de Gabriela Niculescu

Emilia Ghinescu este o artistă împlinită din toate punctele de vedere, iar Paştele ce tocmai a trecut a prins-o într-un moment de maximă fericire, deoarece familia... s-a mărit. Frumoasa interpretă de muzică populară a adus pe lume, în urmă cu aproximativ o lună, cel de-al treilea copil, o fetiţă minunată ce va purta numele de Anastasia. Erika (10 ani) şi Andrei (18 ani), fraţii cei mari, au primit-o cu braţele deschide pe micuţă şi nu ratează nicio ocazie să-şi ajute mama. Sebastian, viitorul soţ al Emiliei Ghinescu, sau Sebi, cum îl alintă artista, este în culmea extazului, el devenind tată pentru prima oară! Despre sarcina ideală şi modul în care i s-a schimbat viaţa ne-a povestit carismatica interpretă într-un interviu de o sinceritate înduioşătoare.

„De-abia aşteptam să o cunosc pe Anastasia”

- Cum a fost perioada sarcinii?

- A fost cel mai frumos interval din ultimul timp, pentru că am retrăit momentele pe care le-am avut atunci când am fost însărcinată cu ceilalţi doi copii ai mei. A fost o perioadă liniştită, am radiat de fericire, m-am bucurat de minunea din pântecul meu şi am aşteptat să curgă zilele şi să ne cunoaştem.

- Ai avut o sarcină uşoară?

- Foarte uşoară, nu m-a împiedicat să fac nimic din ceea ce făceam în mod obişnuit. A fost un copil cuminte încă din burtică, nu s-a agitat deloc, nu am avut dureri, greţuri sau contracţii.

- Până în ce lună de sarcină ai avut concerte?

- Am cântat până înainte să nasc, până în luna martie. Am urcat pe scenă, am condus, am făcut curăţenie generală în casă înainte să plec la spital, am gătit familiei pentru zilele ce urmau şi, apoi, am mers la coafor să mă aranjez înaintea naşterii. Dacă aş fi fost mai tânără şi aş fi ştiut că şi următoarea sarcină ar fi fost la fel de uşoară, aş mai fi făcut un copil.

„Iubitul meu e în extaz! Este copia lui fidelă”

- Cum au reacţionat copiii tăi când au aflat că familia se măreşte?

- Ei au fost bucuroşi încă de la începutul sarcinii, de când au aflat acest lucru, că vom avea un nou membru în familie, iar acum Anastasia este minunea lor şi jucăria lor. Sunt foarte încântaţi de ea, mai cu seamă Erika.

- Presupun că s-a bucurat când a aflat că va avea o surioară.

- Da, ea îşi dorea foarte mult o surioară, să aibă cui să-i lase hăinuţele sale, să împărtăşească aceleaşi activităţi şi uite că aşa s-a întâmplat, aşa a vrut Dumnezeu!

- Andrei îţi dorea un frăţior?

- Da, să nu fie băieţii în minoritate în casă, pentru că proporţia era egală, eu cu Erika şi el cu Sebi. Acum balanţa înclină în favoarea fetelor. (Râde!)

- Cum a reacţionat Sebi când şi-a luat fetiţa pentru prima oară în braţe?

- Eu nu l-am văzut atunci, pentru că eram în sala de naşteri. A plecat de acolo după ce am făcut cunoştinţă cu ea şi-am pupat-o, a mers la medicul neonatolog, apoi a fost dusă să o vadă tăticul, bunicii şi prietenii care au fost acolo. Ştiu că la 15 minute după ce am ieşit din sala de operaţii şi am fost transportată la reanimare, Sebi a fost singurul care a avut voie să intre la mine şi mi-a adus şi fetiţa să-i dau să sugă şi ţin minte că avea lacrimi în ochi de fericire. Chiar şi după o săptămână de la momentul naşterii primeam mesaje din oră în oră de la el, când nu era lângă mine, să-mi mulţumească pentru comoara pe care i-am dăruit-o. S-a emoţionat pentru că şi-a dorit enorm o fetiţă, iar atunci când a văzut că este copia lui fidelă a fost foarte fericit. Este în continuare extrem de entuziasmat, este dornic să ajungă repede

acasă să ne vadă, ne sună des, ca şi înainte, şi este foarte preocupat de fetele lui, de Erika şi de Anastasia.

„Erika, la 10 ani, mă ajută deja cu micuţa”

- Îmi spuneai la un interviu precedent că Sebi se înţelege foarte bine cu Erika şi cu Andrei, care nu sunt copiii lui naturali. Observ că situaţia este neschimbată...

- Este aceeaşi, cu Erika rezonează foarte bine, iar cu Andrei relaţia este uşor diferită. El fiind mai mare se înţeleg ca doi prieteni, discută multe lucruri, se sfătuiesc unul pe celălalt, au multe puncte comune de discuţie. Pentru iubitul meu, Erika este ca şi fiica lui, este prima lui fetiţă şi o iubeşte extraordinar, ca pe propriul său copil. Nu a făcut nicio diferenţă între ele de când s-a născut Anastasia. Dacă a pupat-o pe Anastasia, a pupat-o şi pe Erika, dacă a luat-o în braţe pe cea mică, lângă el a stat şi Erika.

