de Andrei Dicu

În studioul Realităţii TV, la redutabila emisiune „Jocuri de putere”, îşi mitraliază interlocutorii cu argumente. Este una dintre personalităţile reale, pentru care arta dialogului şi respectul pentru valoare reprezintă criteriul pe care îşi construieşte viaţa. Sensibil, jovial, liniştit şi elegant. Răspândeşte în jur siguranţă şi voie bună. Nu evită nicio întrebare şi îşi preţuieşte partenerul de discuţie. Are stil. Este Rareş Bogdan şi vă invităm să-l cunoaşteţi în intimitate...

„Am bătut toţi munţii României cu cortul”

- Cine sunteţi dumneavoastră, domnule Rareş Bogdan? Ce fel de copil aţi fost şi ce formaţie intelectuală aveţi?

- Formaţia mea intelectuală este profund umanistă. Am fost un puşti ascultător şi studios. Nu un tocilar, dar am citit enorm. Am participat la Olimpiadele de limba română, de istorie şi de matematică până în clasa a VIII-a. Au urmat doi ani de liceu la „real”, iar în clasa a X-a am trecut la „uman”. Am făcut parte din ultima generaţie care a dat treapta a II-a şi am fost un elev silitor. E drept, în mass-media există puţine informaţii referitoare la mine, dar poate că e mai bine... Sunt sută la sută ardelean, m-am născut la Ocna Mureş, la 50 de kilometri de Cluj. Am copilărit în Apuseni, unde am învăţat să schiez, să culeg zmeură şi să urc pe munte. Poate nu par, dar am bătut toţi munţii României cu cortul!

- Aţi fi un bun jurnalist de turism?

- Cred că da, şi m-am gândit serios la asta, pentru că am avut şansa de a călători enorm. Mai întâi alături de tatăl meu, şi apoi am cutreierat tot ce înseamnă România. Sunt atras de civilizaţia greacă şi de ceea ce a însemnat, ulterior, civilizaţia romană. Cred că de acolo vine civilizaţia reală a acestei lumi şi tot ce este în SUA, în Australia şi în Africa colonizată au ca rădăcini Europa. Toţi caută modelul european... Sunt fascinat, spre exemplu, de Franţa şi de ce înseamnă ea. Sigur, m-a speriat ceea ce s-a întâmplat de curând, în principal extremele şi votul pe extreme, dar în cele din urmă au învins europenii. Ceea ce s-a petrecut la Bataclan şi în alte atacuri teroriste a creat o teamă, dar nu ne putem feri de terorism construind ziduri în jurul nostru. Cred că ar trebui să fim mai atenţi la nevoile cetăţenilor europeni şi să încercăm să-i integrăm. Dacă aceştia refuză integrarea civilizată, trebuie să le-o impunem prin reguli mult mai dure. Fără niciun dubiu, plus că n-au ce să caute cu Sharia (n.r. - legislaţia islamică) în Paris... Eu am fost în Orient de multe ori, şi de fiecare dată am evitat să-mi sărut soţia în public sau să umblu în pantaloni scurţi, tocmai din respect pentru civilizaţia lor. Dacă noi respectăm valorile lor fără să ne impună nimeni, cred că ar trebui să fim respectaţi în aceeaşi măsură. Uneori suntem un pic prea permisivi. Prea moi!

- Vorbiţi-ne, vă rog, despre profesorii dumneavoastră.

- Am un respect deosebit pentru învăţătoarea mea, doamna Uţiu, pentru dascălii de limba română, de istoria religiilor, de istorie. Am o apreciere deosebită faţă de profesorii din facultate, precum Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, care m-a pregătit pentru admiterea la facultate, mi-a fost profesor de istorie şi mi-a recomandat foarte multe lecturi. Este cel mai tânăr academician... Am avut profesori formidabili, precum Dorel Şandor, Dan Pavel, Andrei Marga, Vasile Dâncu, domnii Aluaşu sau Rotariu... Jumătate dintre profesorii noştri erau veniţi din SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania. Eu am studiat Știinţe politice, Jurnalism şi Administraţie publică.

