de Anca Lăpuşneanu

Când viaţa îţi dă o palmă, trebuie să îţi aduni toate forţele şi să mergi mai departe pe drumul pe care l-ai ales, pentru a ieşi cât mai repede din întunericul înfricoşător şi a reveni din nou la lumină. Alexandra Stan a decis să facă o carieră din muzică, urcând în fruntea celor mai renumite topuri muzicale internaţionale. Încet, încet, luminile reflectoarelor s-au îndreptat spre ea. Viaţa particulară a fost expusă brutal publicului în urma scandalului izbucnit cu fostul iubit şi impresar. Discordia au fost banii. Preţul lor, mai presus de dragoste şi de prietenie! Dar Alexandra a revenit în forţă. Single-ul „Dance” a devenit melodia nr. 1 a anului 2014 în Japonia, în opinia Zip-fm, cel mai difuzat post de radio nipon. Alexandra Stan a fost mai bine cotată în Japonia decât Shakira şi Pitbull! Lucrurile s-au aşezat, iar Alexandra priveşte acum optimistă spre viitor. Se reclădeşte bucată cu bucată. Este tânără, îndrăgostită, visează să fie mireasă, îşi doreşte să aibă mulţi copii şi lansează hit după hit.

„Bunica este eroina mea! Eu o alint «mamaie»”

- Cum era Alexandra Stan în adolescenţă? Timidă? Naivă? Rebelă?

- Am avut un pic din toate. Eram în perioada descoperirilor, a curiozităţii şi a statului mai mult în oraş. Am avut o gaşcă frumoasă în jurul meu, de fapt cea mai bună prietenă a mea este lângă mine încă din copilărie.

- Ai suferit din cauza absenței sau a… neatenției părinților, ca să spunem așa, sau ai fost un copil căruia nu i-a lipsit aproape nimic?

- Bunica mea, Aurelia, mereu îmi povestește că eram un copil tare vesel și cântam mereu. Îmi spune că nu m-am schimbat deloc. Am avut o relație specială cu părinții mei de mică, chiar m-am bucurat de tot sprijinul lor, la fel ca și acum. Îmi sunt alături atât mie, cât și surorii mele.

- Cine era „avocatul” tău în copilărie?

- Eu sunt foarte apropiată de bunica mea, căreia îmi place să îi spun „mamaie”, este eroina mea. Îmi povestea că atunci când era tânără se ruga ca Dumnezeu să îi dea un bărbat bun şi a primit ce şi-a dorit. M-a învăţat să cred cu putere în visurile mele şi că ele pot deveni realitate. Iar tata era un fel de erou pentru mine, asta pentru că era plecat mai tot timpul pe vapor, şi când venea acasă ne cam alinta.

„Când eram mici, îi luam hainele surorii din dulap și le făceam cadou prietenelor mele”

- Ce năzdrăvănii făceaţi împreună, tu şi sora ta?

- Acum noi ne înţelegem foarte bine, mai ales că mi-a dat doi nepoți minunați pe care îi ador. Deși ne iubeam foarte mult și când eram mici, eu îi mai făceam surprize nu tocmai plăcute, de genul că îi luam haine din dulap și le dădeam cadou prietenelor mele.

- Ce înseamnă mama pentru tine?

- Mama înseamnă iubire, dăruire și dedicare. A fost alături de noi mereu, de mine și de sora mea, ne-a crescut frumos, ne-a lăsat să ne alegem singure drumul și ne-a susținut întotdeauna.

- Care a fost primul cadou făcut de tine mamei? Mai ţii minte?

- Hm…, îi făceam tot felul de creaţii la orele de lucru manual de la școală. De la felicitări, obiecte până la diferite desene. Cred că, dacă umblă în cutia cu amintiri, încă le mai are pe multe dintre ele.

„Mamei nu i-a fost ușor să își vadă copilul în dureri și suferind”

- Ce sfaturi ai primit de la ea despre dragoste?

- Să nu grăbesc lucrurile, să aștept să ne cunoaștem bine și să mă bucur de fiecare etapă a unei relații.

- Cât de des vorbiţi la telefon?

