de Carmen Ciripoiu
şi Claudia Stan

În fiecare an, într-o zi sfântă de duminică, Bunul Dumnezeu ne dă parcă un „ordin” tuturor celor „risipiţi” în toate locurile, aducându-ne pentru o clipă la masa iubirii, pentru a vesti într-un glas „Hristos a Înviat!”. Pentru că nicio sărbătoare nu e mai frumoasă ca cea petrecută alături de familie, nici vedetele noastre nu fac excepţie. Acestea se reunesc acasă, unde, după „reguli precise”, vopsesc ouă, prepară cozonaci delicioşi şi merg la mult aşteptata slujbă de Înviere.

Iepuraşii lui Dan Negru aveau acelaşi nume: Freddy
Pentru îndrăgitul prezentator Dan Negru, Sfânta Sărbătoare a Paştelui rămâne una dintre cele mai frumoase momente de peste an. „Cred că nimic nu se poate compara cu Învierea Domnului, cu momentul acela extraordinar când ne sfinţim cu lumina Învierii. Mi-amintesc că pe mine bunica mea mă ducea la biserică şi în Noaptea de Înviere şi la slujba de a doua zi. Acolo, la catedrala din Timişoara, bunica avea un scaun al ei, care s-a păstrat şi acum. Apoi, în fiecare an, tata îmi aducea câte un iepuraş viu. Pe toţi iepuraşii îi botezam însă Freddy, de la Freddy Mercury, care avea dinţii mari. Eram un mare fan al formaţiei Queen. La un moment dat am strâns câţiva iepuraşi şi nu dădeam nimănui voie să se apropie de ei, aşa că au murit de bătrâneţe. Era frumos… Mama era şefa bucătăriei, ea făcea nişte ouă spectaculoase şi pregătea un miel extraordinar. Când eram mic mâncam miel numai de Paşte şi mi se părea senzaţional. Îl aşteptam tot timpul. Eu aş da o lege ca să nu se mănânce miel decât de Paşte, pentru că atunci are alt gust. Ca şi pasca… Anul acesta sigur voi fi tot alături de ai mei, la Timişoara, şi crede-mă că nicăieri nu-i mai bine ca acasă”, mărturiseşte simpaticul Dan Negru.

Soţul şi fiul Corneliei Catanga aduc acasă paştele
„Din păcate, în ultima perioadă, în aer pluteşte pesimismul şi mi-e teamă că, la tot ce se întâmplă, doar Dumnezeu ne poate salva. El ştie întotdeauna să facă minuni, dar trebuie să ne rugăm pentru asta. Mai ales în Săptămâna Patimilor”, e de părere Aurel Pădureanu. Chiar dacă aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare Învierea Domnului, Cornelia Catanga e crede că „în copilărie era altceva. Biserica unde mergeam noi era la 5 kilometri depărtare şi nu ne oprea nimic să plecăm la 11:00 noaptea, fete şi băieţi, îmbrăcaţi în hăinuţe noi, ca să luăm lumină. Lumea era mai credincioasă atunci şi mult mai respectuoasă faţă de Dumnezeu. Bunica şi mama ţineau cu sfinţenie postul cel mare, iar când se tăia mielul, mama făcea din măruntaie cea mai extraordinară tocăniţă din câte există. Era o bucurie extraordinară s-o ajut pe mama la vopsit ouă. Mi-amintesc că lipeam pătrunjel pe ouă, le puneam într-un ciorap, apoi în vopsea. Şi ieşeau nişte modele foarte frumoase. Am avut şi un Paşte nefericit într-un an când mi-am cumpărat o bicicletă. După ce am venit de la biserică, am mâncat, apoi am plecat la nişte prietene. Când m-a strigat mama, înnebunită după bicicletă am apăsat pe frână şi am căzut peste un dig, în timp ce bicicleta zăcea în mijlocul şoselei. A doua zi aveam nuntă şi m-am dus în halul acela. Alexandru, fiul nostru, aşteaptă Paştele cu mare bucurie, mai ales că va primi, după datină, şi multe cadouri. Desigur, băieţii care sunt cruce întreagă vor aduce acasă paştele sfinţit. Acum vreo două zile am cumpărat pentru grădină câţiva pitici luminaţi care au rolul de a alunga spiritele rele, dar i-am luat şi pe Iisus şi pe Maica Domnului în mărime naturală. Vă doresc tuturor un «Paşte fericit cu lumină în suflet!»”.

