de Carmen Ciripoiu

„Nepoluată” de apucături străine, Niculina Stoican a păstrat cele mai frumoase lucruri: credința în Dumnezeu, dragul și respectul pentru muncă. Cu vocea sa de aur, reușește zi de zi ca muzica din Mehedinți să nu fie uitată în veci. O floare a folclorului românesc ce emană prin toți porii feminitate, romantism și, mai presus de toate, iubire.

„Detest concepția «lasă că merge și-așa»”

- Ați fi putut să fiți medic, cum și-ar fi dorit mama dumneavoastră, marea cântăreață Angelica Stoican, sau orice altceva. Cu siguranță, orice domeniu ați fi ales, ați fi strălucit. Vă numărați printre acei copii care s-au sacrificat pentru a ajunge o stea?

- Nu ştiu dacă aș fi strălucit în alt domeniu, dar sigur mi-aș fi făcut profesia cu conștiință. Importanța fiecărei profesii o dăm noi, oamenii, prin felul în care înțelegem să ne facem treaba. Detest concepția „lasă că merge și-așa”. Oricum eu sunt norocoasă, pentru că îmi câștig existența din profesia pe care o iubesc. Cât despre sacrificii, cred că ele ne ajută să evoluăm și să ne prețuim.

- Cu ce amintiri ați rămas din perioada copilăriei? Cum erau Sărbătorile de Iarnă atunci? Mai păstrați și acum acel parfum?

- Cred în puterea copilăriei de a-ți da echilibrul în viață. Rădăcinile pe care le prinzi în copilărie lângă o familie iubitoare nu vor lăsa niciodată „copacul” să fie rupt de furtunile vieții. Eu am crescut la bunici, cu reguli simple și cu multă dragoste! Iarna mergeam cu colinda și-mi amintesc fereastra în care mă urcam să o anunț pe măicuța (așa îi spun eu bunicii mele) că soarele a răsărit și trebuie să se grăbească astfel cu pregătirile că eu plec în colindeț. Mă înfofolea cum putea mai bine, îmi punea grâu, porumb și câteva nuci în trăistuță și plecam prin sat cu zeci de copii. Când mă întorceam, eram sloi de gheață, dar răsturnam bucuroasă trăistuța în mijlocul patului și număram colăceii, merele și nucile cu bunicul.

„Elise Stan și Liviu Dafinescu mi-au marcat drumul către bine”

- Ați avut o colaborare specială cu Elize Stan, una dintre ambasadoarele de excepție ale folclorului românesc...

- Mamitzu, cum îi mai spunem noi doamnei Elise Stan, și regretatul Liviu Dafinescu (fost director al Ansamblului Doina Gorjului) au fost oamenii care mi-au marcat drumul către bine. Dacă Liviu Dafinescu a intuit când eram de numai 25 de ani că am ceva de spus în cântecul popular și m-a angajat la Doina Gorjului, Elise Stan m-a ajutat să depășesc cel mai greu moment din viața mea, și pentru asta am să-i rămân veșnic recunoscătoare.

- Datorați ceva din talentul dumneavoastră zonei din care veniți? Dar mamei?

- Datorez totul mamei mele și zonei din care vin. Angelica Stoican este pentru Mehedinți începutul, iar eu am norocul să fac parte din el, pentru că-mi este, mai presus de idol, mamă.

„Vlad este pentru mine motivația de a trăi”

- Fiul dumneavoastră, Vlad, este cu siguranță marea slăbiciune. Sunteți o mamă posesivă sau mai degrabă o prietenă pentru el?

- Toate mamele care-și iubesc copiii sunt un pic posesive și se străduiesc să fie și prietene. Vlad pentru mine este motivația de a trăi. El are acum 23 de ani și este un tânăr absolvent de universitate care-și caută cu demnitate propriul drum în viață. Am muncit mult ca să-l știu pe picioarele lui din punct de vedere al educației, și aștept cu bucurie ziua în care o să culeagă el roadele sacrificiului nostru ca părinți, dar şi al lui.

- Care este cel mai frumos cuvânt pe care vi l-a spus vreodată băiatul dumneavoastră?

- Te iubesc, mami!

- Cum ar trebui să fie fata care să devină nora Niculinei Stoican?

- Trebuie doar să o iubească Vlad.

„Astăzi toți cântă de peste tot și de nicăieri”

- Cum sunteți primită de românii din străinătate? Cât succes au spectacolele dumneavoastră?

- Din păcate, datorită angajamentelor din țară reușesc foarte rar să cânt românilor din străinătate, dar îi port în suflet cu toată admirația și respectul pe care-l merită orice om care trăiește departe de tot ce-i este drag.

