de Anda Postolache
- La 17 aprilie se împlinesc 24 de luni de când a plecat de lângă noi
Gil Dobrică, o figură emblematică a muzicii noastre uşoare, a trecut prin viaţă cu neobosita dăruire a ceea ce Dumnezeu i-a lăsat mai frumos şi mai bun: cântecul. Îl diviniza pe Ray Charles, cu care a şi fost comparat. Nu era un personaj prea comod pentru regimul comunist, deoarece dansul cu care îşi însoţea melodiile a fost considerat „decadent”. Iar când, la un moment dat, şi-a aruncat sacoul de pe el asupra admiratoarelor din primele rânduri, i s-a interzis să mai apară în public!
Angajat la uzină de la 16 ani!
Gil Dobrică s-a născut la 14 februarie 1946, în comuna Dăbuleni, din judeţul Dolj, într-o familie numeroasă. Georgică, aşa cum îi spuneau ceilalţi membri ai familiei, a fost Prâslea, cel mai mic din cei 12 copii. Dacă aproape toţi fraţii lui au învăţat carte multă pentru acea vreme şi pentru condiţia lor, năbădăiosul Georgică, Gilache de mai târziu, nu a fost prea atras de buchii.
La 16 ani a ajuns în Craiova, angajat la Uzina 16 Noiembrie, ca strungar. Pasiunea lui, muzica, l-a făcut să intre în formaţia artistică a clubului uzinei, ceea ce i-a deschis calea spre celebritatea de mai târziu. În anii ‘70 a venit la Bucureşti să-şi împlinească visul de a cânta pe scenă.
Iubit de familia Ceauşescu
Mai întâi a urcat pe scena de la Bulandra, cucerindu-i repede pe toţi cei care îl ascultau. Aici a cântat alături de Florian Pittiş, de membrii formaţiei Sfinx şi de alte nume ale scenei româneşti. A cântat însă şi la barul „Atlantic“ din Bucureşti, acolo unde şef de sală era Viorel Păunescu. La celebrul bar bucureştean veneau adesea Nicuşor Ceauşescu şi Jeanina Matei, iar alături de ei, fiii protipendadei acelor vremuri.
În 1987 a spus o glumă în localul amintit: „Vă pedepsesc cu un bis, că de mâine nu mai cânt aici!”. Culmea este că această glumă s-a transformat în realitate, fiind suspendat pentru faptul... că o spusese. De atunci a rămas cu oarecare frică de Securitate şi avea mereu impresia că este urmărit, chiar şi după 1989. Se spune că a fost adus înapoi la „Atlantic“ de însuşi Nicuşor Ceauşescu, care a întrebat într-o zi unde este Gil. Când i s-a spus că a fost suspendat, a ordonat aducerea lui înapoi la bar şi a pus să fie lăsat să se „producă” pe scenă aşa cum doreşte el.
Era un om timid
Nu a fost o persoană prea prietenoasă, cercul lui de amici restrângându-se la membrii orchestrei cu care cânta. Gil Dobrică a fost lansat la nivel naţional când Adrian Păunescu l-a invitat să cânte la Cencalul Flacăra. Poetul a spus cândva despre artist că, deşi a fost un mare interpret, „a fost nenorocos, pentru că a trăit în condiţii grele şi a murit înainte de a fi cunoscut o minimă oficializare de care are nevoie un artist nu în timpul vieţii, dar măcar spre finalul ei”. Adrian Păunescu considera că melodia „Ordinea de zi”, pe care Gil o cânta cu mare succes în cenaclu, a devenit un fel de epitaf, o emblemă a lui.
Gil Dobrică era un om timid, aflăm din spusele celor care l-au cunoscut îndeaproape. Pe scenă se mişca însă cu multă dezinvoltură, cânta melodii din repertoriul internaţional în cabarete, teatre de revistă şi în baruri, în schimb, pe scene şi stadioane cânta melodiile specifice Cenalului Flacăra, cu versuri româneşti. Era un om retras, un lup singuratic.
O viaţă de iubire cu Elena Necula
În ceea ce priveşte viaţa sentimentală, în destinul său a fost scris să aibă o mare iubire, dar n-a avut parte de fericirea de a îmbătrâni alături de ea. Când mai târziu a apărut persoana care i-a fost fidelă mai mult de 30 de ani, el nu a fost capabil să consfinţească oficial şi religios relaţia cu ea. Elena Necula, doamna care i-a rezervat locul iubit în inimă, a declarat, după trecerea în nefiinţă a lui Gil, că prietenul său de-o viaţă „avea o privighetoare ascunsă în gât”. Gil şi Elena se cunoscuseră la mare, pe plajă, când, din greşeală, el i-a murdărit tinerei prosopul cu nisip.
Alerga zilnic câţiva kilometri
Gil Dobrică a fost cunoscut de toţi ca un tip atletic, care alerga în fiecare zi câţiva kilometri, aşa cum îi prescrisese medicul. Cu toate acestea, în ultimii ani a suferit îngrozitor de pe urma gutei. Picioarele nu îl mai ascultau deloc, ceea ce pentru el era foarte chinuitor.
Timiditatea lui l-a făcut să nu-şi dorească prea mult înregistrări la Televiziune. Realizatorul Ovidiu Dumitru a reuşit însă să-l ducă de câteva ori, cu forţa, la filmări. Mai sunt câteva pelicule de la spectacolele Cenaclului Flacăra, dar şi o reclamă în care şi-a jucat rolul propriei vieţi.
Ahtiat după filmele clasice
Locuia într-o garsonieră din Bucureşti, bolnav de guta care îi anchilozase picioarele. Nu era deconectat de lume, avea patru televizoare, deschise toate, fiecare pe alt program! Unul dintre fraţii săi, Paul, spunea despre el că era un ahtiat al filmului clasic. La 61 de ani, la 17 aprilie 2007, Gil Dobrică a murit cu zâmbetul pe buze în oraşul drag copilăriei lui, Craiova, acolo unde este şi înmormântat. Ne-au rămas câteva discuri înregistrate cu vocea sa, pe ele fiind imprimate cele mai cunoscute cântece ale lui: „Hai acasă”, „Ordinea de zi”, „Dă-mi o şansă”, „Cântec pentru mama”, „Dragoste la prima vedere”.