de Valeria Roman

Toată lumea îi admiră curajul de a fi mamă a patru copii, dar Nicoleta Luciu (36 de ani) face mult mai multe lucruri decât activităţile casnice. Fost iepuraş al unei reviste dedicate bărbaţilor, vedeta este, în prezent, imaginea unei case de modă şi fotomodel de ocazie. Se laudă cu apariţii periodice pe podium, a fost cântăreață în trupa Laguna, asistentă tv şi actriţă de telenovele. Toate porţile i s-au deschis după câștigarea titlului de Miss România în anul 1999. Deşi ultimul său rol notabil a fost în serialul „Iubire şi onoare” (2011), Nicoleta Luciu mai speră la o carieră în cinematografie, pentru care se pregăteşte continuu. A renunţat chiar la un truc de frumuseţe, preferat printre vedete, în speranţa că va fi din nou cooptată în echipă. De doi ani, ea s-a mutat la Miercurea Ciuc, locul care acum i se pare ideal pentru creşterea celor patru copii pe care îi are cu omul de afaceri Zsolt Csergo. Nicoleta are acasă trei băieţi, Zsolt jr, Karoly şi Kevin, şi o fetiţă, Kim. Cel mare mare are 7 ani şi jumătate şi merge la şcoală, iar tripleţii au 4 ani şi jumătate şi se duc la grădiniţă.

„Am două bone care sunt ca surorile mele mai mici!”

- Le ocupi tot timpul copiilor tăi? Sunt de acord cu tine sau nu?

- Recunosc că nu prea le merge cu mine, dar şi lor le place să fie implicaţi în diferite activităţi. Cel mare face fotbal. De fapt, toţi fac de trei ori pe săptămână role, în poligon, cu jaloane, iar iarna, patinaj de hochei cu obstacole. De anul trecut, din octombrie, au început. Se mai plimbă şi cu bicicleta, ca şi ceilalţi copii, prin faţa blocului, dar asta e partea uşoară. (Râde) Când plecăm în parc ne trebuie două maşini, pentru că nu se închide portbagajul de la patru biciclete. Îi pun să meargă foarte mult cu rolele, pentru că nu vreau să uite tot ce au învăţat la patinoar astă-iarnă, şi oricum au exersat şi în vacanţa din Croaţia. Se revoltă şi ei ca orice copil. Mai bine stau la masă de dimineaţă până seara decât să se culce, de exemplu. Toţi sunt mofturoşi, aşa că nu e uşor să-i conving.

- Cum te descurci cu ei? Ai ajutoare?

- Da. Am două bone. Câte una pe săptămână. Le chem prin rotaţie. Fetele sunt ca surorile mele mai mici. Mă ajută foarte mult şi mă completează. Una curăţă legume, eu le tai. Una şterge praful şi eu aspir! Alta dă cu mopul, eu scutur covoarele. Totul e gândit şi organizat! Eu nu calc niciodată. Nu am răbdare pentru aşa ceva. La noi merg două maşini pe zi. Hainele se murdăresc după o zi de şcoală sau de grădiniţă. Copiii se dezbracă şi se bagă totul la spălat. Singura problemă este că Zsolt jr îmi distruge două-trei perechi de pantaloni de trening pe săptămână. Aleargă pe coridoarele şcolii în pauză, se aruncă în genunchi şi apoi merge târâş. Aşa se relaxează el! Îl las, că ar fi absurd să-l cert pentru asta!

„Medicul mi-a zis să fac avort în primul trimestru de sarcină cu tripleţii”

- Ai vrut o familie numeroasă şi o ai, ce zici de un nou membru?

- Niciodată să nu spui niciodată. Tu nu vezi ce copii frumoşi fac? Viaţa e grea oricum! Şi cu unul, şi cu doi, şi cu patru. Nu o să fac niciodată întrerupere de sarcină. Am o relaţie bună cu Dumnezeu. Mă gândesc dacă mi-l dă Dumnezeu… e păcat. E o viaţă de om. Gândeşte-te că am făcut zona zoster în săptămâna a noua de sarcină, când eram gravidă cu tripleţii, şi medicul mi-a recomandat să fac avort. Am luat decizia să merg mai departe, şi bine am făcut, că, după cum bine vedeţi, copiii sunt sănătoşi.

- Îi oferi tratament preferenţial fetiţei, fiind singură între flăcăi? E mai protejată?