- Deci, Erika nu a apucat să fie geloasă.

- Nu, şi nici nu vreau să-i dezvolt acest sentiment, pentru că nu are motive, ea este un copil iubit, înţeles, respectat, şi niciunul dintre noi n-a făcut vreun gest care să-i dea de gândit că ea nu mai ocupă locul pe care-l avea.

- La cei 10 ani, fata cea mare te poate ajuta cu Anastasia...

- Şi chiar mă ajută. Dacă eu trebuie să cobor la bucătărie sau am ceva de făcut şi o rog să o supravegheze pe Anastasia, o face, dacă i-am dat-o în braţe, o ţine, mă ajută la băiţă atât cât poate şi cât am considerat că este potrivit pentru vârsta ei. Ea şi-a dorit şi să doarmă cu Anastasia în cameră, dar i-am explicat că nu este posibil acest lucru, pentru că merge la şcoală şi trebuie să fie odihnită.

„El cedează primul, eu sunt foarte încăpăţânată”

- Cum este Sebi ca tată?

- Este extrem de grijuliu, foarte atent la ce se întâmplă cu fata lui, să nu cumva să plângă, să nu-i lipsească ceva, are grijă de ea, este foarte responsabil, o hrăneşte cu biberonul, o schimbă, o leagănă...

- Se spune că apariţia unui copil sudează o relaţie. Ce schimbări s-au produs în cazul vostru?

- Sebi este foarte ataşat de familie, se linişteşte când ajunge acasă, şi pentru el noi suntem totul. El era oricum foarte iubitor, deci nu ştiu dacă apariţia Anastasiei ne-a sudat mai mult relaţia, însă ne-a făcut să ne gândim la mai multe planuri şi să ne dăm seama că acesta este drumul pe care trebuie să mergem împreună pentru ea. Toată perioada sarcinii, Sebi a fost foarte atent cu mine, foarte tandru, iar acum atenţia noastră este îndreptată către Anastasia, în primul rând, iar noi ne înţelegem foarte bine.

- Dacă aveţi păreri diferite, care dintre voi cedează primul?

- Există discuţii în care avem păreri diferite, nu pot exista doi oameni la fel, trebuie să fie un ying şi un yang, dar întotdeauna găsim un numitor comun în discuţiile noastre. De regulă, el este primul care cedează, pentru că eu sunt foarte încăpăţânată, şi ştie acest lucru de la început, aşa că n-am ce să-i fac, alta mama nu mai face, asta sunt! De schimbat nu mă poate schimba la vârsta aceasta. (Râde!)

„Naşii vor fi patronii campioanei Astra!”

- Cât timp liber vă rămâne şi cum obişnuiţi să vi-l petreceţi?

- Ne rămâne foarte puţin timp liber, pentru că el este plecat mai tot timpul, de dimineaţă până seara, pentru afaceri, iar eu sunt acasă şi mă ocup de treburile zilnice şi de copii, dar de fiecare dată când ne întâlnim ne bucurăm intens de puţinul timp pe care-l petrecem împreună.

- V-aţi gândit la o vacanţă în formulă extinsă în viitorul apropiat?

- Da, dar deocamdată Anastasia este mult prea micuţă să ne gândim la o vacanţă cu ea, poate doar la vară vom merge la mare, pentru că în altă parte nu ne încumetăm.

- Când aţi planificat botezul?

- În iulie va fi botezul, încă nu ne-am gândit foarte bine la dată, vom discuta şi cu naşii noştri şi vom stabili data împreună.

- Cine vor fi naşii micuţei şi unde veţi face botezul?

- Este vorba despre familia Niculae, doamna Nicoleta şi domnul Ioan Niculae, patronul campioanei Astra Giurgiu, iar localul încă nu l-am stabilit, ne-am gândit la câteva restaurante, dar cert este că va avea loc la Piteşti.

„Am poftit la gogonele şi la castraveţi acri”

- Cine te mai ajută cu Anastasia?

- Soacra mea a fost la mine o lună, de când am născut, şi m-a ajutat în creşterea micuţei, însă, din păcate, după Sărbătorile de Paşte a trebuit să plece, pentru că încă lucrează. Până acum mi-a fost uşor, iar de acum este puţin mai greu.

- Vei apela la serviciile unei bone?

- Mă gândesc şi la posibilitatea de a angaja pe cineva, dar îţi mărturisesc faptul că pe ceilalţi doi copii i-am crescut singură, fără a apela la o bonă. Cu Erika m-a ajutat mama, în care am avut mare încredere când plecam la evenimente, în restul timpului stăteam eu cu ei, de aceea acum mi-e greu să aduc pe cineva străin să o vegheze pe Anastasia, este dificil să am deplină încredere şi să plec liniştită la evenimente. Încă mă mai gândesc, dacă nu optez pentru o bonă, cred că tot soacra mea va trebui să facă naveta, în weekend, la Piteşti.