- Poate oricine să devină cântăreț de muzică populară? Ce calități credeți că îi sunt necesare unui aspirant?

- Trebuie să iubească, să cunoască și să respecte cântecul popular, tradițiile și obiceiurile zonei din care vine. Asta dacă vrea să aibă personalitate artistică, să se identifice cu rădăcinile lui. Astăzi toți cântă de peste tot și de nicăieri.

„Îmi place să vadă lumea că am și defecte, că fac și greșeli”

- Să tragem cortina să vedem cum arată viața obișnuită a Niculinei Stoican. Cum trăiți în afara scenei?

- Trăiesc așa cum am crescut, simplu. Nu sunt o persoană sofisticată, îmi place să vadă lumea că am și defecte, că fac și greșeli. Normalitatea nu înseamnă perfecțiune, deci îmi place să cred că sunt un om normal.

- Câtă muncă și câtă libertate există în ceea ce faceți?

- Este esențial să ai libertatea de a alege în deciziile pe care le iei. Tot ce este cenzurat duce la involuție. Cred în comunicare și iubesc oamenii care au idei.

„În viața noastră totul a fost normal, cu bune şi cu rele, cu realizări și cu dezamăgiri”

- Ce vă emoționează mereu?

- Iubirea, sentimentul sublim dintre orice este viu pe pământ.

- Dacă dragostea ar fi o melodie de muzică populară, cum ar fi ea?

- Cred că ar trebui să fie și lirică, dar și ritmată.

- Cu soțul dumneavoastră ați mers pe principiul plăcut, văzut, luat. Cum a început povestea de dragoste şi cum de durează de atâta vreme, într-o lume în care iubirile se sfârşesc foarte repede?

- Nimic nu e perfect sau ce e perfect e ireal, nu are viață, deci nu rezistă. În viața noastră totul a fost normal, cu bune şi cu rele, cu realizări și cu dezamăgiri. Nu avem nimic în plus sau în minus față de alte cupluri, poate doar puterea de a rămâne împreună, pe care unii dintre noi o pierd din diferite motive.

- E adevărat că mama dumneavoastră a spus NU când soțul dumneavoastră v-a cerut mâna?

- Da. Mama nu a fost de acord să mă mărit, pentru că-și dorea să merg la facultate. Eu, fată deșteaptă și pragmatică, m-am și măritat, am făcut și facultate.

„Nu dau niciodată mai mult de două șanse celui care mi-a greșit”

- Care sunt calitățile pe care le apreciați la ceilalți?

- Sinceritata și compasiunea. Iubesc oamenii cărora le pasă de tot ce e în jurul lor, o plantă, un animal.

- De cine e cel mai bine să te ferești în viață? De prieteni sau de dușmani?

- În viață avem nevoie unii de ceilalți, de aceea cred că acest „a te feri” ne limitează acțiunile și ne reduce din succes. Îmi place să interacționez cu oamenii, dar nu dau niciodată mai mult de două șanse celui care mi-a greșit.

- Aveți slăbiciuni?

- Multe și, din păcate, nu doar constructive, dar îmi asum de fiecare dată tot ceea ce fac.

- Dar vicii?

- Cel mai mare viciu este cafeaua.

„După ce cobor de pe scenă, sunt Niculina crescută la Prejna, în Mehedinți”

- Care considerați că este cea mai mare calitate a dumneavoastră?

- Sunt umană. Nu e mare lucru, pentru că, a fi uman, cred eu că înseamnă normalitate, și așa ar trebui să fim toți.

- Imaginea vă este însoţită permanent de zâmbetul dumneavoastră cuceritor, nelipsit de pe obraz. Este un zâmbet al sufletului?

- Este zâmbetul pe care l-a sădit familia mea în copilărie și cu care am trecut peste toate în viață.

- Se împacă bine meseria dumneavoastră cu celebritatea?

- Meseria mea înseamnă celebritate, doar că eu n-am făcut din asta un mod de viață. După ce cobor de pe scenă, sunt Niculina crescută la Prejna, în Mehedinți, măritată de 26 de ani la Gorj, care de multe ori e dărâmată de oboseală, dar nu uită să zâmbească atunci când se întâlnește cu cineva, care nu întotdeauna are o ținută demnă de a face o poză, dar o face pentru că-și dorește să nu-i dezamăgească pe cei care o prețuiesc.

„Emisiunea «Te vreau lângă mine» a fost una dintre cele mai frumoase experiențe”

- Care este povestea talismanului de care nu vă despărțiți niciodată?

- Este un medalion cu pomul vieții, pe care-l port pe un șiret de mătase. Eu iubesc viața cu absolut tot ce ține de ea, de aceea sunt atât de legată de acest medalion.

