de Valeria Roman
E mereu cu zâmbetul pe buze, dar Lora (34 de ani), aşa cum o ştie toată lumea pe Laura Petrescu, a trecut prin foarte multe de când a intrat în lumea showbizului. Solista a devenit cunoscută în România odată cu participarea la concursul „Star Factory” organizat de Prima TV în anul 2004, însă au fost necesari încă doi ani pentru a se lansa în industria muzicală. În anul 2006 s-a înfiinţat formaţia Wassabi, sub îndrumarea lui Marius Moga, dar din 2009, artista a hotărât să încerce o carieră solo. Au urmat multe piese de succes şi, în 2012, cântăreaţa se preocupa şi de viaţa sa amoroasă. Lora s-a măritat, dar căsnicia a fost scurtă şi s-a terminat la notar doi ani mai târziu (octombrie 2014). Ulterior, artista a început o relaţie cu tour-managerul său, Ionuţ Ghenu, bărbatul pe care a ezitat mult să-l primească în viaţa sa după ce s-a vehiculat că din cauza lui ar fi pus punct mariajului cu fostul soţ. S-a retras din proiectele de la Antena 1, unde a fost jurat la „Next Star” şi concurentă la „Te cunosc de undeva”, pentru că şi-a dorit să fie doar solistă şi nu vedetă tv. Despre tot ce implică viaţa de artist, provocări noi, dar şi despre cum a afectat-o divorţul şi cum e pregătită să facă din nou pasul cel mare am aflat direct de la Lora, care a răspuns emoţionant de sincer în interviul următor.
„M-am redescoperit de când am plecat din televiziune”
- Ce ai făcut de când ai renunțat la proiectele de la Antena 1?
- Acum îmi dau seama că s-au întâmplat multe în doi ani de când m-am retras din tv. M-am concentrat pe muzică. Am vrut să am echipa completă. Eu nu aveam PR, ceea ce am reglementat. S-a întâmplat fuziunea între Media Pro Music şi Universal Music şi asta înseamnă că s-a mărit personalul şi la Casa de discuri şi clar mi s-a mărit şi mie echipa personală. Am adăugat un stilist şi pe iubitul meu (n.r. - Ionuț Ghenu), care a devenit manager cu normă întreagă, adică „a muşcat”, cu alte cuvinte, din plin din tot ce înseamnă industrie. Pe partea de producţie am început să colaborez cu HaHaHa Production, am reînceput să scriu piese, la „#Valul” - linia şi textul sunt făcute de mine în proporție de 99% într-o tabără de vară. M-am redescoperit pe mine în tot acest timp.
- Îţi lipseşte acea perioadă?
- Absolut deloc. Am fost la „Next Star” cinci sezoane, care au venit după trei sezoane de „Te cunosc de undeva”, fără pauze. Am prins un an în care am avut, pe lângă cele două proiecte tv, şi 140 de concerte. Am zis că, dacă supravieţuiesc, voi fi mult mai atentă cu programul meu. Nu mai aveam prieteni, mama, care stă lângă mine, nu mă vedea. Sora iubitului meu venea în vizită, stătea în casă cu noi şi nu ne vedea. Am vrut să facem cumva să nu mai neglijăm oamenii dragi, să nu mai sărim peste aniversări, peste nunţi, botezuri sau evenimente importante. Anul acesta este prima dată când chiar simt că am reuşit să le îmbinăm pe toate. Proiectele de televiziune care urmau să mă scoată din ritmul concertelor au fost refuzate. Au fost, într-adevăr, propuneri de proiecte tv, dar nu mi s-au potrivit. M-aș întoarce, dar foarte greu, în televiziune. Ar trebui să fie ceva de anvergură. Eu nu mi-am dorit să fiu vedetă tv, ci să fiu artistă.
După 11 ani de carieră muzicală a lansat primul său album
- Ce faci cu timpul pe care îl pierdeai înainte cu proiectele tv?
