de Gabriela Niculescu

Lucian Mîndruţă a făcut presă scrisă, televiziune, marketing, management şi PR, iar acum încearcă o nouă provocare: radio la Digi FM, unde moderează emisiunea „Interactiv”, de la 10:00 la 12:00. Este activ în zona social media, în care-şi exprimă liber ideile pe pagina sa de Facebook, urmărită de peste 100.000 de oameni, şi pe site-ul www.lucianmindruta.com. Merge cu bicicleta 100 de kilometri în fiecare weekend şi organizează cu succes evenimente de biking cu sute de participanţi. Astfel, îşi împarte timpul între profesie, pasiuni şi familie. Soţia sa, Ioana, este doctor neurolog, fiica sa, Andreea (25 de ani), a furat patima lui Lucian pentru ambarcaţiuni şi se ocupă de o afacere în domeniu, iar cei doi fii, Mihai (14 ani) şi Matei (12 ani), sunt „morţi” după maşini şi actorie. Lucian Mîndruţă are un umor fin şi un extraordinar simţ autoironic, „arme” pe care le-a pus la bătaie în interviul pe care ni l-a acordat.

„Eram absolut sigur că emisiunea la radio nu iese”

- Din noiembrie 2015 eşti la cârma emisiunii „Interactiv”, la Digi FM.

- Ascultătorii sunt la cârma emisiunii, eu doar manevrez velele.

- A fost o provocare pentru tine emisiunea de radio?

- Nu, pentru că eram absolut sigur că nu iese, n-a fost nicio provocare şi n-am avut nicio speranţă. Am zis să stau şi eu o săptămână, două, să mă fac de râs şi la radio, deoarece aici încă nu mă făcusem de râs, şi să vorbesc cu lumea. Dar m-a salvat publicul. Eu mai îndrug câte ceva, dar faptul că publicul este divers, are voci şi opinii interesante, face emisiunea aceasta, eu nu-mi arog niciun merit aici.

- Pentru cei care n-au apucat să asculte emisiunea, despre ce e vorba?

- Pentru ei totul este pierdut, au pierdut câteva luni de emisiune extraordinară şi nu ştiu dacă mai pot să recupereze. Eu îi sfătuiesc să nici nu mai încerce s-o asculte, pentru că e prea târziu. Ce-a fost mai frumos s-a dus, acum e rutină. Dacă vor să intre pe frecvenţă, bine, dacă nu, eu nu insist. (Râde!) Ne-am făcut o gaşcă de fete şi de băieţi şi vorbim despre toate. Cine vrea să intre în direct cu noi e binevenit, dar nu suntem disperaţi, avem lume bună. Target-ul este să facem o emisiune care să ne placă atât de tare, încât să venim cu bucurie la serviciu, iar oamenii să ne asculte cu bucurie, nu dacă sunt supăraţi sau enervaţi, să purtăm conversaţii lejere şi interesante. Am făcut emisiuni depre iubire, despre teme civice, politice, depinde ce simt eu că va stârni oamenii să vorbească în fiecare ediţie.

„Eu nu prea mai consum tv. Suntem toţi foarte online”

- Ştiu că aveai o firmă care se ocupa de producţie tv şi o alta care se ocupa de branding, training şi PR.

- Producţie tv nu mai fac de aproape cinci ani, pentru că televiziunile nu mai externalizau emisiunile în perioada de criză şi nu mai mergea. Firma este acum un fel de apendice pentru compania de PR şi face producţie video pentru companii, filme pentru târguri, expoziţii şi evenimente. Am rămas cu compania de training şi cu cea de PR, dar am dat jumătate dintre acţiunile acesteia unei fete care se ocupă de management, în vreme ce eu mă ocup de partea de creaţie. Cea mai bună idee când eşti one man show este să nu mai fii singur, pentru că există mari şanse ca atunci când dispare show-ul să dispară şi omul. Este mai bine să pui oameni în funcţii şi să-i responsabilizezi. Firma merge bine, este în top 15 în România şi nu este meritul meu, recunosc asta oricând.

- Prin prisma experienţei din televiziune, din 1990 şi până astăzi, cum vezi piaţa producţiilor tv de acum?