„Culmea, eu sunt ziarist de presă scrisă. Acolo, cuvântul rămâne!”

- Cum aţi început să lucraţi în televiziune?

- Am intrat în presă în 2004. Mai colaborasem, ca student, la Radio Cluj şi la „Ziua de Ardeal”. Apoi, am fondat ziarul „Ziua de Cluj”, care există şi astăzi şi este cea mai citită publicaţie din oraş. Ulterior, am fost invitat în talk-show-uri de televiziune, şi realizatorii m-au plăcut, pentru că eram vivace, neînfricat şi transmiteam energie. Am devenit invitat permanent la staţiile locale, Alpha TV, One TV, Antena 1 Cluj, NCN Cluj, am făcut talk-show-uri la Realitatea TV Cluj. În paralel, am scris. Eu sunt, culmea, jurnalist de presă scrisă! Șapte ani şi jumătate am scris editoriale, şi din acest motiv compun cu lejeritate şi acum, inclusiv promo-uri, texte pe Facebook sau pe blog. Presa scrisă are nu numai farmec, ci şi seriozitate. Documentarea e mult mai riguroasă în presa scrisă decât la tv. În plus, în presa scrisă cuvântul rămâne!

- Ce hobby-uri vă încântă?

- Nu sunt un mare schior sau un mare snowboarder, dar o fac cu plăcere, mai mult în ultimii doi ani, pentru ca fiul meu, Mihai, să înveţe. Sunt fericit că îi place schiul, deşi are mai puţin de 6 ani. Merg la sală, înot, alerg şi joc golf. Este unul dintre lucrurile despre care n-am mai vorbit. Îmi place enorm, este un sport care te întrebuinţează foarte mult mental. La un moment dat, am fost între primii jucători din România, acum mă aflu între primii 200-300, pentru că nu ştiu câţi mai sunt. Am învăţat acest sport cu profesorul de golf al Majestăţii Sale Regele Mihai, domnul Paul Tomiţă. Dumnealui a fost plecat 25 de ani în Argentina, unde a învăţat-o golf pe Evita Peron, iar în ultimii ani de viaţă s-a retras la Pianu de Jos, în judeţul Alba, unde a făcut un teren splendid, pe model irlandez. De asemenea, joc şah şi sunt pasionat.

- Câştigaţi bine?

- Mult mai puţin decât ar trebui, dar mult mai mult decât majoritatea românilor. Am un venit care depăşeşte lunar 10.000 de euro, dar aş putea câştiga mai bine!

„Am copilărit în Apuseni, unde am învăţat să schiez, să culeg zmeură şi să urc pe munte“

„Nu ne putem feri de terorism construind ziduri“

„N-am fost de acord cu stilul uşor mitocănesc al lui Traian Băsescu“

- Aveţi invitaţi incomozi, dar şi alţii care au plăcerea dialogului...

- Am avut foarte mulţi invitaţi incomozi. Traian Băsescu este unul dintre ei. Am avut o relaţie tensionată cu el, pentru că am fost pe lista celor zece jurnalişti anti-Băsescu şi el n-a uitat niciodată asta, chiar dacă l-am respectat. Am o problemă legată de civilizaţie. Traian Băsescu a făcut şi lucruri bune pentru ţară, dar n-am fost niciodată de acord cu stilul său abrupt, uşor mitocănesc, de stradă, şi mai ales cu abordarea sa vulgară şi cu miştourile ieftine. Din acest motiv nu mi-a plăcut nici Victor Ponta. Genul acesta de miştocăreală mă depăşeşte. Şi în particular aceşti oameni sunt tot la fel, uneori chiar mai mult decât atât. Am avut şi invitaţi cu care am rezonat perfect, precum Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Oreste Teodorescu, Oana Stănciulescu, Cristian Diaconescu sau Dan Dungaciu... Oameni valoroşi...

