fiecăruia, de felul de a fi, de ritmul în care-şi rezolvă problemele vieţii. Dar altfel nu, nu există o reţetă. Fiecare luptă cum poate.

- Sunteţi o femeie puternică. Totuşi, care consideraţi că este cea mai mare slăbiciune a dumneavoastră?

- Cred că cea mai mare slăbiciune a unei mame este copilul său. Nu fac excepţie de la regulă nici eu, evident.

„Fac acum un rol pentru un film al lui Călin Netzer”

- Aţi fost mama Cristinei Ciobănaşu în multe producţii televizate şi aţi urmărit-o crescând sub ochii dumneavoastră. Cum o vedeţi astăzi pe Cristina, la 19 ani?

- Cristina e o tânără foarte talentată, cu o evoluţie frumoasă, spectaculoasă, aş spune. Am văzut cum s-a transformat dintr-o fetiţă într-o tânără care ştie ce vrea, cu o relaţie minunată alături de Vlad Gherman. E o plăcere să vezi asemenea tineri talentaţi cum evoluează, să le vezi seriozitatea cu care tratează viaţa încă de la o vârstă aşa de mică. Cristina şi Vlad, deşi foarte tineri, amândoi sunt cu adevărat nişte profesionişti. Iar eu le ţin pumnii strânşi să aibă succes în toate proiectele lor!

- Ştiu că aveţi un program foarte încărcat. În ce constau activităţile dumneavoastră în această perioadă?

- Joc la teatru şi fac acum un rol pentru un film al lui Călin Netzer. Când sunt acasă mă ocup de menajeria mea, îmi face bine prezenţa animalelor, apoi, din păcate, pierd mult timp la televizor, enervându-mă cu politica, mai citesc, mai merg la teatru, câteodată mă mai chinuie talentul culinar, de-astea...

- V-am văzut în „Las’ că ştim noi”, la Teatrul Elisabeta, şi în „Gaiţele”, la Odeon. În ce piese vă mai putem vedea în stagiunea aceasta?

- În „Pescăruşul”, la Comedie, „Mă mut sau nu mă mut? Aceasta e-ntrebarea!”, cu o companie privată, şi „Hotel California”, la Teatrelli.

„Munca şi răbdarea mea au fost răsplătite”

- Privind în urmă, de ce realizări sunteţi mândră?

- Sunt mulţumită de faptul că munca şi răbdarea mea au fost răsplătite şi că încă este nevoie de mine. Dar nu sunt mândră şi n-am fost niciodată. Mândria nu este o stare care să mă caracterizeze, de principiu.

- Îmi spuneaţi într-un interviu trecut că sunteţi o fire impulsivă şi că aveţi hachiţe. Pentru ce vă sare ţandăra cel mai des?

- Nedreptatea mă înfurie peste măsură. Nu pot să văd lucruri incorecte, situaţii nedrepte, la care să închid ochii şi să mă prefac că n-am văzut nimic, iar viaţa să meargă înainte.

- Dacă nedreptatea vă înfurie, ce vă bucură sufletul, exceptând prietenii necuvântători?

- Îmi place să văd oameni altruişti, îmi plac empatia, bunăvoinţa, educaţia. Apreciez mult lucrurile care ţin de calitatea şi delicateţea umană.

- Cum vă vedeţi la acest moment şi ce vă doriţi pentru viitorul apropiat?

- Îmi doresc să fiu sănătoasă, să am putere să fac ce-mi place, la modul la care îmi place. Mă văd aşa cum mă vedeţi şi voi, probabil: un om normal, cu tot felul de proiecte la care munceşte şi care-i ocupă tot timpul. Dar nu mă plâng, ba dimpotrivă. Mulţumesc lui Dumnezeu că am o viaţă atât de plină.