- Nu mai am televiziunea care să mi-l ocupe, așa este! Acum am mai multe interviuri, şedinţe foto, revistele au început să fie interesate de mine, stau și mult mai mult la studio. Am lansat primul meu album, am reușit să fac, în sfârșit, asta. Conține 20 de piese și este direct un Best of, se numeşte „A voastră, Lora”. L-am aruncat pe piaţă anul trecut în toamnă. Se munceşte enorm la un astfel de proiect. M-am concentrat foarte mult să cânt cu band-ul meu. A fost foarte important să-mi formez echipa şi de scenă. Am avut zeci de repetiţii, zeci de concerte în care a trebuit să demonstrez cum sună Lora cu band. Am refuzat concertele unde nu eram dorită cu formația. Sunt patru băieţi şi două fete, dansatoare, şi încă se lucrează. Vreau mai mulţi instrumentişti pe scenă. E o industrie în dezvoltare. Îmi place foarte mult că se schimbă și la noi lucrurile. Organizatorii de concerte au început să se respecte. Am mărit scenele. Un artist din România face milioane de vizualizări pe YouTube, ceea ce înseamnă că are un public meloman, are consumatori de muzică.
„Am pretenţii. Nu vreau să-mi strâmb gâtul pe un pat prost”
- Se întâmplă să refuzi concerte? Ce pretenții ai?
- Există un „rider tehnic”, aşa se numeşte, unde sunt trecute pretenţiile noastre. Dimensiunea scenei, sunet, luminile, chestii tehnice. Respect organizatorii care ţin cont de micile doleanţe ale artiştilor. Am cerinţe legate de numărul de stele al hotelului, de la trei în sus. Nu-mi este frică să fac un duș că aș putea să mă îmbolnăvesc. Nu... Hotelul care este calificat mai bine înseamnă că este igienizat, salteaua este mai bună, ceea ce înseamnă că nu mă trezesc cu gâtul strâmb. Masa îmi doresc să fie bună, să nu fie impus meniul. Au fost cazuri când mi s-a spus să mănânc carne de raţă şi orez, iar eu nu mă dau în vânt nici după una, nici după alta. Reţin apă şi trebuie să fiu ok pe scenă.
- Tu nu ţineai cont de lucrurile astea! Puteai să mănânci cartofi prăjiţi şi să scapi la o şaorma, mai faci asta?
- Lunea-marţea pot, dar nu când am concert. După ce am filmat 22 de ore videoclipul, am ajuns acasă, m-am schimbat şi am chemat nişte prieteni să conducă. Am ajuns la Oneşti, şi la ora 12:00 am urcat pe scenă cu tot soarele pe noi, după care ne-am urcat în mașină și am adormit, am leşinat mai mult, şi seara am avut concert în Bucureşti. În aceste condiții trebuie să am grijă la alimentație, la viaţa mea.
Crema ei: „Leac de-un veac“
- Care este secretul tău? Cum faci să arăți fresh chiar dacă dormi câteva ore?
- Crema „Leac de un veac”. Cu ea dorm pe față. Nu o pun înainte de machiaj decât dacă este frig afară. După duș o folosesc des, pentru că hidratează foarte bine. Am început să o utilizez și să o descopăr după ce m-am ars la mână la cuptor. Am făcut cartofi şi am pus o imagine pe Facebook. Mi-a scris băiatul care face această cremă pe Facebook. El a vrut să mă ajute doar să-mi treacă arsura, şi a doua zi deja era aproape vindecată. Eu i-am mulţumit fără ca el să-mi ceară asta. Imediat după acest episod a vândut foarte multe creme, şi aşa a început colaborarea noastră. Băiatul acesta a avut în trecut un accident de motor, bunica sa este cea care are această reţetă din străbuni, formulă cu care i s-au închis cicatricele. Totul e făcut cu suflet și implicare. Recipientele sunt din lut, dopurile sunt din plută şi vin din ţări diferite. Nu se găseşte în farmacii, doar pe internet. Am avut-o în vacanţă la mare, în Maldive. Ionuţ a suferit nişte arsuri solare foarte urâte şi l-am făcut bine cu asta.
„M-am aruncat în gol de la cinci metri de peste 20 de ori”
- De ce se filmează atât de multe ore la videoclipuri?
- Pentru că se filmează cu o singură cameră. Iar ca să mă vedeți în același cadru, dar din mai multe unghiuri, pentru acel cadru de câteva secunde trebuie mutate luminile și camera. Îți trebuie toată răbdarea din lume și să fii fresh încontinuu. Eu niciodată nu m-am enervat la videoclipuri, nu am clacat și pot să confirme toți oamenii cu care am lucrat. De exemplu, scena din „#Valul” în care eu mă arunc în gol de la cinci metri am repetat-o de cel puțin 20 de ori. Totul pentru un singur cadru de două secunde. Nu am vrut să-l dezamăgesc pe regizorul Iura Luncașu, care s-a ocupat de proiect. Sunt foarte mândră de ce a ieșit.