- Nu, nici vorbă de aşa ceva. Are acelaşi tratament ca şi băieţii. O duc şi pe ea la patinaj, la schi. La fotbal este adevărat că ea nu merge. Oricum ea se joacă cu maşini şi cu tancuri. Păpuşile la noi stau în vitrină. Nu se atinge de ele. Dintre toţi, ea are cele mai multe cicatrice. Are dinţii sparţi, pentru că face ce fac ceilalţi. Îi place mult să se joace cu Lego. Acum câteva luni şi-a băgat o piesă din aia mică în nas şi am ajuns cu ea la spital. Noroc că eram în Bucureşti. Medicul i-a scos-o cu o cameră. Am tras o mare sperietură, dar ne-am călit! În schimb, dincolo de aceste peripeţii, e foarte delicată, elegantă şi are o elasticitate, zici că e din cauciuc! Face sfoara şi şpagatul cu uşurinţă. Aşteptăm să mai crească un an să o dau şi la balet!

„Consumăm 60 de ouă pe săptămână!”

- Eşti foarte disciplinată cu cei mici. Totuşi, ce nu le poţi refuza?

- Dulciuri nu cumpăr deloc, deci nu avem aşa ceva în casă. Singurele excepţii pe care le fac sunt de zilele lor de naştere. Atunci îi las să mănânce ce vor. Când mergem pe la zilele de naştere ale altor copii, la fel, au libertate. Am grijă însă să le dau bine să mănânce înainte şi le mai dau şi câte o banană când ajungem la party. Apoi, le zic că pot să mănânce ce vor. E mai greu să-i atragă dulciurile când au burtica plină. (Râde) De obicei, mănâncă nuci, migdale, caju, toate rehidratate pentru a nu avea probleme cu stomacul.

- Le dai să mănânce şase-şapte mese pe zi. Cine găteşte?

- Eu gătesc mâncarea. Acum ceva timp am botezat, şi când am văzut cum făcea fina 100 ml de supă, am înnebunit. Eu nu mai pot să fac sub nicio formă preparate din astea pentru o singură persoană. La noi, trei mese principale sunt cu iaurt şi cereale (hrişcă, ovăz, orz), care stau la înmuiat jumătate de oră, o oră. Altă masă obligatorie este ciorba. Indiferent dacă merg sau nu la şcoală sau la grădiniţă, după caz, în ziua respectivă eu le dau şi felul întâi. Fac mai multe ciorbe şi supe. Una cu carne, una cu ou, cu legume, cu oase, cu găluşte. Mâncăm două zile de legume, alte două zile de carne şi tot aşa. Nu le dau tot timpul de carne, mai facem şi pauză. Felul doi constă în mâncăruri din cartof cu hrişcă, linte roşie, linte verde. Iese o bunătate. Pun un pic de ceapă, morcov şi ardei, suc de roşii, cartofi şi hrişca la urmă, pentru că fierbe în zece minute. Pe lângă aceste trei feluri, mai avem piureul de fructe. Felul doi, pe care îl dau la o oră după ciorbă, mai constă în mămăligă sau piure de cartofi, la noi se foloseşte foarte mult cartoful, sau salata tăiată mărunt, bucăţele, ca la ciorbă, ca să nu mai aleagă ei! Aşa mănâncă tot, inclusiv ceapa. Pun roşii, castraveţi, ceapă, ridiche, salată verde. Tot ce apare pe piaţă. Nu le dau pâine. Doar dimineaţa le prăjesc cu unt, caşcaval ras şi ou. La micul dejun le mai fac omletă din ouă de la ţară. Noi folosim 60 de ouă pe săptămână în preparate. La noi se face o omletă din zece ouă doar pentru copii. Pun un pic de ulei de cocos în tigaie, bat ouăle şi le amestec cu o paletă. Ies ca nişte minigogoşele, pe care le consumă cu furculiţa. Pâinea la noi nu se aruncă, fac crutoane pentru ciorbă.

„Nu vorbesc şi nu râd la masă!”

- Nicoleta Luciu e o mamă exigentă? Îi pedepseşti?

- La mine sunt reguli, într-adevăr. Nu se vorbeşte la masă şi nici nu se râde. Primul care le încalcă este mutat la altă masă şi mănâncă singur. Ei mănâncă singuri, oricum, de la 2 ani şi jumătate de când merg la grădiniţă. La 4 ani şi jumătate, la ce să-i mai ajut!?