„Apreciez mult lucrurile care ţin de calitatea şi delicateţea umană“

„Aveţi «Dreptul la fericire»“

Happy Channel s-a remarcat deja printr-un format deosebit creat de Ruxandra Ion în colaborare cu Simona Macovei, creativa scenaristă a multor seriale româneşti de succes. „Dreptul la fericire” se numeşte emisiunea şi este transmisă de luni până joi, de la ora 20:00. Este vorba despre cinci femei care au suferit traume greu de imaginat şi care locuiesc acum în Casa fericirii, în care sunt filmate permanent progresele lor sub îndrumarea specialiştilor şi a consilierilor care le calcă pragul. Am întrebat-o pe actriţa Carmen Tănase ce ar trebui să învăţăm de la protagonistele emisiunii? „Cred că este timpul ca femeile să conştientizeze darurile cu care au fost înzestrate de Dumnezeu, forţa, tandreţea, puterea de sacrificiu, farmecul. Eu nu sunt un model pentru nimeni, dar măcar atât pot spune: aveţi încredere în voi şi doar în voi! Puteţi dărâma munţii! Şi, nu în ultimul rând, faptul că au dreptul la fericire. Şi că una dintre cele mai importante datorii din viaţa noastră este să luptăm pentru propria fericire, de care depinde şi fericirea celor din jur de cele mai multe ori”, ne-a răspuns ambasadoarea postului.

Anca Ţurcaşiu: „Happy Channel, un loc extraordinar, care mă reprezintă“

Dincolo de postura de ambasadoare a Happy Channel, pe Anca Ţurcaşiu o mai puteţi urmări la show-ul „Te cunosc de undeva!” difuzat de Antena 1, pe scena teatrului şi în spectacole. Dincolo de lumina reflectoarelor, artista predă cursuri de canto şi de actorie la o grădiniţă şi este soţie şi mamă cu normă întreagă. Despre organizare, familie şi preferinţe ne-a vorbit în următorul interviu.

„Oamenii ar trebui să-l urmărească, să vadă că există calitate şi normalitate”

- Ce înseamnă activitatea profesională pentru tine în această perioadă?

- Activitatea mea de acum presupune proiectele de televiziune „Te cunosc de undeva!” şi „Happy Channel”; apoi, piesele de teatru în care joc cu frecvenţă bilunară, „TOC TOC”, în regia lui Ricard Reguant, „Dator vândut” şi „Amor în farmacie”, ambele în regia lui Dan Tudor; grădiniţa - la care predau canto şi actorie; şi colaborarea cu orchestra lui Petre Geambaşu, cu care mai am concerte.

- Ce presupune să fii ambasadoare a postului?

- Poate părea că eşti ambasador doar cu numele, însă nu este aşa, ci reprezintă o implicare foarte mare şi o bucurie imensă a mea, pentru că simt că este locul meu aici, unul extraordinar, care mă defineşte. Mai mult decât atât, toţi oamenii pe care Ruxandra Ion îi adună cu atâta iubire sunt dedicaţi şi implicaţi, iar ea ştie să facă lucrurile cu atâta profesionalism, încât n-ai cum să nu fii fericit că faci parte dintr-un proiect în care ea este „mama” tuturor.

- Cum ai primit propunerea de deveni ambasadoarea postului?

- Eram în concediu, în Filipine, şi mi-a trimis un mesaj. Mi-a făcut vacanţa şi mai frumoasă şi n-am avut nevoie de mult timp de gândire, pentru că numele ei este o garanţie a calităţii, Ruxandra ştie să facă lucruri bune şi diferite, exact cum este acest post. Oamenii ar trebui să urmărească Happy Channel şi să vadă că există calitate, normalitate, valoare, simplitate, iubire, toate lucrurile minunate pe care ar trebui să le primească în viaţă în fiecare zi.

„Sunt un om foarte organizat şi disciplinat”

- Ce sfat ai avea pentru femeile aflate în situaţii grele precum protagonistele emisiunii „Dreptul la fericire”?

- În primul rând, să aibă curajul să-şi recunoască problemele şi să le spună lumii, pentru că acesta este un pas important, apoi să accepte să stea de vorbă cu persoane de specialitate care le pot oferi îndrumări şi ajutor.

- Ce admiri la femei?

- La femei admir feminitatea, normalitatea, bunătatea şi simplitatea?

- Care crezi că este lucrul pe care-l faci cel mai bine?

- Sunt un om foarte organizat şi disciplinat. Planific tot ce am de făcut şi-mi iese de fiecare dată.

- Care este lucrul pentru care te critici?

- Nu prea mă critic, pentru că mă iubesc foarte mult. Tot ce fac încerc să duc la bun sfârşit aşa cum pot mai bine, mă străduiesc de fiecare dată, fie că este vorba despre curăţenie, despre un proiect sau despre orice altceva, nu las lucrurile la voia întâmplării niciodată, deci nu am de ce să mă critic.