- Când locuiam în Bucureşti vorbeam zilnic, acum, fiind în Constanţa, aş putea să spun că ne vedem aproape în fiecare zi. Şi când nu ne vedem, ştiu că e aproape de mine.

- Atunci când toată presa era cu ochii pe tine și pe incidentul violent al fostului impresar, cum s-a manifestat sprijinul ei?

- Nu i-a fost ușor, cu siguranță, să-și vadă copilul în dureri și suferind. Nu știa ce să-mi mai facă. A stat tot timpul lângă mine, încerca să-mi împlinească poftele culinare, să mă înveselească în orice fel... Mama a trăit cu aceeași intensitate ca şi mine experiența nefericită prin care am trecut. Dar mereu îmi amintea că fanii mei mă iubesc, că îmi sunt alături și că trebuie să fiu puternică pentru ei. Și așa am fost. M-a susținut mereu și m-a încurajat să merg mai departe orice ar fi!

„Folosesc uleiul de cocos pentru ten, corp şi păr”

- Ce înseamnă feminitatea pentru tine? Cum ai descrie-o?

- Înseamnă să ai grijă de tine atât la exterior, cât şi la interior. Să te simţi frumoasă şi să transmiţi asta şi celor din jur.

- Ce obiceiuri de îngrijire ai?

- Sunt foarte ataşată de uleiul meu de cocos, pe care îl folosesc pentru ten, corp şi păr, e bun la toate şi foarte hrănitor. Nu sunt neapărat adepta măştilor, îmi las tenul să respire foarte des. Demachierea e sfântă, dimineaţa şi seara, şi nu folosesc mereu machiaj.

„Nu mănânc carne”

- Câte ore petreci la sala de fitness? Exerciţiile fizice sunt întreţinute şi de o anumită dietă? Care?

- Merg de trei ori pe săptămână la sală. Am antrenor personal şi mă ajută să nu mă abat de la mişcare. A creat exerciţii special pentru mine şi pentru nevoile corpului meu. Am grijă de alimentaţie, dar eu sunt o pofticioasă. Nu mănânc carne, am renunţat de ceva timp, asta pentru că mi-e milă de animale. Am înlocuit-o cu diferite seminţe, vitamine, nutritivi sănătoşi, care mă ţin energică toată ziua. Ador să merg cu bicicleta, abia aştept să vină căldura şi mă plimb pe lângă plajă, pe faleză. Aaaaa, am şi un longboard, dar e foarte bun pentru vară. Îmi place mişcarea şi să fiu activă.

- Ai un obiect, un talisman pe care îl porţi la concerte? Eşti o persoană credincioasă?

- Cred în Dumnezeu şi mereu am simţit că sunt iubită şi protejată. Sofia, nepoţica mea, mi-a făcut un colier care a devenit talismanul meu.

„Totul a început cu «Mr. Saxobeat». A fost copleşitor!”

- Cum îţi organizezi timpul când ai multe turnee? Care ar fi activităţile pe care le tai de pe listă când ai programul foarte încărcat?

- Familia s-a obişnuit cu stilul meu de viaţă alert, mai tot timpul pe drumuri, tocmai de asta am preferat să mă întorc să locuiesc în Constanţa, ca atunci când am o zi liberă să fiu aproape de ei. Nu îmi neglijez familia şi nici prietenii, eu consider că echilibrul este cel mai important lucru în viaţă.

- Cum s-a concretizat ideea de a face o carieră în muzică?

- La 19 ani am realizat că muzica ocupă un loc foarte important în viaţa mea şi a rămas la fel de atunci. Am participat la multe concursuri muzicale, iar prima apariţie pe scenă a fost la „Steluţele Mării”, unde am luat locul al doilea.

- Ai crezut vreodată că melodia „Mr. Saxobeat” va marca destinul tău în muzică?

- Am fost copleşită de tot ce s-a întâmplat. Deşi eram la început de drum, „Mr. Saxobeat” a ajuns imediat hit internaţional şi, ulterior, au venit şi invitaţiile de a concerta în afara ţării. Dar nu m-am lăsat luată de val.

