de Valeria Roman
Prezentatoare tv, actriță, cântăreață şi cu un trecut timid în politică, Ramona Bădescu nu şi-a găsit liniştea sufletească de care are nevoie, poate şi pentru că destinul n-o lasă să respire... Vedeta, care locuieşte de foarte mulţi ani în Italia, visează încă la o viață de familie și chiar la un copil care să o împlinească. La 48 de ani, artista a dezvăluit pentru TAIFASURI ce planuri profesionale și personale are în perioada următoare şi nu a ascuns faptul că se iubeşte cu un român, despre care preferă să nu ofere prea multe amănunte. Mereu între două avioane și proiecte, Ramona Bădescu își găsește timp să viziteze ţara noastră, iar de curând a participat la filmările emisiunii „Poftiţi la muncă!” de la Antena 1, unde telespectatorii o vor vedea într-o altfel de ipostază, la munca de jos, de la care nu se dă în lături. Artista a devenit nostalgică atunci când şi-a amintit de perioada copilăriei şi a povestit despre trecutul său şi nu numai într-un interviu emoţionant.
„M-a marcat faptul că pe bunicul îl vedeam îndrăgostit la 90 de ani!”
- Cum era Ramona Bădescu în copilărie? Dar în adolescenţă?
- Ooooo, nimic interesant! Eram o fetiţă bucălată, complexată puţin de faptul că eram dolofană, eram timidă, dar dulce. Cântam, eram cunoscută şi jucam teatru de mică. În adolescenţă nu se schimbă foarte mult imaginea, eram tot la fel, plinuţă, tot timidă, tot dulce, grăsuţă, tot în turneee şi cântam. Schimbarea fundamentală am avut-o după ce am plecat în Italia, unde, fiind departe de familie, viaţa m-a format şi m-a responsabilizat.
- Ce-ai mai păstrat viu în memorie din acele vremuri?
- Totul… dar nu numai în gând, le păstrez vii şi în memoria vizuală, emoţională, olfactivă. Sunt resursele mele de energie cu care mă încarc şi prin care trăiesc. M-a marcat faptul că pe bunicul meu îl vedeam îndrăgostit la 90 de ani, repet la 90 de ani!, şi nu înţelegeam ce înseamnă lucrul ăsta. Credeam că iubirea are o scadenţă, un termen limitat, dar, crescând, mi-am dat seama că nu există o vârstă a iubirii şi că a iubi şi a dărui sunt lucrurile cele mai minunate pe Pământ.
„Nu a existat gelozie între mine şi Loredana Groza”
- Ai fost la concurenţă serioasă cu Loredana Groza… I-ai purtat vreodată pică pentru că a fost aleasă ea, şi nu tu?
- Cu Loredana, în copilăriile noastre, am participat amândouă la „Steaua fără nume”, unde am câştigat amândouă. Este o artistă pe care o ador, îmi place foarte mult de ea. Ne-am văzut şi la Mamaia, în ’89 şi în ’91, am continuat să ne reîntâlnim în viaţă, şi de fiecare dată am simţit, atât din partea mea, dar şi din partea ei, o reală plăcere în a ne revedea. Nu a existat niciodată niciun fel de gelozie. De ce mi-ai pus întrebarea asta?
- Ca să punem punct tuturor bârfelor cum că nu vă suportați una pe cealaltă. Acum e clar că nu e așa. Să mergem mai departe… De ce ai ales Italia?
- Datorită sorţii, din instinct. Am avut posibilitatea să merg cu un contract, nu era vorba numai despre Italia, ci şi despre Franţa, Cipru, Spania. Chiar ţin minte că, în momentul în care trebuia să plec, tatăl meu a venit la Bucureşti să se intereseze de acest contract. M-a cuprins atunci un soi de teamă, chiar de frică. Am rupt la un moment dat contractul, dar o prietenă de-a mea, Aurora Andronache, mi-a spus atunci că este păcat să pierd ocazia şi că ar trebui să plec măcar pentru o lună întreagă şi să mă întorc după aceea în ţară. Uite că de atunci au trecut deja 26 de ani…
„Vreau să nu încalc acele legi scrise de Dumnezeu”
- Cum e viața ta acolo?