- Ţi s-au schimbat gusturile sau modul de a găti din perioada sarcinii şi până acum?

- Nu s-a schimbat nimic, pentru că, având o sarcină uşoară, nu am avut niciun fel de probleme. Nu am renunţat la vreo mâncare, am poftit însă foarte mult la gogonele, la castraveţi acri, la fructe şi la legume proaspete, poate din această cauză nici nu m-am îngrăşat foarte mult, pentru că nu am mâncat carne sau produse grase în perioada sarcinii.

- Deci ai mâncat ca de obicei!

- Da, poate chiar ceva mai sănătos.

„Anul acesta vreau să mai lansez un album”

- Ce pregăteşti în plan profesional?

- Anul acesta vreau să mai lansez un album, probabil în iarnă. De regulă, eu vin cu albumele în perioada Sărbătorilor, de Paşte sau de Crăciun. Bineînţeles, va fi un album făcut tot alături de maestrul Nicolae Botgros şi de Orchestra Lăutarii de la Chişinău. Am început să lucrez la piese încă din perioada sarcinii. O să i le dau maestrului în lucru şi o să aştept ok-ul dânsului pentru a începe înregistrările, pentru că are un program foarte încărcat.

- Povesteşte-mi un moment amuzant petrecut pe scenă.

- Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să văd lucruri care mă înveselesc, nu le ţin minte pe toate, dar ştiu că am avut un spectacol destul de mare la Râmnicu-Vâlcea şi mi s-a încurcat tocul de firul de la boxă şi am căzut lată exact pe scenă, în faţa publicului, moment în care am auzit un „Iiihhh” general, dar, din fericire, n-am păţit absolut nimic şi a fost un spectacol reuşit.

- Ce cadouri inedite ai primit de la admiratori?

- Am primit pernuţe în forme de inimioare, iconiţe, costume populare, păpuşi, mărgele, tot felul de lucruri, iar pentru mine au foarte mare importanţă şi valoare şi le păstrez cu drag.

- Cum aţi petrecut de Paşte?

- Am petrecut Sfintele Sărbători Pascale acasă, cu familia, iar pe 3 mai am avut spectacol, aşa cum am în fiecare sâmbătă şi duminică, dar nu mă plâng, ci îi mulţumesc lui Dumnezeu.

„La un spectacol la Râmnicu-Vâlcea mi s-a încurcat tocul de firul de la boxă şi am căzut lată exact pe scenă, în faţa publicului, moment în care am auzit un «Iiihhh» general, dar, din fericire, n-am păţit absolut nimic“

„Am mai puţine kilograme decât aveam înaintea sarcinii“

- Câte kilograme ai acumulat în sarcină?

- Cinci kilograme am luat în perioada aceea şi m-am întors acasă fără ele, apoi am mai slăbit trei, patru kilograme, deci am mai puţin decât aveam înaintea sarcinii.

- Presupun că alăptezi în continuare.

- Da, şi-mi doresc foarte mult să alăptez atât cât am să pot şi-am să am lapte. Dar este adevărat că programul meu este destul de aglomerat acum, pentru că au început evenimentele, şi în weekenduri este mai dificil cu alăptarea, dar nu mă sperie acest lucru.

- Faci şi sport în această perioadă?

- Nu am voie, pentru că am născut prin cezariană şi, timp de şase luni, trebuie să iau o pauză de la sport. După această perioadă mă voi putea reîntoarce la sală. Înaintea sarcinii făceam fitness şi aveam instructor personal, iar rezultatele erau vizibile. De când am rămas însărcinată am renunţat la sport din dorinţa de a nu avea probleme cu sarcina. Multă lume spune că este bine să continui activitatea sportivă, că te ajută să nu te îngraşi, însă eu am luat o pauză şi iată că nu m-am îngrăşat. Cred că cel mai mult contează ce-ţi impui, ce şi cât să mănânci şi să te gândeşti că după sarcină tot tu va trebui să dai jos acele kilograme. Pentru dezvoltarea bebeluşului nu contează câte acumulezi. Eu am pus cinci şi am născut o fetiţă de 3,280 kilograme, frumoasă şi foarte sănătoasă!

„Am amânat nunta noastră pentru septembrie 2017“

- Ştiu că nunta programată pentru toamna aceasta a fost amânată. Când aţi mutat data?

- Da, păstrasem ziua de 3 septembrie liberă în agenda mea pentru nunta noastră, însă, în momentul în care am aflat că sunt însărcinată, am renunţat la această zi. Am considerat că este mult mai important botezul micuţei şi nu puteam face două evenimente unul după celălalt, la diferenţă de două, trei luni. Şi nici nu am dorit să le facem împreună, pentru că fiecare eveniment trebuie să aibă însemnătatea lui, şi atunci am lăsat pentru septembrie 2017 nunta noastră.