„Colaborarea cu Inna era inevitabilă”

- Te implici şi în partea de compoziţie. Ai un loc anume care te inspiră, unde compui cu uşurinţă?

- Totul mă inspiră. Fie că e vorba despre un film, o carte, oamenii de pe stradă, marea, natura… Sunt mereu cu ochii larg deschişi şi mă las cuprinsă de magia Universului.

- Cum s-a născut prietenia ta cu Inna, care s-a concretizat şi într-o colaborare?

- Facem parte din aceeaşi industrie, amândouă ne reprezentăm ţara în lumea întreagă şi era inevitabilă o colaborare, aşa că, alături de Daddy Yankee, am lansat single-ul „We Wanna”, care i-a bucurat pe fanii noştri, mai ales că ne tot cereau să facem o piesă împreună.

„Nicio femeie nu trebuie să se complacă într-o situaţie rea”

- Multe femei sunt agresate de iubiţi sau de soţi. Tu ai avut curajul să vorbeşti public despre cazul tău, care a deschis o discuţie naţională. Cum priveşti acum tot acel calvar?

- O experienţă care m-a făcut să mă autodepăşesc, să mă cunosc mai bine şi să fiu şi mai puternică. Nicio femeie n-ar trebui să accepte şi să se complacă într-o situaţie care îi face rău. Sunt atâtea organizaţii şi atâţia oameni care pot fi alături de femei.

- Ce a însemnat procesul dintre tine şi impresarul Marcel Prodan?

- A însemnat mult timp pierdut, bani, drumuri, stres, emoţii, griji. Un amalgam de sentimente negative. Bine că răul a trecut!

„Bogdan mă surprinde cu poezii...”

- Acum, lucrurile par că au revenit la normal în viaţa ta. Eşti din nou îndrăgostită…

- Da. Îl cheamă Bogdan, amândoi suntem din Constanţa, şi totul a pornit dintr-o prietenie frumoasă şi sinceră. Ne respectăm, avem încredere unul în celălalt, iar asta contează cel mai mult. E foarte romantic. M-a cucerit cu asta şi prin sinceritate. Mă surprinde cu poezii, face micul dejun, e un bun ascultător, ne sfătuim împreună şi e jumătatea mea. Ne completăm perfect.

- Cum a început relaţia voastră?

- A pornit cu paşi mici. Ne ştim de mulţi ani, dar pentru o perioadă lungă nu am ţinut legătura, până când, dintr-o dată, am început să vorbim foarte mult la telefon, să ne facă plăcere să discutăm despre diferite subiecte. Fără să ne dăm seama, ne-am apropiat foarte mult, şi relaţia noastră de prietenie s-a transformat în ceva şi mai frumos, una de iubire. Pentru noi contează foarte mult încrederea şi respectul, iar comunicarea e secretul oricărei relaţii. Acum ne bucurăm că suntem unul lângă celălalt, că ne sfătuim în toate privinţele, ne sprijinim şi clădim în continuare o poveste sinceră de dragoste. Am fost până acum în două vacanţe lungi împreună, una în Costa Rica, în 2016, şi am trecut în noul an în Thailanda, unde am încercat tot felul de activităţi pe apă şi am stat la plajă. Încă nu ştim unde va fi următoarea vacanţă, dar cu siguranţă locul devine şi mai frumos când eşti alături de persoana iubită.

„Melodia «Ecoute» am numit-o «imnul iubirii»”

- Te imaginezi mireasă?

- Da, clar, de mică îmi tot imaginez cum o să arăt mireasă. Însă îmi doresc o rochie atipică, nu trebuie să fie neapărat de prințesă. Sper să nu fiu o mireasă care se transformă în bridezilla (n.a. - mireasă într-un show de televiziune) și are tot felul de stări.

- Ai primit inelul de logodnă?

- Încă nu, aștept să fiu surprinsă. Nu vrem să grăbim lucrurile, ne este foarte bine așa cum suntem acum, lăsăm lucrurile să vină de la sine. Ne iubim, și asta contează cel mai mult.

- Care este melodia pe care i-ai dedica-o?