- Cât de tare v-a plăcut postura de prezentator tv? V-ați gândit să vă reîntoarceți în televiziune dacă veți primi o ofertă care să vă facă cinste?

- Am iubit emisiunea „Te vreau lângă mine”, de fapt eu i-am dat și titlul. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții mele. Și-acum, după atâția ani, când ajung în București, primul impuls este să mă duc să-i vizitez pe cei de la Kanal D. Au mai fost oferte și din partea altor trusturi de televiziune, dar nu s-au materializat.

„Ansamblul Maria Tănase este o nouă provocare pentru mine”

- În acest moment ocupați funcția de director al Ansamblului Maria Tănase. Ce surprize pregătiți?

- Viața îmi oferă tot felul de surprize! Este o nouă provocare pentru mine, și sper să fiu la înălțimea așteptărilor. Le mulţumesc din suflet colegilor mei pentru primirea călduroasă și pentru modul frumos și profesionist în care au răspuns inițiativelor mele de până acum. Am acum ocazia să văd cât de frumoși și de calzi sunt toți membrii Ansamblului Maria Tănase. Pregătim împreună lucruri minunate și colaborări inedite cu care sperăm să bucurăm publicul.

- Sunt momente când sunteți atrasă de melancolie sau sunteţi doar un om al prezentului?

- Nu cred că poți merge mai departe dacă nu te ții ancorat în trecut. Mie îmi face plăcere să mă întorc în timp, mai ales în copilărie.

„Apa Linna, un produs respectat prin raportul calitate-preț”

- Ce ar trebui să facem ca să fim fericiți?

- Să fim buni și toleranți, să nu acuzăm cu ușurință, să ajutăm atunci când putem chiar și numai cu un sfat și mai ales să zâmbim.

- Cu ce gând priviți anul care vine? Aveți proiecte de viitor?

- Îmi doresc ca și până acum sănătate, cât despre proiecte, ele sunt multe și cred eu frumoase. Vreau în primul rând ca Apa Linna să fie un produs respectat prin raportul calitate-preț de consumatori și, bineînțeles, un nou album despre care sunt întrebată din ce în ce mai des de oamenii care mă iubesc.

- Un gând pentru cititorii revistei Taifasuri...

- Să aveți parte dragii mei de sănătatea, dragostea și tihna lumii întregi!

„Sunt umană. Nu e mare lucru, pentru că, a fi uman, cred eu că înseamnă normalitate, şi aşa ar trebui să fim toţi“

„Ce ni se întâmplă în viaţă este şi rezultatul greşelilor noastre“

- Care e relația dumneavoastră cu Divinitatea? L-ați pus vreodată pe Dumnezeu sub semnul întrebării?

- Totul este făcut din bine şi din rău! Ne naștem cu calități și cu defecte, important este pe care dintre ele alegem să le cultivăm pe parcursul vieții. Ce ni se întâmplă în viață este și rezultatul greșelilor noastre și, atât timp cât Dumnezeu ne ţine sănătoși, nu trebuie să-I mai cerem nimic, ci să ne descurcăm prin liber-arbitru.

„Vlad pentru mine este motivația de a trăi. Am muncit mult ca să-l știu pe picioarele lui din punct de vedere al educației și aștept cu bucurie ziua în care o să culeagă el roadele sacrificiului nostru ca părinți, dar şi al lui“

„Sunt mândră că am reuşit să creez locuri de muncă pentru oamenii printre care am copilărit“

- Sunteți pesimistă sau optimistă atunci când priviți către viitor?

- Sunt un om curajos. Așa am reușit să demarez și proiectul cu fabrica de îmbuteliere apă plată și carbogazoasă prin fonduri europene. Cinci ani m-am chinuit să duc la bun sfârșit un vis pe care-l aveam de mult. A fost foarte, foarte greu, dar a meritat. Acum am dat pieței de consum un produs curat și bun, care se numește Linna de la Niculina. E o apă îmbuteliată după normele europene, care are ca sursă Izvorul Apa Peșterii din Isverna Mehedinți. Cei care o să caute pe internet Peștera Isverna o să vadă povești fascinante despre izvor, dar și incursiunea făcută de marele speolog Jacques Yves Cousteau. Sunt mândră că am reușit să creez câteva locuri de muncă pentru oamenii printre care am copilărit și sper ca această investiție să-mi aducă peste ani stabilitatea de care are nevoie orice artist care părăsește scena cu demnitate. Așa că unde găsiți apa Linna vă rog să o gustați. O să aveți surpriza unui produs bun și curat dintr-un izvor de munte.