de Ana-Maria Cocea

Valeria Arnăutu este una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică populară din Banat, având în spate o carieră de aproape 30 de ani. De-a lungul timpului a colaborat cu cele mai mari ansambluri profesioniste din ţară şi a cântat alături de nume celebre ale folclorului românesc, având materiale discografice iubite de marele public. Dar, în afara vocii şi a talentului indiscutabil, artista s-a dedicat şi activităţii jurnalistice, şi asta de mai bine de 15 ani. A trecut pe la diverse televiziuni, radiouri, publicaţii, iar în prezent face parte din Uniunea Ziariştilor Profesionişti, Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România, Academia Artelor Tradiţionale, Uniunea Naţională a Femeilor şi este, totodată, preşedinte al Fundaţiei Române de Folclor. Dar, în afara carierei extraordinare, Valeria Arnăutu se poate lăuda şi cu o familie frumoasă, care i-a adus împlinirea.

Cântă de când era la grădiniţă
- Povestiţi-ne câteva lucruri despre debutul în lumea muzicală...
- M-am angajat în 1980 ca solist vocal la Orchestra „Doina Banatului” din Caransebeş, dar acest fapt nu îl pot considera un debut, pentru că în 1978 aveam deja înregistrări la Radio Timişoara cu Ansamblul „Banatul” (dirijor Gelu Stan). Piesele au fost preluate de casa de discuri şi au apărut pe discul meu de debut. De asemenea, am avut foarte multe apariţii scenice alături de ansambluri folclorice de amatori încă de la vârsta preşcolară (4 ani), până la terminarea liceului.

- După aproape 30 de ani de carieră, s-a schimbat optica dumneavoastră vizavi de folclor?
- Nu. Sunt la fel de îndrăgostită de cântecul popular ca şi în copilărie. Nu mi-aş putea imagina cum ar fi fost viaţa mea fără cântec. Au fost 30 de ani frumoşi, plini de satisfacţii şi amintiri extraordinare.

- Ce le recomandaţi tinerilor iubitori de folclor?
- În primul rând să fie ei înşişi, de la apariţia scenică (ţinută, costum) până la repertoriu şi la stilul de interpretare. Cred cu tărie că nimic nu îl poate defini mai bine pe cântăreţul de folclor decât cântecul. În plus, este nevoie de trăirea autentică a actului artistic; dacă tu nu crezi în mesajul transmis, publicul o va simţi şi te va taxa. Şi la fel de important este să îi arăţi auditoriului respectul pe care îl merită! De când mă ştiu am cântat la fel şi am avut aceleaşi emoţii, fie că avut spectacol la Sala Palatului sau doar într-un cămin cultural. „Televiziunea reprezintă un miracol”

- Sunteţi şi interpretă de muzică populară, dar şi realizator tv. Cum aţi reuşit să împletiţi cele două domenii?
- Încă de la început am reuşit să îmbin armonios cele două ipostaze ale carierei mele, cea de artist cu aceea de realizator tv, pentru că există un numitor comun: pasiunea mea pentru cultura tradiţională. Fiecare are frumuseţea sa şi pot spune că îmi place la fel de mult să cânt, precum să realizez emisiuni de radio sau de televiziune, să scriu un articol sau să prefaţez o carte.

- Ce reprezintă televiziunea în viaţa dumneavoastră?
- Pentru mine, televiziunea reprezintă un miracol. Spun acest lucru tocmai pentru că dispune de atâtea mijloace artistice şi tehnice prin care nu numai că informează telespectatorii despre evenimentele pe care le trăim, dar poate păstra mărturii filmate despre oameni, fapte şi locuri. Toate acestea pot fi extrem de utile în foarte multe dintre cazuri.

„Am avut multe momente grele în viaţă, dar am mers mai departe”
- Aveţi deseori turnee în afara graniţelor. Îi simţiţi mai receptivi pe românii din Diaspora decât pe cei din ţară?
- Aş spune că muzica românească este mult mai iubită de românii de peste hotare decât de mulţi alţi compatrioţi rămaşi acasă, iar motivul cred că este tocmai dorul de casă, de cei rămaşi în urmă, de vatra părintească. Muzica bănăţeană este foarte iubită, mai ales în SUA, pentru că acolo trăiesc foarte mulţi români din Banatul sârbesc, dar şi în Europa şi în Australia.

- Cu siguranţă, viaţa v-a rezervat şi surprize neplăcute. Care a fost cel mai greu moment cu care v-aţi confruntat?
- Am avut multe momente grele în viaţă, ca orice om, însă am încercat de fiecare dată să le depăşesc şi să merg mai departe. Pot spune că de fiecare dată cântecul mi-a fost de mare folos, mi-a liniştit sufletul.

„Am reuşit să realizez ceea ce mi-am propus”
- Cum vă descrieţi familia?
- Fără să fiu lipsită de modestie pot spune că suntem o familie de artişti. Ne unesc aceleaşi mari pasiuni: muzica şi arta imaginii. Eu şi soţul meu, deşi am studiat muzica, la un moment dat ne-am îndreptat spre televiziune. Fiica mea, Ana-Maria, a făcut muzică şi teatru, iar Rex, „mezinul” familiei, un ciobănesc german în vârstă de 10 ani, are şi el statut de vedetă. Pe când avea doar un an şi noi realizam la Prima TV emisiunea „Tradiţiile românilor”, colegii mei l-au filmat pentru un promo al serialului „Comisarul Rex”, ce se difuza pe acelaşi post de televiziune. Ăsta a fost doar începutul „carierei” lui artistice, pentru că a mai participat şi la „Carnavalul animalelor” şi în cadrul altor emisiuni despre prieteni necuvântători.

- Fiind implicată în atâtea activităţi, mai aveţi timp pentru cei dragi?
- Niciodată atât de mult pe cât mi-aş fi dorit! Dar îmi drămuiesc timpul şi îl împart între cei dragi de acasă şi ceilalţi, la fel de dragi sufletului meu, oamenii cărora mă adresez prin cântec.

- Care este reţeta unei vieţi împlinite?
- Se spune că nu sunt fericiţi aceia care au foarte mult, ci aceia care se mulţumesc cu puţin. Niciodată nu mi-am propus obiective de neatins. Întotdeauna am dorit să realizez lucruri după puterile mele. Şi vă pot spune, cu mâna pe inimă, că am reuşit să realizez ceea ce mi-am propus.

- Ce vă doriţi cel mai mult în viitorul apropiat?
- Să fim sănătoşi şi să ne putem bucura de fiecare clipă.

„Sunt la fel de îndrăgostită de cântecul popular ca şi în copilărie. Nu mi-aş putea imagina cum ar fi fost viaţa mea fără cântec”