- Sunt câteva emisiuni mari care-mi plac, aici mă refer la „Apropo TV” a lui Andi Moisescu, la producţiile de youtube, precum „Mickey H”, „Doza de râs”, dar, în general, piaţa de producţie independentă este modestă, pentru că aceşti oameni se bat pe aceleaşi bugete de publicitate cu televiziunile şi este o luptă inegală. Le mai rămâne şansa globală şi sunt câţiva care au realizat formate globale pe care le-au exportat, iar aceasta este un lucru foarte deştept.

- Dacă analizezi piaţa formatelor tv, cum o vezi comparativ cu cea de dinainte de criză?

- Eu cred că nu ne uităm unde trebuie. Ar fi bine să privim România în întregime. Eu cred că acum este mai multă producţie de calitate şi sunt mai multe ore de producţie video pe zi mai bune decât erau înainte cu ceva ani, doar că nu ne uităm unde trebuie. Noi le căutăm în continuare la tv, dar uităm de youtube, de cei care urcă video pe Facebook sau pe alte platforme. Trebuie să ne uităm la producţii video în general şi să uităm de distincţia tv. Video este mai bun şi mai divers decât era acum 20 de ani. Dacă ai doar un televizor, e o problemă, dacă ai şi o tabletă, eşti în regulă. Eu nu prea mai consum tv. Foarte rar se întâmplă să ne uităm seara la un film. Suntem toţi foarte online. Copiii mei sunt online şi multitasking, se joacă în acelaşi timp în care se uită la televizor şi-şi fac şi lecţiile şi stau bine cu notele la şcoală.

„Am scris zece ani câte un eseu săptămânal în «Dilema»”

- Pentru cei care n-au citit cărţile tale, „Fabrica de tămâie” şi „Ce nu încape în prompter”, despre ce este vorba?

- Ele conţin în mare parte eseuri pe care le-am publicat, de-a lungul timpului, în „Dilema”. O dată pe săptămână, între 2001 şi 2011, am publicat un eseu în „Dilema”, şi acestea vin dintr-o epocă mult mai liniştită pentru mine, în care puteam privi ca un burghez, fără ironia şi încrâncenarea pe care le găseşti astăzi la mine în social media. Sunt eseuri despre tot felul de lucruri pe care le trăiam eu atunci. Nu le-aş fi publicat niciodată dacă scriitoarea Doina Ruşti n-ar fi crezut că am vreun motiv să le public, şi ea s-a ocupat de ambele volume.

- Dacă ar trebui să scrii acum o carte despre viaţa ta, ce titlu i-ai pune?

- „Sunt foarte multe lucruri care n-au loc în prompter” şi nici nu vi le spun. De-aia n-am să scriu o carte despre viaţa mea. Mi se pare că s-ar termina foarte repede, şi nu cred că interesează pe cineva viaţa mea.

- Cum le faci faţă celor care au reacţii virulente la postările tale controversate?

- Am mai multe metode. În primul rând, le explic că pe peretele meu se acceptă diversitatea de idei şi controversa, dar trebuie să înceteze să mai fie vulgari. Cei mai mulţi dintre cei care nu sunt de acord cu alţii înjură, li se pare că e prea puţin dacă se exprimă civilizat. Vulgarităţile prea mari le şterg uneori, dar nu am mereu timp pentru asta. Încerc să-mi educ publicul ca atunci când nu e de acord cu mine să se exprime civilizat şi merge, sunt din ce în ce mai puţine înjurături pe perete.

Regele Mihai, Soti, aplauze, mii de oameni, emoţiile curate ale începutului

- Ce perioadă petrecută în televiziune ţi-e mai aproape de suflet?

- Îmi place şi perioada aceasta în care intrăm dimineaţa în direct la Digi 24, pentru că facem un duplex şi punem aceeaşi întrebare ca la radio. Este distractiv. N-am mai întrebat niciodată la televizor cum dovedeşti cuiva iubirea. Acum 25 de ani, când făceam doar ştiri de inimă tare despre mineriade, nu mă gândeam că acesta ar putea fi vreodată un subiect. Mă gândesc cu drag la momentele de acum 24 de ani, la prima televiziune independentă la care am lucrat, la Soti. Dar cel mai bun moment a fost odată când ne aflam la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, din Bucureşti, când revenise Regele Mihai în ţară şi a ajuns acolo la slujbă, iar când am intrat cu camera pe un culoar din mijlocul mulţimii, au început câteva mii de oameni să ne aplaude, iar noi, echipa de la Soti, eram singura care ne-am aflat acolo să filmăm.