- Câte ținute ai schimbat la acest videoclip și de câte ori ai avut nevoie de retușul machiajului?
- Nu am avut multe. Am îmbrăcat doar trei ținute. În privința machiajului, pot spune că am noroc, pentru că am un ten foarte bun, care nu transpiră excesiv, nu am exces de sebum. Videoclipul este povestea din spatele reflectoarelor.
„Şi eu, şi iubitul meu am plâns când am auzit «Ne împotrivim»”
- Piesele tale au toate un mesaj! Vin după o anume perioadă în viața ta, cum a fost „Ne împotrivim”?
- Nu, prima piesă am scris-o la 13 ani. Dacă la „#Valul” am făcut eu textul, pe acesta, la care faceți referire, l-a scris o bună prietenă după ce i-am povestit prin ce trec. Două luni de la acel moment nu am mai știut una de cealaltă. Apoi am primit piesa pe mail. Țin minte că eram cu Ionuț în mașină și am ascultat amândoi demo-ul. Am început să plângem... El vrea să se știe că am plâns numai eu (râde). Am bocit jumătate de oră. A devenit un fel de coloană sonoră a vieții mai multor oameni. La concertele cu 20.000 de oameni, pentru că avem și așa ceva, să auzi cum o cântă cei din public este fabulos!
- E una dintre cele mai fredonate piese ale tale?
- Nu aș putea să fac diferența, pentru că sunt mai multe. La fel de bine o știu fanii și pe „Fără el”. Am început să nu o mai cânt în spectacole, pentru că nu mai am loc. Se cântă la fel de bine „Puișor”, „Draga”, „Bine mersi”, „Așa”, „Capu’ sus”. Aceasta din urmă nu a fost o piesă de radio. A fost ca un imn al adolescenților. Eu cânt cam 45 de minute în concert și încerc să respect programul.
- Ai un ritual cu care îți începi ziua?
- În fiecare dimineață încep ritualul cu „mai lasă-mă cinci minute” (râde). După care mă ridic cu greu, mă duc la baie, fac duș, mă dau cu o loțiune tonică pe ten, aplic cremă de zi foarte ușoară pe față și ochi și îmi lipesc telefonul de ureche. Sunt condusă, nu șofez. Nu am permis încă, pentru că nu am timp să-l iau. Mi-l doresc foarte mult, pentru că vreau să fac drift (n.r. - modul prin care faci o mașină special pregătită să abordeze în derapaj controlat un traseu special amenajat cu maximum de viteză posibilă și cu un unghi cât mai agresiv). Am niște prieteni care fac asta și vreau și eu să încerc.
„Toată nebunia cu Ionuţ a venit după ce mama se operase de cancer la sân!”
- Este Ionuț un om sensibil?
- Are un suflet foarte bun și, în spatele imaginii de dur, da, este un om sensibil. Încearcă să ne protejeze pe toți. Când a început toată nebunia cu noi doi, el nu a vrut să facă declaraţii, să iasă public şi să dezmintă. Am vrut să fiu puternică pentru familia mea, pentru mama mea, care înainte cu doar câteva luni fusese operată la sân în Turcia şi învinsese cancerul.
- Îți e teamă că ar putea fi ereditar?
- Nu. Îmi fac analize o dată sau de două ori pe an. Dacă e să se întâmple, se va întâmpla oricum. Sunt sigură că din orice lucru rău poate fi extras și binele. Eu am zis că tot ce s-a întâmplat în viața mea poate a fost un semn. Eu cred în tot, cred că Dumnezeu a vrut să fiu un om mai profund. A fost un act de curaj pentru mine să spun „stop” şi să divorţez, pentru că eram nefericită. În primul rând, eu m-am neglijat, eu m-am băgat în toate proiectele alea care m-au adus în pragul unei oboseli cronice.
- Ai avut vreodată probleme de sănătate încât să nu poți să urci pe scenă?
- Am avut, dar, moartă-coaptă, a trebuit să cânt. Pe scenă îți dispare imediat starea de rău. Energia publicului este miraculoasă. M-am vindecat de multe pe scenă, și fizic, și sufletește. Cred că nu am eu idee de câte m-am vindecat.
„Cred în Dumnezeu. Am duhovnic la Oradea”
- Cum a început povestea cu Ionuț? Cum au avansat lucrurile între voi?
