de Elena Popa

Un actor tânăr, dar care te impresionează prin simplitatea şi uşurinţa cu care intră în pielea personajelor pe care le interpretează, Adrian Ştefan te cucereşte de la cea dintâi întâlnire. L-am admirat în „Bent”, apoi l-am revăzut în telenovela „Daria, iubirea mea”, unde a avut norocul să interpreteze rolul fiului lui Adrian Pintea. Apoi l-am redescoperit în „No One”, la Teatrul Metropolis. La drept vorbind, după primele minute, n-am mai fost atentă la detalii. Eram cucerită de farmecul unic, generos al acestui actor tânăr, de căldura omenească, învelită într-un abur de sfială, cu care mi se adresa. Altminteri, om obişnuit... Doar cu ceva semne particulare... O privire atât de clară, de senină, că pare a se oglindi în ea toată bucuria, dar şi candoarea lumii. De o modestie neverosimilă, Adrian nu are o prietenă şi nici adresă de e-mail şi încă adoră să stea cu părinţii. Născut la 28 iunie 1981, Adrian este Rac, zodie în care regăsim numeroşi alţi artişti.

Ucenicul lui Virgil Ogăşanu
- Cum ai început acest drum? Ce te-a determinat să devii actor?
- Nu m-am gândit niciodată că o să ajung actor de telenovele, dar speram să se facă seriale şi la noi. Ca orice copil, mă gândeam să fiu doctor, poliţist sau profesor, în niciun caz actor. Am urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia chitară, am învăţat singur să cânt la pian, iar mai nou, la acordeon. Un prieten, actorul Octavian Strunilă, ştia să cânte la acordeon şi mi-am adus aminte că aveam şi eu unul de la un unchi, aşa că l-am rugat să-mi arate şi mie armoniile. Mi-am dat seama însă că este foarte greu, aşa că am renunţat. Am vrut să dau la Conservator, dar la sfatul prietenilor am dat la Actorie. Am urmat patru ani cursurile de la „Luceafărul”, apoi m-am lăsat. Domnul Darie m-a sfătuit să încep iar, de data aceasta la „Hyperion”, la clasa lui Virgil Ogăşanu. Aşa că am reuşit să termin în cele din urmă facultatea.

„Am cântat în câteva formaţii”
- Este adevărat că ai cântat în câteva formaţii?
- Am cântat cu chitara şi cu basul în câteva formaţii. Am făcut parte din formaţiile Sport Sângeros III şi AB4. Cu cea din urmă trebuia să plec în Marea Britanie, dar între timp primisem un rol în „Gunpowder, Treason and Plot”, o producţie americană ce se filma la studiourile MediaPro. Nu ştiam ce să fac. Stăteam singur şi mă gândeam ce anume mă provoacă mai tare şi m-am decis să fac actorie şi să mă las de muzică. A venit apoi rolul din „Numai iubirea”, care s-a adăugat unei liste de apariţii pe scenele mai multor teatre din Bucureşti.

- Ce calităţi trebuie să aibă un actor?
- Sunt un tip masculin, dar şi sensibil. Ca actor trebuie să ai câte un pic din amândouă. De pildă, sporturile pe care le-am practicat mi-au dezvoltat corpul, m-au făcut mai atletic, dar m-au ajutat şi în cariera de actor. Muzica, şi mai ales faptul că ştiu să cânt la chitară mi-au fost de folos în interpretarea rolului pe care îl fac acum. Ştiu cum este pe scenă, ce emoţii ai înainte să cânţi, ce gânduri îţi trec prin cap şi ce relaţii trebuie să existe între tine şi public.

„Am învăţat multe de la Adrian Pintea”
- Cum a fost să lucrezi cu Adrian Pintea?
- Uimitor! Era un profesionist. Avea un farmec al lui, uman şi înţelegător, dar orice cuvânt mi se pare prea mic atunci când vorbesc despre el. Cât am învăţat de la el? Cât am putut de mult!

- Legat de rolul din „No One” ce poţi să ne spui?
- Am primit textul de la „No One” undeva prin 2006. Am fost în prima distribuţie eu, Virgil Aioanei, Alexandru Secăreanu şi Paul Duncă. Prima oară am jucat la Teatrul Desant, într-un spaţiu neconvenţional, undeva la un subsol, dar arăta destul de drăguţ. Acum suntem la Metropolis, o sală de teatru cu totul şi cu totul altfel, cu public mai mult. Acolo încăpeau doar 50 de persoane, aici sunt 150. Acum îl avem şi pe Răzvan Fodor în distribuţie. Ne simţim foarte bine împreună. Asta contează foarte mult. Noi suntem prieteni buni şi ne place ceea ce facem. Este normal să se simtă şi pe scenă. Eu mă amuz foarte tare, iar dacă mie mi se întâmplă asta sunt conştient că transmit acest lucru şi publicului.

- Ce urmează pentru tine?
- După ce am jucat în „Numai Iubirea” şi „Daria, iubirea mea”, acum sunt liber-profesionist şi mi-e bine. Un mare actor avea o vorbă: „Important este să-ţi sune telefonul!”. La mine sună, aşa că e bine. Am multe proiecte, printre care, la Teatrul Naţional de Operetă, „Cabaret”, „Văduva veselă” şi „Voievodul ţiganilor”, dar şi alte spectacole şi evenimente. În ceea ce mă priveşte, încă mă mai surprind...

„Ştiu cum este pe scenă, ce emoţii ai înainte să cânţi, ce gânduri îţi trec prin cap şi ce relaţii trebuie să existe între tine şi public”

„Sunt un tip masculin, dar şi sensibil, iar ca actor trebuie să ai câte un pic din amândouă”

Alături de Rutger Hauer

- Ai avut un rol şi în „Barbarossa”, alături de Rutger Hauer...
- Da. Filmul va fi lansat anul acesta. M-a ajutat mult faptul că am făcut foarte multe sporturi, printre care tenis, volei, înot, fotbal şi că patru ani am lucrat la o fermă de agrement şi cascadorie, unde am făcut şi echitaţie. Am avut o lună şi ceva de antrenamente, am învăţat să ne luptăm, să folosim sabia, scutul, suliţa. Nici acum nu îmi dau seama cum se deplasau şi cum puteau să lupte cavalerii din Evul Mediu cu atâtea fiare pe ei. Eu am simţit că îmi dau duhul cât am făcut doar câţiva paşi de la machiaj la locul de filmare. A fost o experienţă incredibilă.