- „Ecoute”. Am numit-o „imnul iubirii”. Versurile spun că „Voi fi alături de tine mereu”. Asta trebuie să ştie şi Bogdan, că voi fi mereu lângă el.

- Îți dorești un copil?

- Mai mulți chiar, vreo doi-trei.

- Mămică de fată sau de băiat?

- Am o familie numeroasă și mi-ar plăcea să am doi sau mai mulți copii. Deci, băiat și fată. Să se ajute, să se completeze, să învețe ce înseamnă să fii sensibil și delicat, în cazul fetelor, și ce înseamnă să fii mai pragmatic și mai rezistent, în cazul băieților.

„Pisoiul Herky e răsfăţatul familiei“

- Am văzut că iubeşti animalele. Ce rol are pisoiul Herky în viaţa ta?

- Daaa, îmi plac mult animalele. În 2015 a intrat în viaţa mea pisoiul Hercules, pe care îl alint Herky. M-a sunat un prieten şi mi-a povestit că a găsit sub o maşină un motan, pe care l-a luat acasă şi l-a îngrijit, însă nu avea cum să îl păstreze şi pe el, pentru că mai avea deja două pisici. Eu iubesc animalele şi nu am stat prea mult pe gânduri: l-am luat eu şi a devenit un răsfăţat. Îi place şi la plimbare, a făcut destule drumuri Bucureşti-Constanţa. Este un membru al familiei noastre, atât de alintat, că de multe ori se pune în locul nostru în pat şi noi trebuie să avem grijă să nu-l deranjăm pe el, şi nu invers (râde). Herky e răsfăţatul familiei, un ghemotoc de energie.

- Cu cine rămâne când pleci în turnee?

- Herky stă cu părinţii lui Bogdan când plecăm şi cu surioara lui mai mare, de 13 ani, Pita, care este prima sa iubire.

„Japonezii şi turcii sunt cei mai fanatici“

- Japonia, ţara în care ai fost primită cu braţele deschise. Cum sunt fanii japonezi?

- Sunt recunoscătoare că Japonia m-a primit atât de bine încă de la începutul carierei mele. A devenit un fel de „acasă” din Asia, numai în 2016 am avut două turnee acolo. Mă simt iubită, iar muzica mea e apreciată. Fanii sunt foarte timizi, nu vor să deranjeze sau să te supere cu ceva. Japonia e o ţară a tehnologiei, şi oamenii au rămas cu foarte mult bun-simţ. Câteodată, parcă le e ruşine şi să îmi ceară un autograf, deşi ei au venit special să mă vadă. Am reuşit să vizitez unele dintre cele mai mari oraşe, precum Tokyo, Osaka şi Nagoya, iar în sezonul cireşilor înfloriţi e un loc superb. Moda e un interes pentru fiecare persoană în parte, de asta şi eu am lansat, alături de Bershka, propria colecţie de haine în Japonia. Băieţii se îmbracă în haine de la fete şi invers, moda e foarte permisivă acolo.

- Cum te surprind fanii din întreaga lume? Poţi să ne spui care au fost cele mai „îndrăzneţe” mesaje, gesturi?

- Am o cutie poştală special creată pentru scrisori şi cadouri de la fani, adresa este Căsuţa Poştală 6, Oficiul Poştal Constanţa 1, ghişeul 2 - Stan Ioana Alexandra. Am primit foarte multe „atenţii”. Îmi amintesc că anul trecut am primit o sticlă cu vin de la un fan din Barcelona. Foarte mulţi ursuleţi de pluş, brăţări, scrisori cu inimioare şi buze pe ele, perne cu numele meu. Cei mai fanatici, ca să zic aşa, sunt cei din Turcia şi din Japonia. Află unde cânt şi vin să mă aştepte la aeroport cu pancarte cu mesaje tare frumoase şi impresionante, fac tot felul de colaje cu poze cu mine. Sunt foarte inventivi şi mă încarcă mereu cu energie pozitivă. E cel mai frumos sentiment să vezi că munca ta e apreciată şi că reuşeşti să transmiţi iubire prin muzică. Un fan mai îndrăzneţ a venit şi m-a cerut în căsătorie. Eram în Mexic. A fost funny!