- Viaţa mea în Italia este viaţa mea oriunde aş fi, adică o viaţă plină de frenezie, întâlniri, alergătură, joburi, probe pentru joburi, reuşite, dezamăgiri, o viaţă tumultuoasă, împlinită şi frumoasă.
- Câte minute îţi rămân pe zi numai pentru tine?
- Fiind o persoană liberă, sunt eu cea care hotărăsc orice, cea care îşi face programul. Depinde doar de mine cum mă organizez.
- Cum te menţii tânără şi frumoasă? Trebuie să ai un secret bine păzit…
- Secretul este iubirea celor care mă înconjoară. Nu este un secret, lumina sufletească şi dorinţa de a respecta şi de a fi respectată, de a nu încălca acele legi scrise de Dumnezeu, de a face bine şi a-i mulţumi vieţii în orice moment pentru ceea ce îţi dă. Atunci când viaţa te încearcă şi traversezi un moment greu, îţi oferă acel moment pentru că după el va veni unul fericit, pe care îl poţi gusta din plin.
Yoga, pilates, meditaţie
- Sari des peste somnul de frumuseţe?
- Eu dorm foarte mult, ador să dorm. Chiar visez în serial când dorm, se continuă visul. Și visez în culori! Eu sar peste întâlnirile şi propunerile de distracţii nocturne, ieşirile doar ca să ieşi, prefer să citesc seara, nu mă uit niciodată la tv, trebuie să mă relaxez, filmele mă agită, îmi „desfac” imaginaţia. Prefer să citesc, să scriu, să compun. Seara e un moment important pentru mine.
- Faci sport?
- Da, fac sport! La început din necesitate, din obligaţie, acum şi din plăcere. Aş sfătui pe toată lumea să înţeleagă că fizicul nostru, corpul nostru are nevoie de mişcare, de exerciţii fizice, dar nu numai pentru a slăbi şi a te menţine în formă, ci şi pentru a te tonifia. Urăsc curele de slăbire drastice, pentru că pielea poate să sufere, şi la o anumită vârstă elasticitatea pielii este foarte importantă.
- Practici yoga?
- Yoga, pilates, fac meditaţie. Încerc să regăsesc o formă de concentrare maximă de care am nevoie în momentele tensionate, importante.
„Mi-e frică de operaţii!”
- Cum reuşești să-ţi menţii silueta? Câte kilograme ai?
- Acum două luni aveam 65 de kilograme, dar am slăbit. Acum am 63 şi încerc să rămân aşa. Am 1,78 metri înălţime. Mă menţin într-o formă bună, care mă obligă să fac diverse exerciţii şi să respect un program strict de sală şi de mâncare. Vă sfătuiesc să vă faceţi testele de intoleranţă, astfel veţi descoperi ce anume ar trebui să includă meniul vostru şi cum să vă feriţi de ce vă face rău.
- Ai operaţii estetice? Ce ai vrea să schimbi la tine?
- Am învăţat să mă accept şi să mă plac așa cum m-a făcut mama, nu pot să spun că există ceva ce aş schimba efectiv la mine. Mie îmi este foarte frică de tot ceea ce înseamnă operaţie, şi numai când este vorba despre sănătate accept ideea unei intervenții invazive.
„Sunt brunetă în suflet”
- Eşti brunetă de foarte mulţi ani. Te-ai vedea cu altă nuanţă de păr?
- Sunt brunetă în suflet! Pentru joburi îmi pot schimba culoarea părului. De exemplu, pentru un film m-am făcut roşcată, dar am apelat la un artificiu: peruca. Cel mai mult îmi place să fiu brunetă, nu mă văd altfel, aşa mă simt eu cel mai bine.
- Îţi plac schimbările de look?
- Nuuuu! Nu sunt adepta schimbărilor dese de look, pentru că, având posibilitatea să interpretez roluri în care îmi fac schimbări, ca să pot să mă mai şi regăsesc câteodată, vreau să mă menţin aşa cum sunt. Dacă nu aş fi fost actriţă, poate aş fi făcut-o!
„Iubesc locul în care m-am născut!”
- Deşi locuieşti de mulţi ani în Italia, te întorci periodic în România. De ce?