Maria Cârneci: „Am trăit cu frica lui Dumnezeu!”
Păstrând tradiţiile din străbuni, Maria Cârneci numără zilele până când va spune din nou „Hristos a Înviat!”, cu aceeaşi dragoste: „Din punctul meu de vedere, sufletul tradiţiei şi al sărbătorilor este la ţară. În copilărie apreciam fiecare lucru ce ni-l puteau oferi părinţii, mie şi fraţilor mei. Hăinuţele noi pe care părinţii ni le pregăteau pentru Sfânta Noapte le păstram pentru a le purta în prima zi de Paşte. Eu am trăit cu icoane pe pereţi şi cu frica lui Dumnezeu, nu în lux. Cred că, atunci când eram copil, sărbătorile erau mai curate, mai pure şi păstram cu sfinţenie regulile bisericeşti. Ţineam post şi mergeam cu flori la Denii. Aşa întâmpinam Seara Învierii. Anul acesta, ca şi în alţi ani, voi petrece Paştele alături de familie. Le doresc tuturor un «Paşte cu lumină în suflet!»”.

Toni Grecu: „În ziua Învierii Domnului trebuie să stai liniştit, să te reculegi”
În familia lui Toni Grecu, cinstirea Învierii Domnului are un loc deosebit de însemnat: „Paştele este o sărbătoare de familie, ce se petrece în linişte şi în pace. Întotdeauna am petrecut această sărbătoare alături de rudele mele, aşezându-ne în jurul mesei şi degustând bucatele. Mielul, cozonacul, pasca şi ouăle roşii sunt de nelipsit în această zi. Din păcate, atât Crăciunul, cât şi Paştele s-au comercializat foarte mult, pierzându-şi parcă din tradiţie şi sens. În ziua Învierii Domnului trebuie să stai liniştit, să te reculegi. Cele mai frumoase sărbători de Paşte le-am petrecut în oraşul meu natal, Iaşi. Întregul cartier era plin cu oameni care purtau în mână lumânări aprinse, aduse de la biserică. Într-adevăr, o noapte unică în an”. Şi pentru Andreea Esca, Paştele rămâne o sărbătoare de suflet, care trebuie petrecută întotdeauna alături de familie. „Am sărbătorit Paştele (n.r. - 12 aprilie - Paştele catolic) în familie, cu copiii, soţul şi părinţii, mergând la biserică şi am mâncat tradiţionalele mâncăruri. Îmi aduc aminte că în copilărie abia aşteptam să mâncăm ouă de ciocolată în formă de iepure! (râde) Împreună cu mama vopseam ouăle, iar pentru a le decora foloseam frunze de pătrunjel sau de leuştean pe care le fixam cu un ciorap de nailon, după care le aşezam în vopsea. Cred că românii sunt un popor de credincioşi, iar Sfânta Sărbătoare de Paşte nu şi-a pierdut din valoarea pe care o avea în urmă cu câţiva ani. Fiecare îşi pune pe masă mâncărurile ce marchează această sărbătoare, tradiţia rămânând la fel. Vă doresc tuturor «Paşte fericit!»”.

Andreea Bănică îşi aminteşte de părinţi, Teo Trandafir vopseşte ouăle cu fiica

Viitoarea mămică Andreea Bănică aşteaptă Paştele cu nerăbdare şi consideră că Sărbătoarea Învierii ne aduce nouă, celor care credem cu adevărat, lumină în suflet. „În copilăria mea nu lipseau niciodată ouăle, mielul şi pasca. Nu păstram tradiţia înnoirii, pentru că eram o familie modestă. Acum nu aşteptăm Paştele ca să ne cumpărăm haine noi, ci o facem ori de câte ori ne dorim ceva frumos. Păstrez din copilărie momentul când ieşeam la pădure cu prietenii, cu ouă şi cu mâncare din belşug, şi-mi voi aminti întotdeauna cum mergeam cu tata la biserică. Paştele e o sărbătoare minunată şi, deşi voi fi alături de prieteni şi de familie, poate ceva s-a schimbat totuşi de când părinţii mei nu mai sunt alături de mine. Le doresc tuturor un Paşte luminat!”. Anul acesta, Teo Trandafir va vopsi pentru prima dată ouăle de Paşte alături de fiica sa, Maia. „În ce culori vrei să le vopsim, Maia? «În roşu, galben, verde-albastru… în toate culorile, mami!» Voi sărbători Paştele ca toată lumea, în familie. Îmi aduc aminte când eram copil că la Piteşti, în Gura Trivălii, se strângea foarte multă lume pentru a lua Lumina Sfântă. Atunci se păstra liniştea cu sfinţenie, pentru că nu existau microfoane, iar preotul vorbea cât se poate de tare, ca să auzim cu toţii slujba. Lumina Sfântă nu ştim încă de unde o vom lua, dar sperăm că din Făgăraş.”