- Cum e viaţa la Miercurea Ciuc? Te-ai mutat de aproape doi ani acolo. Duci dorul Bucureştiului?

- Este ideal să-ţi creşti copiii aici. E pădure, parc, aer curat, nu ca la Bucureşti, printre betoane şi poluare. Distanţele sunt scurte, ceea ce nu poate să fie decât un avantaj. Cel mult două minute fac cu maşina dintr-un loc în altul. Nu mai pierd timp în trafic, cum se întâmpla când stăteam în Bucureşti. Acum îl valorific. Pentru copii nu m-aş mai întoarce la Bucureşti, dar eu vin săptămânal cu treburi.

„Eu şi Zsolt plecăm mereu singuri câteva zile în vacanţă!”

- De când ai copiii, ai fugit în vacanţă doar tu cu Zsolt? Aveţi timp pentru voi?

- Copiii se culcă devreme, în general. La ora 20:00 e stingerea, uneori chiar şi la 19:30, depinde de anotimp. Ei oricum cad laţi după o zi atât de încărcată. Deci, da, ne rămâne timp şi pentru noi. Cel puţin o dată la şase luni, plecăm noi doi undeva, singuri ca doi porumbei. Nu stăm mult, două-trei zile, cât să ne încărcăm bateriile şi să ne relaxăm.

- Unde aţi fost anul acesta?

- Am fost în Croaţia zece zile, după care ne-am întors şi am plecat toată familia. Am luat cu noi doar rolele. Plec întotdeauna cu şacoşa plină cu medicamente şi mă întorc cu ea goală. Vara stăm pe mare, pentru că cei mici sunt foarte bolnavi. Avem un iaht. Înainte să plec acum, ultima dată, câteva luni nu am dormit mai deloc. Au uneori nişte episoade de tuse, de nu-i mai opresc cu nimic. Le dau şi ceai de cimbrişor şi fructe de pădure. Ei 11 luni din an sunt răciţi. E cumplit! În orice ţară mă duc caut ceaiuri de imunitate sau pentru combaterea greţurilor. Am din Turcia, din Thailanda, din Japonia, din Olanda şi îmi aduc şi prietenii. Aştept 15 minute după ce au terminat de mâncat şi îi chem la ceai. La ei e o chestie foarte normală să bea ceai. În octombrie avem programată o vacanţă la Praid, la salină, din aceleaşi motive de sănătate.

„Până în Croaţia, copiii vomită continuu!”

- Cari toată casa după tine? Cum se comportă copiii la drum lung?

- Nu mai car atât de multe lucruri. Iau o singură oliţă pentru drum. Pun saci de gunoi în ea şi fac pe rând dacă îi apucă. I-am obişnuit să facă şi acasă înainte să ieşim, chiar şi când plecăm în parc. De obicei, ne îmbarcăm toţi în maşina mea, pentru că are şapte locuri. Punem portbagaj pe ea şi aşa, îţi spun sincer, că pot să mă şi mut. Îmi intră acolo şi o bucătărie! La drum nu le iau decât uscături, adică sticksuri şi eventual banane. Nu vreau să-i apuce vreo durere. Au rău de maşină şi până acolo e un chin. Vomită continuu. Au castroanele pregătite! Anul trecut am plecat cu ei cu pneumonie, cu laringită, sunt foarte bolnăvicioşi. Jumătate din drum e plin de serpentine, aşa că e de înţeles de ce li se face rău. Drumul este prin Ungaria. Până acolo facem opt ore, ne oprim şi dormim, apoi mai facem alte opt ore până la destinaţia finală.

„Am rămas cu găuri în faţă!“

- Cu atâta treabă, cum de îţi mai rămâne timp pentru tratamentele tale? Cum ai scăpat de acneea chinuitoare?