- Iniţial nu am vrut să fiu cu el din cauza acestui scandal. Acum pot să spun cu mâna pe inimă că noi doi am trecut testul timpului. Dacă era vreo aventură sau vreun amantlâc, așa cum l-au văzut mulți, nu ar fi ţinut atât. Într-un an, dacă faci calculul cât stăm noi împreună faţă de un cuplu normal, care se vede două-trei ore pe zi, atunci noi avem o relaţie de cel puţin zece ani în ore. Oficial suntem împreună după videoclipul „Floare la ureche” (n.r. - premiera iunie 2015). Acela este reperul nostru. El venea cu mine la evenimente chiar înainte de acest moment, este parte din jobul său. La film am fost dintotdeauna. Atunci am fost prinşi de paparazzi la ieşirea de la cinematograf. Eu am adormit de trei ori în sală, la film, iar el s-a supărat că mie nu mi-a prea plăcut. Ca să-l împac l-am luat de braţ să-l calmez, şi fix atunci ne-au fotografiat. Era şi plin de gheaţă pe scări. Nouă nu ni s-a părut nimic deplasat. La concerte ne ţinem de mână. Ca să mă scoată din mulţime mă trage de braţ.
- Eşti un om credincios, ai duhovnic?
- E foarte ciudat, pentru că viaţa mea, meseria mea implică să cânt duminica. Se întâmplă să ţin post negru. Încerc, până la apus, doar să beau puţină apă. Duhovnic în Bucureşti nu am, ci tocmai la Oradea, pentru că este un prieten foarte bun al cuplului. Este tatăl unei fetiţe care a fost la „Next Star”. Şi dinainte să fiu cu Ionuţ mai veneau cu noi în concerte. Părinţelului mereu i-a plăcut de noi. Era acea perioadă tensionată, când noi doi ne evitam ca să nu mai zică lumea nimic. „Măi, copii, lumea întotdeauna a fost şi va fi în toate felurile. Important este să vă înţelegeţi bine, să fie pace la voi, nu contează ce spun cei din jur”. S-a bucurat extraordinar de tare când ne-am făcut curaj să începem o relaţie romantică.
„La prima întâlnire ne-am plimbat cu bicicletele!”
- Care a fost prima voastră ieșire în calitate de iubiți?
- M-a dus la munte, într-un loc fără semnal la telefon, pentru că și eu, și el stăm cu mobilul lipit de ureche. Am fost la o cabană retrasă, ne-am plimbat cu bicicletele, am râs și am vorbit. Am pus lucrurile cap la cap, și așa ne-am apropiat. A venit natural, dar totuși ciudat.
- Ați amânat nunta?
- Nu am amânat-o, pentru că nici nu am stabilit-o. Noi am zis doar că ne căsătorim în 2017. Nu e un an bun pentru nunți. El deja îmi spune soția mea, iar sora sa, care este aici cu mine, poate să confirme. Asta este doar o chestiune de timp. Trebuie să găsim localul potrivit și nașii. Nu vreau să mă mărit la iarnă. Vrem doar să ne bucurăm de câte ori prindem momente de respiro, care sunt foarte importante pentru noi ca și cuplu. Avem foarte multe discuții despre partea profesională. Trebuie să știi să le separi foarte bine, pentru că este o linie foarte fină. Trebuie să știi când să te oprești să fii artistă și când să fii iubită.
„Nu regret absolut nimic din ce am trăit!”
- Cine e șeful în relația voastră?
- Nu avem șef. Este adevărat că am avut și avem un schimb de replici acide, dar din punct de vedere profesional. După discuțiile astea, în care venim cu argumente, câștigă cel mai bun.
- Ai rămas cu tatuajul din căsnicia trecută! De ce nu ai renunțat la el?
- N-am timp să-l scot, dar o s-o fac. Trebuie scos frumos. Nu regret absolut nimic din ce am trăit, pentru că sunt amintirile mele. Nu regret că am iubit. Nici că nu a fost ceva cum am proiectat eu. Aveam zâmbetul pe buze, dar eu treceam printr-un divorţ, despărţire care m-a lăsat cu 48 de kilograme şi cu inima frântă!
„Oamenii sunt răi. Unii se rugau să mor”
- Cum a venit această schimbare de look? Ai dat blondul pe brunet!