„Nu pot să-mi doresc altceva decât să fiu Rareş Bogdan“

- Cine v-a enervat cel mai mult?

- Ultima oară m-am enervat că am avut inocenţa de a crede că PSD are intenţia să guverneze şi că Liviu Dragnea chiar e un om de bună-credinţă, care vrea, după un model polonezo-greco-unguresc, să rezolve anumite lucruri. Am fost foarte dezamăgit, dar am avut răbdare şi înţelegere în campania electorală, mai ales că dreapta nu prea propunea soluţii. În fine, oamenii aceştia nu sunt preocupaţi decât de propriile interese, şi în special de zona justiţiei. Asta m-a făcut să înţeleg că sunt personaje incapabile să priceapă cum evoluează lumea şi îşi ratează şansele. Asta nu mă deranjează foarte mult, dar faptul că România pierde este foarte grav. În rest, mă irită ipocrizia şi minciuna.

- A încercat cineva să vă mituiască?

- Nu, pentru că sunt considerat arogant. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, n-am avut probleme cu banii. Acum, nici atât. Vin dintr-o familie care nu a avut această dificultate. Dacă nu veneau comuniştii, puteam fi o familie foarte bogată. Comuniştii ne-au luat multe. După Revoluţie am mai recuperat. Bunicii şi străbunicii mei au construit lucruri...

„Politicienii nu au spirit creativ şi nici cultură”

- Puteţi face o paralelă între trei scriitori reprezentativi şi trei politicieni?

- Greu, pentru că orice om care a creat ceva, oricât de proastă ar fi acea operă, are sensibilitate şi inteligenţă. Pe scena politică nu se prea găsesc oameni cu aceste caracteristici. Nu au spirit creativ şi nici cultură. Din păcate, politicienii României nu citesc, nu scriu, nu urmăresc nici măcar documentare. Singurele cărţi citite au fost, probabil, „Amintiri din copilărie” şi „Cireşarii”, iar asta se vede.

- Care este părerea dumneavoastră despre presa „de haită” şi despre jurnalismul agresiv?

- Am practicat şi eu un jurnalism destul de agresiv, şi nu mă voi feri să-l exersez dacă păstrează limitele decenţei şi nu este făcut cu ticăloşie, cu rea-intenţie. Până la urmă, în România, autorii primelor investigaţii n-au fost procurorii, ci jurnaliştii.

- Aţi păstrat mereu discreţia în privinţa familiei. Sunteţi un om fericit?

- Da. Am un copil minunat, o soţie care mă înţelege, o mamă şi un tată de la care am învăţat enorm, în primul rând ceea ce ţine de educaţie şi ulterior decenţa şi o anumită privire asupra lumii. Am fost educat să am ruşine şi, de asemenea, m-au învăţat să construiesc totul şi nu să calc oameni împrejurul meu, ci să încerc să-i ajut. Nu reuşesc mereu, uneori mai şi dobor, precum elefantul, dar măcar încerc.

- Când aţi făcut ultima declaraţie de dragoste?

- Cred că în ultimele 48 de ore, soţiei şi fiului meu.

„Flower Cafe”, visul soţiei

- Soţia dumneavoastră, doamna Florina Bogdan, a studiat Dreptul, dar a ales o carieră prodigioasă în lumea afacerilor...

- Într-adevăr, soţia mea este membră a Baroului Bucureşti, dar nu activează în această zonă. Este o persoană foarte sensibilă şi e îndrăgostită de flori. Are o florărie la Cluj, iar acum va deschide una la Bucureşti. A avut un restaurant pe care l-a vândut. A făcut bani din asta şi mi-a plăcut... Mai deţine o cafenea... Dacă ar putea, ar deschide o adevărată reţea de florării sau un „Flower Cafe”, adică jumătate florărie, jumătate cafenea. A văzut aşa ceva la Londra şi la Paris şi îi place ideea. Face buchete, creează aranjamente, organizează evenimente, printre care şi Balul Operei...