- Am avut acnee două luni. Mi-a ieşit la 30 de ani şi a fost ceva de neimaginat. Eu am mai avut în timpul liceului, dar nu ca acum. Nu mă mai recunoşteam în oglindă. Prima dată am început cu apă argintată (coloidală). Timp de zece zile. Beam două căni de 250 ml pe zi. Recipientele se ţin întotdeauna numai la întuneric. Mă dădeam şi dimineaţa pe faţă tot cu apă argintată, înainte să aprind lumina, şi seara la culcare. O lăsam să acţioneze zece minute şi apoi îmi continuam rutina zilei. După acest tratament, am urmat altul cu drojdie de bere. Am mâncat trei-patru pliculeţe cu drojdie uscată. Aviz amatorilor, cea proaspătă, cel puţin mie, îmi provoca stări de vomă. În paralel, am apelat şi la măşti cu albuş şi zeamă de lămâie, castravete, care ajută şi la lifting facial. De ce spun că a fost coşmar? Mai întâi apărea sub piele, ceva de dimensiunea unui bob de mazăre negru, care apoi exploda pe întreaga faţă. Puroiul ăla atât de tare afecta zona, că rămâneam cu găuri în faţă de vreo doi milimetri. Mi-au rămas semne ca la vărsat de vânt.

„Fac băi în apă minerală cât sunt cei mici la grădiniţă!”

- Care era de fapt cauza? Ai descoperit?

- Hormonală, probabil. Nu am desluşit acest mister nici până acum. Am luat un medicament de ultimă generaţie, dar avea o contraindicaţie... vreo doi ani nu puteai să faci copii.

- Ce alte tratamente mai faci?

- Pentru ten şi pentru durerile de spate am mers la băi la Jigodin. Anul trecut am fost prima dată şi m-am convins că niciun salon nu face ce face pământul. Recent am ţinut o cură de argilă timp de o lună. Beam trei căni pe zi. Seara îmi făceam una pentru dimineaţă, dimineaţa una pentru prânz şi la prânz una pentru înainte de culcare. Este utilă pentru piele, pentru orice. Apoi am făcut băi cu apă minerală. Stăteam câte 30-40 de minute într-o cadă cu apă minerală combinată cu apă caldă. Mă duc când sunt cei mici la grădiniţă. Şi mai stau un minut la mofetă. Pentru păr mă spăl mult cu bere. Face un luciu frumos! Încălzesc o bere, o pun pe cap şi aştept vreo două ore, cât timp gătesc. Apoi clătesc!

„Bicarbonatul m-a scăpat de riduri”

- Foloseşti ingrediente din bucătărie în uzul tău cosmetic?

- Da. Şi nu o fac de ieri sau de azi, ci dintotdeauna. Când fac piureul de fructe pentru copii, mai fur din el şi îmi pun pe faţă. Întâi mă spăl cu apă şi cu săpun, care conţine uleiuri de la plafar, apoi cu o linguriţă cu bicarbonat îmi fac un scrub şi aplic. Eu nu am niciun rid. Aşa am scăpat de pielea moartă, de punctele negre şi de cele de grăsime. Injecţiile cu Botox au fost şterse de pe lista mea. Mi-am făcut şi eu pe la 30 de ani, o dată pe an, vreo trei ani la rând, dar nu m-am ţinut de treabă. Injectările se fac o dată la câteva luni pentru întreţinere. Am renunţat la Botox pentru că vreau să mai joc în filme şi nu vreau să fiu stană de piatră. Vreau totuşi să transmit ceva. Ştii ce dor îmi e să filmez? Eu am pierdut legătura cu foştii colegi. Nu îmi permiteam să ies cu ei la cafea, că trebuia să mă duc acasă la copii. Nu mai sunt în gaşcă, din păcate!

- Ţi-e dor de televiziune? Ce proiecte ai?

- Da, îmi lipseşte, îţi dai seama. Îmi doresc o emisiune săptămânală, pentru că mai mult nu am timp, şi sunt în discuţii cu o televiziune. În rest, mă ocup de blogul meu, www.nicoletaluciu.ro, unde am reţete culinare, sfaturi şi trucuri de frumuseţe pentru mămici şi viitoare mămici. Fetele vor să ştie ce facem când copiii sunt bolnavi, mofturoşi şi îşi construiesc personalitatea, cum reuşim să îi păcălim, cum introducem alimentele şi când începem diversificarea, cum să ne îngrijim acasă, cum să nu ne abatem de la ritualurile noastre de îngrijire atunci când trebuie să ai grijă de copii. „Sunt mamă”, „Mă îngrijesc”, „Bucătăresc”, „Slăbesc”, „Învăţ”, „Trăiesc” sunt rubricile de pe blog. M-am gândit că e foarte bine să formăm o comunitate, să ne împărtăşim ce se întâmplă acasă, pentru că sunt multe femei care îşi cresc singure copiii şi simt nevoia să ceară ajutor.