- Ce te ajută să depăşeşti un moment greu?

- Mă gândesc că acea clipă a trecut, iar eu trebuie să rămân în prezentul care-mi oferă lucruri bune şi merg mai departe.

„Fiul meu a studiat magia”

- Că tot aminteşti de lucruri bune, cât timp reuşeşti să dedici familiei?

- În fiecare seară stăm împreună şi fiecare povesteşte ce a făcut peste zi, dimineaţa ne bem cafeaua împreună, iar în weekenduri luăm toţi micul dejun, ieşim împreună cât mai mult cu putinţă, în trei, mai nou, de când a crescut Radu şi-şi doreşte să petreacă mai mult timp cu noi, fapt ce mă bucură.

- Ce înseamnă divertisment în familia ta?

- Înseamnă să ne uităm la filme, să mergem la teatru, să ne vizităm prietenii şi să stăm la poveşti.

- Ce pasiuni are Radu la cei 17 ani?

- Are foarte multe pasiuni ce ţin de logică, de perspicacitate, a studiat magie, o mulţime de lucruri din zone diferite.

- Deci are înclinaţii artistice.

- Da, a urcat de multe ori pe scenă, a cântat la pian, chiar şi vocal când era mai mic, dar acum s-a lăsat.

- Vrea să-ţi calce pe urme?

- Nu cred, nici spre stomatologie nu vrea să se orienteze, deci nu ne urmează nici pe mine, nici pe Cristi, vrea să meargă pe drumul său.

„Lucrurile simple mă bucură mai mult decât orice altceva”

- Cum este relaţia ta cu Dumnezeu? Îi ceri ajutorul la nevoie?

- Relaţia mea cu El este foarte bună, simt că este mereu cu mine. Mai mult Îi mulţumesc pentru ceea ce-mi oferă, decât să-I cer lucruri. Când ceri admiţi că nu ai.

- Câţi prieteni adevăraţi ai şi cum ar trebui să fie cineva pentru a-ţi ajunge la suflet?

- Am doi, trei prieteni. Iar ca să îndrăgesc pe cineva trebuie să fie un om normal, mă raportez mereu la normalitatea la care astăzi se ajunge foarte greu.

- Ce lucruri mărunte te bucură?

- În general, lucrurile simple mă bucură mai mult decât orice altceva. Mă bucură natura, primăvara, căpşuna pe care am mâncat-o mai devreme, orice.

„Teatrul este viaţa mea”

- Când te-au copleşit admiratorii?

- Am primit sute de telefoane şi de mesaje de apreciere, copleşitoare sunt şi aplauzele de la finalul spectacolelor, nu am cuvinte să descriu acel sentiment care te cuprinde la auzul ropotelor de aplauze.

- Ţi-e dor de cinematografie?

- Nu, niciodată nu mi-a fost dor de cinematografie şi nu-mi place să joc în filme. Am mai făcut roluri mici în două filme, cu Alma Sârbu, dar filmul de televiziune şi televiziunea îmi plac mult mai mult. Însă, teatrul este viaţa mea. Se întâmplă uneori să se creeze o anumită energie între actori atât de puternică, încât simţi că te cuprinde ceva magic.

- Dacă ai avea un sfat pentru publicul de teatru, care ar fi acela?

- Să-şi închidă telefoanele mobile, pentru că se întâmplă să sune la fiecare spectacol, şi este ceva incredibil. Pentru actori este umilitor şi jenant, când toată lumea ştie acest lucru de bun-simţ, să fii atât de... să uiţi să-l închizi, să mai şi răspunzi şi să spui: „Sunt la teatru. Nu pot să vorbesc acum!” Cum vine asta?

„Aproape zilnic merg la sală“

- Cu toate că ai agenda plină, te păstrezi într-o formă de invidiat. Cum reuşeşti?

- Pentru întreţinere găsesc timp să fac sport, o oră de fitness pe zi, nu chiar în fiecare zi, dar aproape zilnic merg la sală. Iar despre alimentaţia mea se ştie deja că sunt lacto-ovo-vegetariană şi consum peşte.

- Ai vreun viciu?

- Da, fumez, dar l-am avut toată viaţa, am avut perioade în care m-am lăsat, m-am apucat, dar acum, cu noua lege, s-ar putea să mă las iar, pentru că oricum fumez foarte puţin, nu sunt o fumătoare înrăită.