- Sunteţi un tip retras?

- Deloc.

„Un om care a studiat trebuie să aibă parte de respectul cuvenit”

- Care este zona socială cel mai dur afectată de situaţia socio-economică?

- Oamenii sărmani şi cei care au făcut o şcoală şi care nu sunt plătiţi la adevărata valoare. Intelectualii, profesorii, medicii, oamenii care au crezut că învăţătura îi va ajuta să aibă şi o viaţă mai bună, nu numai un respect de sine. Ei sunt principalii afectaţi. Un om care a studiat trebuie să aibă parte de respectul cuvenit. De la vârsta de 6 ani am fost pus de părinţii mei să citesc, să învăţ. Atunci când alţi copii jucau fotbal sau „de-a v-aţi ascunselea” eu sufeream, pentru că stăteam în casă să fac lecţii de pian, să învăţ engleză sau franceză, să citesc ori să scriu după dictare. Sigur, eu am o situaţie specială, iar Dumnezeu m-a vegheat şi m-a ajutat, dar sunt mulţi ai căror părinţi au făcut eforturi uriaşe pentru educaţia lor şi nu sunt respectaţi deloc în privinţa calităţii vieţii.

- Politica se face la DNA?

- Nu instituţia în sine face aceste lucuri, ci unii procurori. Instituţia este foarte necesară, dar îi trebuie limite şi e cazul să se autoregleze şi să înţeleagă că există unii procurori care nu sunt Dumnezei, ci oamenii care pot greşi, ca şi în alte domenii, inclusiv în presă.

- Ce ascunde, de fapt, Legea graţierii?

- Ascunde, de fapt, o amnistie mascată şi incapacitatea oamenilor de a înţelege că lumea nu se mai poate întoarce la anii 2003, 2004. România a evoluat, şi corpul social reacţionează. Mişcările civice şi noua generaţie, care îşi înţeleg menirea de cetăţean, nu vor lăsa lucrurile aşa, oricât de multă putere dobândeşte un partid prin alegeri libere.

„A sta în picioare în România e un lucru extrem de greu pentru mulţi. Eu încerc să stau în picioare atât cât pot”

- În luna februarie, CNA a amendat cu 15.000 de lei postul Realitatea TV pentru abateri de la prevederi ale legislaţiei audiovizualului într-o emisiune în care s-a discutat, printre altele, despre Daniel Dragomir, fost ofiţer în cadrul SRI…

- Problema este complexă în ceea ce mă priveşte şi în ceea ce înseamnă Realitatea. Unii membri ai CNA au un complex, iar alţii răspund la comenzi politice. Uneori nici nu există comenzi şi ei încearcă să satisfacă nevoile unor politicieni. Spre exemplu, pe vremuri, Victor Ponta nu dădea întotdeauna o comandă politică, dar cei din CNA credeau că, atacându-mă, chemându-mă la audieri, dându-mi amenzi peste amenzi, fac un serviciu liderului. Problema e că românii s-au învăţat să fie slugarnici, cu capul plecat. În cazul CNA-ului, ei suferă de această boală înfiorătoare, care pentru unii e un mod de a exista. A sta în picioare este un lucru extrem de greu pentru mulţi. Eu încerc să stau în picioare atât cât pot.

- Unde se termină pamfletul şi unde începe atacul la persoană?

- Acolo unde începi să jigneşti.

- Se vorbeşte despre un „Al Treilea Război Mondial”. Este vorba despre o diversiune?

