de Carmen Ciripoiu şi Anda Postolache

Pentru Marga Barbu, una dintre cele mai frumoase actriţe din istoria filmului românesc, magnoliile au înflorit pentru ultima dată. La vârsta de 80 de ani, inima Margăi Barbu a încetat să mai bată. Actriţa îşi va dormi somnul de veci alături de cel despre care spunea că n-a părăsit-o niciodată, scriitorul Eugen Barbu.

Eroină de roman
Seria neagră a culturii naţionale parcă nu se mai termină. De câteva zile, Marga Barbu a încetat să răspundă la catalogul vieţii. Ea a plecat la şcoli mai înalte, printre îngeri, făcându-ne să ne gândim dacă nu cumva Dumnezeu, acolo Sus, şi-a făcut un platou de filmare şi are nevoie de cei mai buni actori. Totul se pare că i-a fost predestinat frumoasei Marga Barbu: o excepţională carieră, dar şi o extraordinară poveste de dragoste trăită alături de soţul său, scriitorul Eugen Barbu. Acesta i-a dedicat soţiei sale un frumos portret al pianistei din romanul „Ianus”, dar s-a gândit la ea şi când a conceput eroinele din filmele de mai târziu, ca şi scenarist. Scriitorul i-a mai dedicat soţiei şi primul volum din „Caietele Principelui”, la care aceasta îl ajutase cu traduceri din cărţi cumpărate de la anticari francezi, căci Marga a fost iniţial traducătoare de maghiară şi de franceză.
Dumnezeu a iubit-o. Şi pentru că a iubit-o atât de mult i-a dăruit frumuseţe, pasiune, farmec şi, peste toate acestea, un talent ieşit din comun. S-a dedicat total artei sale, făcând spectatorii să vibreze la fiecare rol al său şi nu a arătat nimic din ceea ce a frământat-o sufleteşte, trăind fiecare clipă ca şi când ar fi fost ultima.

Florin Piersic: „Eram fermecat de ea”
„În piesa pe care o joc eu acum, «Străini în noapte», există o replică ce spune aşa: «Noi supravieţuim datorită amintirilor». M-am gândit de multe ori cât de adevărate sunt aceste cuvinte. Ele mi se potrivesc mai ales mie. Pentru că nu ştiu dacă trăiesc datorită întâmplărilor, întâlnirilor, cunoştinţelor pe care le-am făcut în timpul zecilor de ani, dar sigur că există câteva persoane care au făcut şi vor face parte din existenţa mea, care mi-au lăsat şi sigur or să-mi lase amintiri. De ce am început aşa? Pentru că, împreună cu una dintre prietenele, colegele, partenerele mele, poate cea mai importantă, o numesc pe Marga Barbu, am trăit şi voi retrăi în memorie întâmplările adevărate, care s-au petrecut cu noi în ani şi ani. Cunoscând-o, eu fiind încă student în anul al IV-lea, eram fermecat de ea. O văzusem pe scenă, în filme şi nu m-am aşteptat să vină să mă vadă într-o piesă pe care o jucam atunci. Întâlnirea mea cu ea a fost o revelaţie. Era modestă, comunicativă, mereu zâmbitoare, frumoasă şi, ceea ce cred eu că m-a impresionat cel mai mult, o actriţă normală. Un om normal, fără ifose, fără prefăcătorii, sigur încărcată de mult suflet. Gândiţi-vă la bucuria mea de a juca în primul serial românesc «August în flăcări» alături de ea, apoi distribuit în «Haiducii lui Şaptecai», «Zestrea domniţei Ralu», «Săptămâna nebunilor». Ea era excepţionala mea iubită din film, Aniţa. Apoi cele şase filme cu Mărgelatu, în care ea era absolut senzaţională în rolul lui Agatha Slătineanu. Clar, limpede, eram o pereche. Să vă mai spun cât de profesionistă era? Cum călărea? Cum era pe fază întotdeauna? N-are rost. Ea, după umila mea părere, a fost, este şi va rămâne una dintre excepţionalele actriţe de film ale românilor. O să-mi lipsească mult, iar iubirea şi admiraţia mea pentru ea nu se vor stinge niciodată. S-o ţină Dumnezeu la dreapta Lui!”.

Ion Besoiu: „A fost una dintre cele mai frumoase actriţe”
„Marga Barbu a fost una dintre actriţele cele mai frumoase şi mai de marcă ale filmului şi teatrului românesc, un camarad excelent, o profesionistă de excepţie. Am pierdut un prieten, o femeie ahtiată după cultură, unul dintre cei mai oneşti oameni pe care i-am cunoscut. A dispărut un artist mare. Dumnezeu s-o odihnească în pace!”.

Szobi Cseh: „Am fost frapat de curajul său”
„Am fost frapat de disponibilitatea pe care o avea Marga Barbu şi de curajul ei. Îşi făcea singură cascadoriile şi nu se speria de riscuri, dimpotrivă, îi făcea plăcere mereu o nouă provocare. Avea o capacitate motrică senzaţională. Mi-a făcut o plăcere extraordinară să lucrez cu ea!”

Gheorghe Dinică: „O persoană extraordinară, fără ifose”
„La începuturile mele, Eugen Barbu a scris un scenariu în care am jucat cu Marga. Eugen era un om extraordinar şi ţinea foarte mult la mine. Marga Barbu a debutat atunci cu mine în cinematografie. Mi s-a părut o persoană extraordinară, fără ifose. Sunt marcat de dispariţia ei. Din păcate, de atunci n-am mai ştiut nimic de ea. Mă îngrozeşte faptul că dispar actorii şi mă doare sufletul. E cumplit cum s-au dus Pintea, Ştefan Iordache, Ilarion Ciobanu... Am stat la catafalcul lor şi nu ştiu să spun de ce se duc, de ce pleacă. Sunt oameni cu care eu am fost prieten. Se duc actorii şi eu nu ştiu de ce...”.

Florin Zamfirescu: „A rămas în istoria filmului”
„Am aflat de la televizor de dispariţia Margăi Barbu şi, brusc, mi-am adus aminte c-am cunoscut-o personal acum trei ani. Am avut atunci bucuria de a sta la aceeaşi masă cu Marga şi am întrebat-o de ce nu mai joacă. A spus: «Pentru că nu mă mai vrea nimeni». Ea nu a plecat, ci a rămas în istoria filmului ca un lucru de vârf. Toţi suntem muritori, important este să practicăm meseria asta cu demnitate şi să lăsăm ceva în urmă. Iar Marga Barbu e un nume”.

A jucat în peste 30 de filme

Născută la 24 februarie 1929, în Maramureş, Marga Barbu a venit în Bucureşti la 14 ani. Pasionată de dans, a spus stop acestui hobby din cauza unei afecţiuni cardiace. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950, iar trei ani mai târziu a fost distribuită pe marele ecrane, devenind celebră pentru rolul hangiţei Aniţa din seria „Haiducilor” şi al Agathei Slătineanu din seria „Mărgelatu”. Au urmat „Bietul Ioanide” şi „Wilhelm cuceritorul”, „Totul se plăteşte”, „Misterele Bucureştilor”, „Trandafirul galben”, „Ultimul cartuş”, „Amprenta”, actriţa fascinând publicul în peste 30 de pelicule. Ultima în care a fost distribuită s-a numit „Lacrima Cerului”. A primit Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) pentru „Haiducii” şi „Facerea lumii” în 1971 şi în 1986, ACIN a premiat-o pentru pelicula „Domnişoara Aurica”. În 2004, fostul preşedinte Ion Iliescu i-a înmânat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.