- Ce emisiune de televiziune te-ar putea câştiga ca prezentator?

- Nu ştiu dacă mai este cazul să mai fac televiziune. Am câteva idei şi am un format în cap, dar este despre social media, zona în care mă învârt eu. Acolo mi-am descoperit logica de a fi jurnalist. Au fost două perioade în viaţa mea. Perioada în care am fost un jurnalist cuminte şi prosper şi perioada în care am fost un jurnalist rău şi neprosper. Care îmi place mai mult? Îmi place mai tare sinceritatea pe care pot s-o arăt acum. Sunt momente în care vreau să scriu ceva în loc să fac un proiect de PR, pentru că mi se pare mai important să-mi expun părerea decât să câştig nişte bani. Cred că vine un moment în care nu-ţi mai pasă de nimic altceva decât de a fi sincer şi de a lăsa copiilor tăi o ţară în care să fie puţin mai uşor de respirat din punct de vedere al moralei publice. Nu zic niciodată nu, deşi nu cred că am să mă mai întorc în televiziune în viitorul apropiat cu un show.

- Profesional ce te-a împlinit cel mai mult?

- De-a lungul timpului, au fost mai multe lucruri, prima televiziune independentă, deşi aveam o jumătate de oră de emisie pe zi, de la 23:30, dar asta conta mult, faptul că am făcut parte din prima echipă a ştirilor Pro TV, Ziarul Financiar, unde iar am făcut parte din a doua echipă de jurnalişti, cei zece ani de scris la „Dilema”, iar în ultima vreme, ceea ce fac pe Facebook, pentru că sunt zile în care simt că ceea ce scriu e important şi schimbă lucrurile. Libertatea mi se pare cel mai important lucru pe care-l am, şi asta-mi dă putere.

„Nu am divorţat nici în secret, nici oficial”

- Spuneai la un moment dat că eşti un tip superficial.

- Da, foarte.

- De ce spui asta, că nu pari?

- Probabil că ai cunoscut oameni mult mai superficiali decât mine, în media chiar sunt. Dar vezi tu, aşteptările mele nu sunt ca în media. Eu am crescut în Bucureşti într-o vreme în care aşteptarea de la carieră era să ajungi inginer, la casa ta, să citeşti jumătate de bibliotecă şi, la sfârşitul vieţii, să te retragi la ţară, dacă ai noroc, cu o Dacia 1300. Din punctul ăsta de vedere nu am reuşit să fac lucrurile pe care mi le-am propus. Nu cred că o să mă retrag la ţară, n-am avut timp să citesc jumătatea de bibliotecă, faţă de cât mi-aş dori să ştiu despre lumea aceasta cunosc puţin. Sunt mulţi autori pe care nu am apucat să-i citesc, de exemplu. Sunt multe lucruri despre care am auzit şi nu am apucat să le aprofundez. Mai sunt unii superficiali, care nici n-au auzit de ele, dar eu mă raportez la aşteptările mele, nu la ei. Faţă de ce speram eu să devin nu sunt destul.

- Citeam prin presa anului 2012 că ai divorţat în secret…

- Da, şi eu am citit tâmpeniile astea, dar nu am divorţat nici în secret, nici oficial.

- Aveţi 15 ani de mariaj dacă nu mă înşel…

- Nu mai ştiu, că nu pot să-i mai număr.

- Care e cea mai de preţ calitate a soţiei tale?

- De departe faptul că mă suportă pe mine. (Râde!) Are un magnetism care-i vindecă pe pacienţii săi chiar înainte s-o facă medicamentele. Să fii un medic bun trebuie să ai această aură de mister, de bunătate combinată cu cunoştinţe, iar ea o are. Pacientul simte că îi pasă de el. Bine, eu nu-i sunt pacient. Încerc să evit situaţia asta. Dacă mă doare ceva, evit s-o întreb. Apelez la alţi doctori, pentru că ea are extrem de mulţi pacienţi şi, în plus, este neurolog.