Tatu împarte daruri copiilor orfani, Raicu  pregăteşte mâncăruri aromate
Anul acesta, Mihaela Tatu va intra în spiritul sărbătorii de Paşte împărţind daruri pentru copiii orfani şi cu handicap:  „De când eram copil, pentru mine Paştele înseamnă primăvară în natură şi în suflet. Trăind alături de unguri, petreceam de două ori şi Floriile, dar şi Paştele. Descopeream împreună minunata lume a culorilor pentru vopsirea ouălor şi gătit, mâncarea lor fiind mult mai gustoasă decât a noastră. Bucuria mea cea mai mare era atunci când, împreună cu mama, mergeam să-mi cumpere o rochiţă nouă, pe care urma să o port în Seara de Înviere. Paştele reprezintă sacrificiul lui Hristos pentru binele nostru şi pentru iertarea păcatelor“. Păstrătoare a tradiţiilor, Andreea Raicu consideră că „Învierea Domnului este cea mai frumoasă sărbătoare… este sărbătoarea iertării. Întotdeauna am petrecut Paştele acasă, alături de familie. Este timpul meselor îmbelşugate cu mâncăruri aromate şi de cinstire a Celui care S-a sacrificat pentru noi. Încondeierea ouălor şi ciocnirea lor în Noaptea Sfântă fac parte din cea mai veche tradiţie pe care eu cu familia mea o păstrăm an de an“.

Marcel Pavel: „De Paşte primeam colăcei şi bănuţi”
„În copilăria mea, simţeam curăţenia sufletească, şi parcă totul era Dumnezeiesc. Era un obicei în familia mea ca de Paşte să ne înnoim cu pantofiori şi hăinuţe. Apoi toată Săptămâna Mare mergeam la biserică, la slujbă. Abia aşteptam să vină această minunată sărbătoare. Acum parcă e altceva. Probabil că lumea s-a schimbat. Credinţa a mai dispărut, iar unii copii nu sunt educaţi probabil în spiritul creştin. Acum îi preocupă mai mult calculatoarele, decât să ştie ce înseamnă cu adevărat Paştele. Sau poate că părinţii nu mai au timp să le explice. Dar nu mai e puritatea de altădată. Mi-amintesc că în Câmpulung Muscel se făcea un foc imens din cetină de brad în jurul căruia se strângea foarte multă lume, iar eu împreună cu prietenii eram responsabili cu acesta. Ştiu că primeam covrigei şi bănuţi. Era foarte frumos. Anul acesta, de Sfânta Sărbătoare, voi concerta în Piaţa Constituţiei alături de Albano, apoi ne vom strânge acasă, eu, soţia, copiii, nepotul, sora şi mama mea. Cred că Sărbătoarea Pascală trebuie să fie petrecută numai în familie”, spune emoţionat îndrăgitul interpret Marcel Pavel.

Alin Oprea nu pătează puritatea Paştelui
Solistul trupei Talisman este un tradiţionalist convins, respectând cu sfinţenie poveţele părinţilor de a petrece cu familia. Îşi păstrează aceste zile de sacrificiu suprem al Mântuitorului şi nu acceptă să concerteze. „Paştele este o adevărată tradiţie la noi în familie şi refuzăm să luăm parte la spectacole sau la emisiuni de televiziune. Este o sărbătoare sfântă, ce o voi petrece alături de soţia mea, Larisa, şi de cei doi copii, Melisa şi Adria. Vom face o mare petrecere, la care ne vom invita toţi prietenii şi nu vor lipsi nici bucatele tradiţionale ale acestei zile sfinte. Îmi aduc aminte că cel mai frumos Paşte din copilărie l-am avut pe la vârsta de 8 ani, după ce ne-am întors de la biserică. Unchiul meu (odihnească-se în pace!) mi-a dăruit o carte despre care mi-a zis că o voi înţelege mai târziu. Era vorba despre «Cel mai iubit dintre pământeni», scrisă de Marin Preda. Abia mai târziu, după ce am citit-o, am înţeles mesajul unchiului meu şi mi-am dat seama că a fost într-adevăr cel mai frumos cadou. Vă doresc tuturor ca Lumina Sfântă a Învierii să vă pătrundă în casă şi să vă lumineze!”