- Cred că războiul există, dar mijloacele sunt diferite. Nu vom mai vedea trupe, arme, ci o confruntare informaţională, cibernetică, un război al cercurilor de influenţă. Vom asista la reinventarea unor lideri în detrimentul altora. Asta ar fi benefic doar dacă am vorbi despre lideri buni, dar, dacă vom vedea personaje precum Viktor Orban, Erdogan sau Putin luate ca exemple de unii oameni care consideră că aceştia au forţă şi nerv, nu e în regulă. Răul nu trebuie să fascineze, ci să sperie şi să creeze vaccinuri.

Ce i-ar întreba pe Putin şi pe Trump?

- Ce întrebare i-aţi adresa lui Vladimir Putin?

- L-aş întreba dacă ştie cum trăieşte poporul său şi dacă crede că pot exista democraţie şi o Rusie puternică fără libertate de opinie, cu un popor ţinut sub talpă.

- Dar lui Donald Trump?

- Dacă înţelege că valul pe care a venit şi curentul anticorporatist şi anti-„politically correct” nu este reprezentat astăzi de poziţiile sale, care devin uneori ciudate, turbulente şi mult mai periculoase pentru o ţară care trebuie să rămână exemplul absolut al democraţiei reprezentative. Trump este un tip care s-a reinventat de multe ori, are o forţă interioară extraordinară. Este un om care vine pe o frustrare a centrului Americii, a cetăţeanului care s-a simţit abandonat de „establishment” („instituţiile statului”), de liderii Wall Street-ului, mult mai preocupaţi de ce se întâmplă la nivel global decât în SUA. El a ştiut exact ce vrea americanul. Din păcate, a fost incapabil să facă un pact de respect cu presa „mainstream” („centrală”), care îl zdrobeşte. În afară de Fox News, toate televiziunile centrale şi ziarele au fost şi sunt împotriva sa. Obama a fost un preşedinte slab, dar excelent pentru tv. A dovedit forţa Americii de a alege un om de culoare la conducere şi a arătat o toleranţă extraordinară, dar cu asta nu poţi face politica „great again” („mare din nou”), ca să mă refer la sloganul lui Trump. El a ieşit din zonele de conflict în care SUA făcuseră pasul. Nu pot să-i iert că, timp de opt ani, deşi suntem cel mai înaintat avanpost în zona estică şi cel mai credincios şi respectuos partener, nu a avut bunul-simţ să calce, măcar o oră, pe pământ românesc. Este o jignire pe care nu pot să i-o iert şi sper ca Donald Trump să facă acest lucru. Nu suntem o colonie, suntem o ţară respectată, ne-am asumat curentul occidental fără să ni-l impună nimeni şi cred că meritam mai multă consideraţie din partea aliaţilor.

- Prinţul Nicolae ar putea deveni un lider?

- Cred că da. Problema este că, în sânul Casei Regale, cei de acolo au înţeles că poate fi un lider şi l-au îndepărtat.

„Mă simţeam tot mai singur. Dar oamenii s-au strâns în Piaţă...”

- Mai există, în România, poezia de stradă? Vorbim despre hip-hop, fenomenul graffiti etc. Ce impact social mai are azi?

- Există. Iar impactul este uluitor! Asta s-a văzut în timpul demonstraţiilor. Creativitatea oamenilor din Piaţa Victoriei, din Piaţa Sfatului din Braşov, din Piaţa Unirii din Cluj etc. a arătat capacitatea infinită a acestui popor de a se reinventa. Merită făcute analize asupra conţinutului mesajelor, care aveau umor, unele erau extrem de dure, dar complexe, şi arată creativitatea unui popor care nu se predă niciodată. Pentru mine a fost o renaştere şi o bucurie că nu suntem singuri. Mă simţeam tot mai singur, nu ştiam reacţia oamenilor. Recunosc, noi ne-am postat pro-Piaţă, dar am avut o fericire infinită pentru că nu am vorbit în van şi pentru că există o Românie în stradă, care crede, ca şi mine, că această ţară mai are o şansă. N-au mai apărut acei „emanaţi” de pe vremuri, pentru că acum Piaţa nu a avut lideri.