„Visul meu, să merg pe bicicletă de aici şi până la Londra”

- Cum te surprinde Ioana pe tine?

- M-a surprins foarte tare acum o lună, când mi-a trimis un mail cu bilete de avion pentru a doua zi şi m-a luat într-un weekend cu ea la Barcelona, pentru că ea merge des la congrese în afara ţării. A fost un fel de city break semimedical.

- În ce direcţii se îndreaptă copiii?

- Andreea (n.r. - fiica Ioanei dintr-o altă căsătorie) a furat de la mine pasiunea pentru ambarcaţiuni şi se ocupă de afacerea sa cu iahturi, pe care le închiriază şi organizează plimbări până în Bulgaria sau în diverse locuri. Iar băieţii, încă nu-mi dau seama unde vor ajunge, poate unul se va face doctor, iar celălalt, inginer. Deocamdată îmi doresc ca ambii să intre la Liceul „Mihai Viteazul”. Îi las pe ei să aleagă ce-şi doresc. Mihai este acum pasionat de maşini, iar Matei este foarte simpatic, are o faţă mobilă şi ar putea urma o carieră în actorie.

- Dacă te-ai lăsa de tot ce faci acum, ce ai face?

- Visul meu este să fac o expediţie de sailing de măcar şase luni, să descopăr lucruri, şi un tur lung de bicicletă, de aici până la Londra, de exemplu.

„Cred că vine un moment în care nu-ţi mai pasă de nimic altceva decât de a fi sincer şi de a lăsa copiilor tăi o ţară în care să fie puţin mai uşor de respirat din punct de vedere al moralei publice“

„Greşeala mea a fost divertismentul, povestea aia cu cada“

- Care a fost cea mai dificilă perioadă a carierei tale?

- Poate când făceam emisiune în cadă, o dată, pentru că îmi era foarte frig, că nu încălzeam mereu apa din jacuzzi şi stricam câte un costum în fiecare ediţie. Dar cel mai dificil a fost atunci să remarc faptul că oamenii se izbesc de imaginea unui om serios pe care-l văd într-o cadă cu cineva şi nu ascultă ce zice. Emisiunile acelea erau un fel de TNR (n.r. - „Times New Roman” este un site de ştiri parodiate), adică erau parodii, se numeau „Pâine şi circ”. Şi am realizat atunci că nu am talent de comediant, deşi idolii mei erau celebrii comedianţi din America. Nu aveam nicio treabă cu asta, oamenii voiau să mă vadă la ştiri, nu comediant, şi au avut o reacţie de respingere faţă de mine atunci şi a fost dificil. N-am putut să mă reorientez în domeniul acesta, şi cumva m-am dezamăgit şi pe mine. Apoi am fost în management vreme de aproape patru ani, la Mediafax Group, şi n-am mai făcut media.

- Care crezi că a fost cea mai mare greşeală profesională?

- Sunt zeci, dar în principiu cred că cea mai mare greşeală a fost că am încercat să mă reorientez pe divertisment când am făcut „Pâine şi circ”, că nu eram făcut pentru asta. Cred că trebuia să continui cu ştirile, chiar dacă în altă parte.

„Mă fac de râs mult mai bine decât poate s-o facă altcineva“

- Care este lucrul pe care-l faci mai bine decât oricine altcineva?

- Mă fac de râs mult mai bine decât poate s-o facă altcineva. Cei care mă înjură folosesc clipurile mele, precum cel cu Adrian Năstase.

- Mai pilotezi?

- Pilotez când şi când, mai închiriez un avion de la prieteni şi zbor, dar este o pasiune scumpă şi egoistă. Toate celelalte activităţi pot fi făcute în grup, la mare mergem 500 de biciclişti, la regate avem 30-40 de bărci, suntem mulţi şi e distractiv.

- În afară de zecile de kilometri făcuţi pe bicicletă, mai faci şi altă mişcare de întreţinere?

- Nu, doar bicicleta care mă menţine în formă, dar nu mă slăbeşte. Ba chiar îngraşă. Tururile mele la mare cu bicicleta, în care mergem 300 km în două zile, mă îngraşă aproape un kilogram. Mâncăm banane, portocale, ciocolată, mai şi un mic, şi nu slăbesc aşa.