„Prefer ardeiul iute!“

Preferinţele tale sunt...

- Aliment?

- Spanacul.

- Floare?

- Laleaua.

- Culoare?

- Verde.

- Desert?

- Nu am. Prefer ardeiul iute!

- Fără ce n-ai putea trăi?

- Fără familie, telefon şi ceasul de la mână.

Cristina Ciobănaşu: „Întotdeauna m-am gândit de unde am plecat“

Cristina Ciobănaşu sau Criss, cum o alintă apropiaţii, nu este doar una dintre cele trei ambasadoare ale postului Happy Channel. Ea realizează împreună cu logodnicul său, Vlad Gherman, emisiunea „coolturală” „Happy day”, difuzată în fiecare seară, de luni până vineri, de la ora 23:50, şi în reluare sâmbăta, de la 12:00 la 13:00, sub numele de „Happy weekend”. Cei doi sunt şi membrii formaţiei One şi interpretează imnul postului. Am stat de vorbă cu frumoasa actriţă şi cântăreaţă despre şansa unei vieţi mai bune, logodnă şi carieră, şi nu am putut să nu-i admir frumuseţea sufletească, modestia, recunoştinţa şi generozitatea pe care le are la cei 19 ani.

„Sunt nenumărate schimbări majore în viaţa mea”

- Ce schimbări s-au produs în viaţa ta după ce ai pătruns, la 11 ani, în lumea televiziunii?

- Sunt nenumărate schimbări majore în viaţa mea. Viaţa mea era alta înainte, eram un copil de la ţară, care, din fericire, mergea la şcoală, însă nivelul de acolo era inferior, şi acest lucru l-am constatat când m-am înscris la şcoală în Bucureşti. La ţară gândirea este mult mai simplă, chiar şi acum, când ajung acasă, la părinţii mei, îmi este greu să mă fac pe deplin înţeleasă. Încerc să le explic mecanismele televiziunii, de exemplu, dar nu ştiu cât pot descifra din ele. Din păcate, vorbesc destul de rar cu ai mei, cu tata ceva mai des, cu mama mai rar, pentru că ea munceşte în Italia. Noi două ne auzim cam o dată la două săptămâni, dar povestim câte o oră atunci, şi ne vedem când ajunge în ţară, o dată, maximum de două ori pe an, dacă reuşim să ne sincronizăm programul. În rest, ne vedem pe telefon.

- Cu fratele tău cât de des te vezi?

- De vreo două ori pe an, pentru că el este elev în clasa a X-a, dar sper ca după terminarea liceului să-l pot aduce în Bucureşti, să urmeze aici o facultate şi să fim aproape. Mi-aş dori să pot fi mai mult alături de el, dar mă bucur că ne avem ca fraţii, el a rămas Gogoşica mea mică, pentru că atunci când era mic avea obrăjorii foarte rotunzi şi-l ciupeam mereu de ei, aşa cum fac mătuşile.

- Cum a fost pentru familia ta momentul în care ai fost „adoptată” de Ruxandra Ion şi te-ai mutat la ea?

- Fiind oameni simpli, de la ţară, şi-au dorit ca noi, copiii lor, să nu ducem o viaţă grea, cu muncă multă şi bani puţini. Şi atunci mama şi bunica din partea tatălui, cea care ne-a crescut cât timp părinţii erau la serviciu de luni până vineri, s-au bucurat foarte tare. Tata, mai puţin, pentru că el a avut nişte probleme cu o depresie cronică. Le este şi greu să fiu departe, dar sunt conştienţi că în acel sat nu mă puteam realiza profesional. Însă, acum, se bucură când ne întâlnim şi gătim împreună sau stăm cu orele să povestim.

„Întâi ne terminăm facultăţile, apoi ne gândim la nuntă şi la copii”

- Cum te înţelegi cu fraţii „adoptivi”, Ducu şi Cosmin?

- Ne înţelegem foarte bine. Ei împreună cu soţiile au plănuit un concediu în Portugalia în luna august, în care ne-au invitat şi pe noi, aşa că vom merge cu toată familia în vacanţă, ceea ce este foarte frumos. Apoi, în casa Ruxandrei există un obicei frumos, în fiecare duminică se adună întreaga familie la masă, şi astfel ne întâlnim săptămânal, fiecare povesteşte ce a mai făcut, este o atmosferă incredibilă. Vlad este cel mai bun prieten cu nepoţii mari ai Ruxandrei, Victor şi Petru, se joacă împreună playstation, el îşi trăieşte copilăria cu ei, şi este cel mai fericit duminica.