- Înainte să vin în București eram brunetă. Mi-am dorit, ca artist, să-mi recapăt o anumită profunzime, pe care am considerat că am pierdut-o. Puneam tot la suflet. Răutățile mi-au stricat multe zile. Oamenii sunt foarte răi. Mi-au spus că sunt strâmbă și cânt ca un măgar, lucruri dureroase pe care le-am citit. Au mers atât de departe, încât îmi spuneau că se duc la biserică și se roagă să mor. Am luat totul la un alt nivel. După ce am depășit perioada aia și am rămas cu sechele și o lipsă de încredere în oameni și în mine, mi-am propus să-mi amintesc de unde am pornit, cine sunt și cum am ajuns aici. Aşa am luat-o de la început… Din clasa I, când am fost solista corului școlii. Corul era format din fete de gimnaziu. M-am dat sema că sunt foarte mândră de mine și că mă iubesc foarte mult. M-am vindecat după ce am adus-o pe Laura în viața mea. Îi sunt foarte recunoscătoare fetei acesteia că m-a ajutat să-mi revin. Vindecarea mea a venit de la „Singuri în doi”. „Ne împotrivim” a fost o piesă foarte curajoasă, pentru că a venit în momentul când era nebunia aceea cu relația noastră. Am încheiat cu „Rugă” anul acela.
- Acum, că ai făcut această reîntoarcere, te-ai gândit să mai schimbi și altceva?
- Nu am nicio nevoie de operație estetică. Dacă vor fi făcute, voi apela la cei mai buni oameni în domeniu. Dacă voi simți că trebuie să încep lupta cu gravitaţia, o voi începe. Am 35 de ani și sunt foarte fericită de cum mă simt și cum arăt. Nu mă deranjează nici perioadele în care îmi apare celulita.
Vrea să se retragă din şcoala de muzică
- Ai o școală de muzică! Ne poţi spune cum merge?
- Sunt într-un punct în care am dus școala cât de sus am putut, dar acum este vorba doar despre business. Eu nu mai am prea multe de făcut. Mă gândesc serios ce voi face cu școala, pentru că nu reușesc să mă implic mai mult, și ea totuși funcționează de la sine. Nu cred că vreau să se mai numească „Stage Academy by Lora”. Nu vreau ca oamenii să aibă așteptări să mă vadă pe acolo în fiecare zi și eu să nu fiu!
Fanii invadează scena după concert şi îi lasă cadouri
- Ce ţi se întâmplă pe la concerte? Ai fani care au făcut o obsesie pentru tine?
- La „Forza Zu”, la Iaşi, am fost cu o firmă de bodyguarzi, pentru că aveam un fan cu adevărat dubios, şi unul dintre bodyguarzi fugea cu mine în braţe şi altul stătea la primire când m-a aruncat primul peste un gard înalt. Când rup gardurile şi vor să urce pe scenă, atunci e foarte interesant. Există și o parte frumoasă: întâlnirea cu fanii. Eu dau autografe până la ultimul om. Ultimii care aşteaptă sunt cel mai bine crescuţi, iar eu nu pot să-i neglijez tocmai pe acei oameni. Dau autografe şi fac poze cu fanii timp de o oră şi jumătate-două. Când e grav, se strigă „drum”… adică să se facă o cale să ieşim, şi s-a întâmplat asta la un spectacol într-un mall. Primesc şi eu ceva la schimb. Am foarte mulţi îngeraşi, pluşuri şi căni primite de la admiratori. Cadourile de la ei sunt puse la loc de cinste.
„Aş merge într-un maiou lejer din tetra, fără sutien, în blugi şi tenişi“
- Pe ce te concentrezi acum?
- Sunt în testări cu o cremă a mea. Mama a fost farmacistă și a făcut o grămadă de rețete. Mai avem puțin și o lansăm pe piață, ceea ce mă bucură foarte tare. Pentru proiectul ăsta nu e nevoie de mine. Visez la o casă pe pământ, este un alt ţel al meu. E greu chiar şi pentru mine, care câștig peste media oamenilor, dar foarte mulți bani se reinvestesc. Am un mixer de 19.000 de euro și altul de 3.000-4.000 de euro. Am microfon personalizat. Am avut perioada de Swarovski pe microfon, dar mi se întrerupea frecvența de la pietricele. Doar unele cabluri costă câteva mii de euro. Banii se mai duc la sala de repetiții, în oameni, haine. Nu sunt pretențioasă la capitolul vestimentar. Dacă ar fi după mine, aș merge într-un maiou lejer din tetra, fără sutien, în blugi și teniși, cu șapcă pe cap. Așa mă simt eu cel mai bine! Aşa sunt eu, Lora!