- Aveţi cont pe Facebook?

- Da! Şi am aproape 90.000 de urmăritori... iar pe pagina „Jocuri de putere” am aproape 50.000....

„Românii sunt maeştrii supravieţuirii”

- Care este salvarea României?

- A conştientiza că România este o naţiune puternică. Oamenii să înţeleagă că au o menire şi să nu se mai lase călcaţi în picioare.

- În ce constă sensibilitatea poporului nostru?

- În capacitatea de a renaşte, de a-şi găsi resorturile, de a supravieţui şi de a căuta frumosul în detrimentul urâtului. De a rezista şi de a crede în destinul său. Suntem maeştrii supravieţuirii, am dovedit-o în 2.000 de ani!

- În octombrie 2016 aţi declarat că Realitatea TV a generat un venit de 154.000 de euro graţie emisiunii dumneavoastră...

- Astăzi, datorită emisiunii mele, Realitatea TV adună, lunar, aproape 200.000 de euro din publicitate!

250.000 de dolari „sparţi” pe excursii şi petreceri

- Cum aţi cheltuit primii bani câştigaţi?

- Am plecat trei săptămâni la Costineşti, unde am făcut un studiu sociologic. Atunci l-am cunoscut pe Nicuşor Năstase, care mi-a devenit prieten. Apoi am făcut magazine de telefonie mobilă. Am vândut reţeaua şi am câştigat peste 250.000 de dolari, pe care i-am cheltuit pe excursii în Grecia, în Ungaria etc. şi pe petreceri. Nu-mi pare rău...

- Care este visul împlinit?

- Să fac presă la nivel naţional şi să realizez emisiuni ca Marius Tucă sau ca Mihai Tatulici. Și am reuşit!

- Dar cel neîmplinit?

- Ca românii să înţeleagă că nu sunt cu nimic mai prejos ca francezii, ca austriecii, britanicii şi nemţii şi că sunt mult mai buni decât italienii sau spaniolii. Am o problemă uriaşă cu apatia românilor...

„În copilărie am învăţat rugăciunile de la bunica, iar mai târziu am căutat singur drumul spre biserică”

- Sunteţi un om credincios?

- Da. În copilărie am învăţat rugăciunile de la bunica, iar mai târziu am căutat singur drumul spre biserică. Nu mă consider însă un retrograd, un ultraconservator, ci un tradiţionalist şi un român care îşi respectă istoria.

- Este ruşinos să fii catalogat drept naţionalist?

- Nu e o ruşine să fii patriot. N-am ascuns niciodată că atunci când ascult imnul naţional îmi dau lacrimile sau că sunt fericit să arborez drapelul şi, de asemenea, am constatat o evoluţie. Dacă acum cinci ani eram privit ca un personaj ciudat din cauza faptului că îmi exprimam simpatiile şi dragostea faţă de România în public, în sensul că purtam costum naţional, acum nu mai e atât de atipic să apari cu drapelul naţional, aşa cum cred că nu va mai fi bizar ca la momente deosebite să port o bundă sau o miţoasă. De ce o haină din Austria e „cool”, iar o bundă românească şi un şerpar sunt automat chestiuni retrograde?

- V-aţi gândit şi la un alt format de emisiune?

- Aş face un show cu public. Aş vrea să fac emisiuni pe stadioane, pe plaje, în pieţe. Să dialoghez cu oamenii....

- V-am putea întâlni în Parlament?

- Exclus! Dar voi cultiva politicieni, pentru că ei trebuie să schimbe România, iar noi să-i amendăm. Cred într-o clasă politică sănătoasă!

- Dacă n-aţi fi Rareş Bogdan, v-aţi dori să fiţi... Rareş Bogdan?

- Da! Nu pot să-mi doresc altceva pe lume decât să fiu Rareş Bogdan. Cred că este fantastic. Un om care a pornit dintr-un orăşel foarte mic şi care a reuşit. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Şi nici nu vreau să fac altceva decât presă. Iubesc presa, iar când mă voi retrage, iarna voi merge la o cabană în vârful Apusenilor, iar vara, pe malul Mării Egee...