- Tu şi Vlad aţi împlinit patru ani de relaţie şi sunteţi logodiţi de un an şi jumătate. Pe când căsătoria?

- Toată lumea ne întreabă asta, însă pe noi nu ne ţine o cununie civilă sau religioasă. Suntem foarte bine aşa şi, totodată, suntem conştienţi că avem o vârstă fragedă să facem acest pas, dar asta nu înseamnă că nu ne iubim. Ne vom căsători, vrem să avem şi copii, chiar discutăm săptămânal despre acest lucru, pentru că Vlad adoră copiii. Dar mai întâi vrem să ne terminăm facultăţile, eu mai am doi ani la Comunicare şi Relaţii Publice, la SNSPA, poate fac şi un masterat, apoi vrem să ne aranjăm profesional, să câştigăm nişte bănuţi să avem din ce trăi, şi după aceea ne vom gândi la nuntă şi la copii.

„Încercăm să stârnim interesul tinerilor pentru teatru, operă, cărţi”

- Ai avut o evoluţie profesională şi personală extraordinară şi, cu toate acestea, ai rămas modestă şi recunoscătoare pentru tot ce ai primit. În lumea showbizului actual, această modestie este pe cale de dispariţie...

- Nu-ţi dai seama cum te schimbă experienţele, eu nu pot spune că sunt la fel ca atunci când am venit în Bucureşti, pentru că viaţa aceasta m-a schimbat, dar întotdeauna m-am gândit de unde am plecat. Ştiu că trebuie să fiu modestă şi bună, pentru că am avut parte de un noroc şi de o şansă la care mulţi visează. Puteam chiar să ajung la Bucureşti şi să nu am o carieră, pentru că sunt o mulţime de tineri cu visuri mari care n-au reuşit. Eu am fost de două ori binecuvântată, o dată pentru că am ajuns în casa unei familii extraordinare, care a avut grijă de mine şi m-a tratat ca pe copilul său, iar a doua oară pentru că am reuşit să-mi construiesc o carieră frumoasă şi trebuie să ofer înapoi pentru tot ce am primit. Eu nu am cerut, dar am primit, şi acum îmi doresc să ofer la rândul meu mai departe, să fiu un om mult mai bun decât sunt.

- Despre ce este vorba în emisiunea pe care o realizezi cu Vlad?

- Este o pastilă „coolturală” de zece minute, în care încercăm să stârnim interesul tinerilor, şi nu numai, pentru teatru, operă, cărţi, pentru că tinerii de astăzi nu prea mai citesc, dar încercăm să facem emisiunea cât mai dinamică şi mai atractivă pentru ei. În acest scop ne ajută foarte mult şi Rapha, care vine cu diverse glume şi gaguri.

„Eu am fost de două ori binecuvântată, am ajuns în casa unei familii extraordinare şi am reuşit să-mi construiesc o carieră frumoasă, şi trebuie să ofer înapoi pentru tot ce am primit“

„Acum nu ştiu să lucrez altfel, decât punctual şi serios“

- Ce lucruri te-au marcat în anii petrecuţi pe platourile de filmare ale producţiilor „Îngeraşii”, „Aniela”, „Iubire şi onoare”, „Pariu cu viaţa”, „O nouă viaţă”?

- Cred că cel mai important lucru deprins, pe care nu l-am sesizat atunci, ci ulterior, a fost stilul de a lucra. Programul începea la 8:00, la ora 9:00 începeau filmările şi se terminau la 21:00-22:00. Învăţasem să fiu atât de serioasă pe platou, încât atunci când se făcea o glumă, ne resetam în zece secunde, pentru că ritmul era foarte alert. Stilul acesta de lucru m-a educat pentru întreaga viaţă, iar eu acum nu ştiu să lucrez altfel, decât punctual şi serios. A fost un fel de armată pentru mine şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Ruxandrei care m-a chemat la castinguri, pentru că intrând în aceste proiecte am primit o lecţie extraordinară de viaţă, nu doar profesională.