- Pentru că aici este originea mea, de aici îmi trag eu seva, puterea vieţii mele. Sunt o persoană care am un singur lucru cert în această viaţă. Nu ştiu unde voi trăi sau voi muri, dar ştiu unde m-am născut. Iubesc locul unde m-am născut! Un factor foarte important sunt părinţii mei şi familia mea, pentru care, dacă aş putea să renunţ, aş trăi cu ei. Însă, din păcate, obligaţiile mele de viaţă, de serviciu, de jobul pe care mi l-am ales, contractele mele mă fac să plec mereu, să călătoresc. Dar mă întorc tot timpul, cu plăcere, în ţara mea.
- Vin Sărbătorile şi ştiu că eşti înnebunită după bucatele tradiţionale. Vii la Craiova, petreci cu ai tăi?
- Da, ca în orice an, Sărbătorile le petrec în familie, cu sfintele tradiţii, îmi place şi chiar ador să pregătesc eu însămi bucatele tradiţionale. Ador să împăturesc cu mama sărmăluţele şi facem mereu concurs cine le face cel mai bine. Sărmăluţele trebuie să fie foarte mici, aşa ne plac nouă, elegante.
„Sunt moartă după prăjitura mamei: Garibaldi”
- Care este felul tău de mâncare preferat? Ai restricţii?
- Felul meu de mâncare preferat e ceea ce am poftă în acel moment! Sunt o gurmandă, o pofticioasă, dar mănânc puţin. Îmi plac dulciurile, le ador, dar şi în faţa unei pizze fantastice sau a unei salate de boeuf nu pot să zic nu. Restricţii? Din păcate, da, pentru că, având o structură de femeie mediteraneană, orice kilogram în plus se vede.
- Găteşti în mod curent? Cu ce îţi aştepţi iubitul la cină?
- Ador să gătesc! Și în special pentru iubitul meu, pentru mine, pentru prietenii mei. Am învăţat de la mama mea să gătesc, chiar dacă atunci când eram mică mă supăram că mă punea să stau lângă ea în bucătărie. Acum îmi prinde bine. Meniul îl stabilesc în funcţie de ce am în bucătărie. Îmi plac surprizele şi îmi place să-mi răsfăţ iubitul cu ceva pregătit de mine, mai ales cu prăjituri. Reţeta mamei mele de prăjitură „Garibaldi” este fantastică.
Cea mai tristă amintire de Crăciun
- Ce îţi lipseşte în Italia?
- Realizarea deplină, adică o familie… O familie aşa cum am visat-o de când eram micuţă, cu mamă, tată, soţul meu şi doi copii. Sau cel puţin o fetiţă…
- Te mai gândeşti la un copil?
- Dacă Dumnezeu vrea, ar fi împlinirea mea totală!
- Ai fost căsătorită șapte ani. Ai putea repeta experienţa?
- Instinctiv, primul meu răspuns ar fi să spun „Nu”. Dar dacă soarta m-ar face s-o întâlnesc pe acea persoană care să mă facă să-mi vibreze sufletul, să-mi redea încrederea şi dorinţa de a forma o familie, pe care să o iubesc şi să mă iubească, de ce nu? Mi-aş dori foarte mult să se întâmple acest lucru!
- Care e cea mai tristă amintire din perioada mariajului? Ce nu a mers?
- Crăciunul, când în primii ani eram constrânsă să-l petrec acolo, departe de familia mea, cu familia lui, lucru care mă durea foarte mult, pentru că pentru mine Crăciunul reprezintă momentul cel mai emoţionant şi pur de când eram mică, înseamnă familie.
„Iert, dar închid legătura definitiv!”
- Care au fost motivele separării?
- Lucrurile încep, durează, dar, în momentul în care nu ai grijă de ele din ambele părţi, se termină. Având în vedere că simţeam că în faţa lui Dumnezeu începusem un drum împreună cu o persoană, am preferat să închid o relaţie chiar dacă am suferit foarte mult...
- Mai ţineţi legătura? În ce relaţii aţi rămas?
- Nu mai ţinem legătura. Eu sunt o persoană care iert, dar în momentul când cineva a greşit faţă de mine, îi dau iertarea mea, dar închid legătura definitiv.
- Ai fost vreodată înşelată? Ai trădat şi tu?
- Că am fost înşelată pot să am un dubiu sau o incertitudine, cu siguranţă nu am avut niciodată dovada concretă, nu am simţit şi nu am văzut aşa ceva. Asta nu pot să ştiu dacă am fost înşelată sau nu.