90.000 de urmăritori are pagina de Facebook a lui Rareş Bogdan

„Nu pot să-i iert lui Barack Obama că, timp de opt ani, deşi suntem cel mai înaintat avanpost în zona estică şi cel mai credincios şi respectuos partener, nu a avut bunul-simţ să calce, măcar o oră, pe pământ românesc. Este o jignire pe care nu pot să i-o iert şi sper ca Donald Trump să facă acest lucru”

Ion Iliescu, un caz special

- Pe cine n-aţi invita niciodată la emisiune şi cine v-a refuzat?

- Un singur om m-a refuzat: Ion Iliescu! Dar la cât l-am atacat, era normal. Sigur, m-am aşezat mereu pe o poziţie anticomunistă. Nu există nicio persoană pe care n-aş invita-o. Există personaje care nu-mi plac din cauza atitudinii lor sau cu care ar fi greu să discut. Mi-ar fi dificil să dialoghez cu domnul Pavel Abraham, pentru că reprezintă un gen de personaj care, în mod normal, n-ar mai avea ce să caute în spaţiul public. Un om care spunea să scoţi în stradă arme de luptă, să arunci cu apă în demonstranţi, să conduci departamente de represiune în ’90, împotriva demonstranţilor, nu mai e deloc potrivit vremurilor de azi.

„DNA este o instituţie foarte necesară, dar îi trebuie limite şi e cazul să se autoregleze şi să înţeleagă că există unii procurori care nu sunt Dumnezei, ci oamenii care pot greşi, ca şi în alte domenii, inclusiv în presă“

Show-ul de care îi pare rău!

- Vă rugăm să vă amintiţi o întâmplare petrecută în culise care v-a marcat...

- Una chiar mă obsedează. Eram plecat cu copilul meu, dar am fost adus în forţă la Realitatea TV şi îmi pare rău şi acum că am venit. Tavi Hoandră avea programat un interviu cu Traian Băsescu. În platou mai erau Costi Rogozanu şi Mircea Coşea, iar Băsescu dăduse cu ei de pământ. El e greu de stăpânit, funcţionează logica de marinar, adică trebuie să dai cu pumnul primul. Eu am intrat violent, ne-am contrat şi ne-am certat. La sfârşitul interviului ne-am dat mâna. Am considerat că e normal să-l conduc la maşină, să fac o glumă. Ce a fost în interviu a fost în interviu... Acest gest a fost considerat de domnul preşedinte de atunci un gest de linguşeală. Asta m-a durut. Ulterior am mai făcut un gest similar, după o emisiune grea, confruntarea finală dintre preşedintele Iohannis şi candidatul Victor Ponta. Nu ştiam că preşedintele Iohannis vine, pentru că, deşi îi trimisesem invitaţia, nu confirmase. Eram considerat principalul oponent din presă al lui Victor Ponta, dar n-am atacat niciodată familia cuiva. Mi se pare imoral să faci asta. Am avut un rating uriaş, ne-au preluat cinci televiziuni de ştiri. După emisiune l-am condus la maşină pe domnul Iohannis. Ponta a mai rămas, iar eu am vorbit cu Daciana Sârbu, care avea ceva să-mi reproşeze. Era plin de cameramani, iar eu i-am spus la ureche că nu am greşit. Era vorba despre vesta lui Victor Ponta, care părea de secolul al XIX-lea. Daciana mi-a spus că soţul său are probleme cu spatele etc. A fost o discuţie cu umor, cu ironie. Un fotograf a prins un instantaneu în care eu tocmai îi vorbeam la ureche, iar în presă a apărut un comentariu urât. De atunci nu mai las fotografii partidelor sau ai candidaţilor să vină în studio decât pe o perioadă determinată.