„Iubesc o persoană pentru defectele sale”
- Te-ai iubit numai cu italieni. De ce nu a reuşit niciun român până acum să-ţi ajungă la inimă?
- Nu ştiu! Dar nu este vina mea! Poate faptul pentru că am şi plecat de mică din țară, iar viaţa mea s-a desfăşurat în Italia cel mai mult. Pentru mine, România este locul şi ţara în care mă întorceam din când în când şi mai ales locul unde sunt părinţii mei. Dar niciodată să nu spui niciodată! Cine ştie ce-mi rezervă destinul...
- Ce calităţi trebuie să aibă un bărbat? Accepţi şi defecte?
- În primul rând, când iubesc, iubesc o persoană pentru defectele sale, pentru calităţi ar fi prea banal! Vorbind cu prietenele mele, ele îmi spun că ar vrea să schimbe nu ştiu ce lucru la prietenii lor, eu le spun atunci că pe un om îl iau aşa cum este, pentru că, dacă vreau să-l schimb, să-i schimb caracterul, de ce-l mai iau atunci?
- E cineva în viaţa ta şi este român, avocatul Narcis Godeanu! Eşti împlinită sentimental?
- Fericirea în doi e libertatea mea. Suntem două zodii de foc: Berbec şi Săgetător. În viaţă nu poţi să-ţi programezi soarta şi viaţa. Îmi era foarte greu să am o relaţie. Noi doi ne-am cunoscut în Italia la o întâlnire oficială acum 10 ani. Nu mi s-a întâmplat să fiu atrasă de un român. Ar fi bine să fie ultimul. Ne bucurăm de fiecare moment.
„Politicienii să treacă pe la biserică înainte să intre în funcţie“
- Ai încercat şi o carieră politică, nu doar artistică. De ce ai renunţat?
- Politica pe care eu îmi propusesem să o fac nu a fost o formă pură de politică, ci una socială. Având în vedere că Dumnezeu mie mi-a dat mult, în viaţă am încercat să mă dedic ideilor sociale. Politica în sine este foarte dificilă şi este o meserie delicată, pentru că lucrezi cu sufletele şi cu aşteptările oamenilor care te-au votat şi i-aş sfătui pe toţi politicienii să treacă şi pe la biserică înainte să intre în funcţie!
„Rolul cel mai important a fost în «Caracatiţa»“
- Cum ai ajuns să joci în „Caracatiţa”, alături de actori consacraţi?
- Cel care mi-a deschis porţile televiziunii a fost Maurizio Costanzo, în emisiunea căruia, de pe Canale 5, devenisem practic invitata sa preferată. A urmat apoi Pippo Baudo cu sitcomul „Tutti a casa”, difuzat pe Rai 1, dar şi alte apariţii constante. Ca actriţă, pot spune că rolul cel mai important şi de referinţă a fost apariţia în „La piovra”, cunoscut drept „Caracatiţa” în România, serial în care am avut plăcerea să joc alături de actorul italian Michele Placido, comisarul Cattani, pe care toată lumea l-a îndrăgit. A fost o bucurie imensă în momentul în care am aflat că am luat castingul şi că urmează să apar în „La Piovra”, interpretând-o pe mama mafiotului Tano Carridi, care îşi amintea de figura mamei sale când el era mic şi mama sa a fost omorâtă în faţa sa, lucru care l-a marcat şi l-a făcut să devină mafiot.
- Ce roluri ai mai avut?
- După „Caracatiţa” a urmat „Incantesimo”, un fiction foarte important pentru Rai 1. Eu am interpretat mereu roluri foarte puternice, de suferinţă, roluri dramatice, care mi s-au potrivit. Regizorii m-au apreciat pentru faptul că reuşeam să mă concentrez şi să plâng în mod natural, foarte uşor, fără a se apela la metode artificiale. Mi-a plăcut foarte mult şi „30 righe per un delitto” şi a fost emoţionant şi „Una donna per amico”, în care trebuia să interpretez rolul unei mame care e despărţită de fiul său şi ţin minte că regizoarea italiană Rossella Izzo, la un moment dat, într-o pauză de filmare, m-a auzit vorbind în română cu mama la telefon. A venit la mine, m-a oprit, şi mi-a spus: „Replica pe care trebuie să i-o dai copilului tău o vei da în limba română!”. Şi a ieşit o scenă foarte emoţionantă!