de Carmen Ciripoiu
Mulțumirea ei simplă, izvorâtă dintr-un suflet curat, de o modestie neprefăcută, alăturată talentului nativ și frumuseții sale de zână, toate au făcut ca Maria Constantin să fie percepută nu numai ca un artist adevărat, dar mai ales ca un om minunat. La mijlocul unei toamne cu soare blând și zbor de cocori, soră de cruce cu bucuria de a trăi, învățați lecția iubirii de la fermecătoarea Maria Constantin.
„Încă simt parfumul prăjiturilor pe care ni le făcea mama”
- În ultima perioadă, numele dumneavoastră se află pe buzele tuturor. Și este normal, ținând cont de faptul că sunteți în plină ascensiune. Cine este Maria Constantin atunci când nu poartă costumul popular?
- Maria Constantin este - sau încearcă să fie - un artist care doreşte să aducă mereu în fața publicului un repertoriu pe care acesta să îl îndrăgească, o mamă care își iubește enorm copilul, o femeie înconjurată de dragostea familiei și a prietenilor, un om ce oferă mereu sprijin necondiționat tuturor celor care îl solicită, o persoană plină de emoții și de sentimente, dedicată muzicii. Dacă stau să mă gândesc, dintotdeauna muzica mi-a fost confidentă în toate momentele în care am simțit nevoia să mă adun și m-a ajutat să răzbat în final în viață.
- Cărui loc îi spuneţi acasă?
- Acasă este, fără îndoială, locul unde crești așteptând să pleci, iar odată ajuns la maturitate abia aștepți să te întorci. Încă simt parfumul prăjiturilor pe care ni le făcea mama, zâmbetul tatei când venea acasă din turneu și ne îmbrățișa tare pe toți trei, discuțiile părinților cu noi strânși la masă în fiecare seară, când râdeam din orice și simțeam că suntem iubiți, nopțile când visam că sunt pe scenă și nu puteam articula niciun cuvânt și blândețea mamei care venea să mă liniștească. Sunt multe amintiri, dar acasă acum mai reprezintă și oriunde pot împărtăși cu fiul meu momente de iubire sinceră și de afecțiune, este refugiul sufletului meu și singura proprietate care contează.
„Am avut mereu un înger păzitor lângă mine care mi-a îndrumat paşii în carieră”
- Când a intrat cu adevărat muzica populară în inima dumneavoastră?
- Tatăl meu, care era instrumentist la Ansamblul „Doina Gorjului”, e „vinovat”, pentru că și-a iubit profesia atât de mult, încât nu se putea despărți de ea nici acasă, aducând muzica în tinda noastră și insuflând tuturor dragostea pentru folclor, pentru sunet. Nu numai pe mine m-a făcut să iubesc asta, și fratele meu este astăzi un foarte bun instrumentist tot datorită tatălui nostru. Azi, din Ceruri, unde se află, știm că e mândru de noi și ne-am dori să îl vedem în sala de concerte bucurându-se că i-am împlinit visul.
- A existat vreun model artistic după care v-ați ghidat?
- Da, și tot papa este cel care ne aducea toate discurile de vinil ale Mariei Ciobanu, pe care le-am ascultat până am învățat piesele pe de rost. Îmi doream să fie mândru de mine și îi cântam seara când ajungea obosit. În timp, pentru mine Maria Ciobanu a devenit un simbol, un ideal de atins. Mi-am dorit să fiu iubită de public măcar cât simțeam eu la vârsta aceea că am sentimente pentru „Ciocârlia” neamului nostru. A fost un model de urmat, și acum nu pot ascunde faptul că îmi doresc și eu să devin pentru cei care iubesc muzica un exemplu bun.
- Cui ar trebui să îi mulțumiți pentru repertoriul pe care îl aveți?
- Fără îndoială că Divinității. Nu aș fi reușit nimic fără ajutorul Său, mi-a oferit multe și îi sunt recunoscătoare din inimă. Orice am realizat am făcut-o având un înger păzitor lângă mine care mi-a îndrumat pașii în carieră, m-a făcut să nu renunț când mi-a fost greu, mi-a dat încredere și m-a împins să merg mai departe, înfruntând problemele. Viața mi-a oferit prilejul de a așterne în cântec trăiri și sentimente, iar pentru ceea ce sunt azi mă plec în fața părinților mei și a copilului meu pentru tot sprijinul pe care simt că îl am din partea lor.
„Portul popular este o caracteristică esențială a sufletului românesc”
- Vă place să ascultați bătrânii satelor cântând?
- În copilărie, de multe ori tata, în dragostea sa pentru folclor, ne lua cu el să ascultăm muzica bătrânilor cântată la șezători. Atunci nu aveam priceperea să decodific sensul versurilor, însă multe dintre ele mi-au rămas în minte. Sunt încă mulți virtuozi locali care mă fascinează cu frumusețea cântecelor transmise. Cum să nu îți placă o doină despre dorul de casă cântată în negura nopții în jurul unui foc, alături de oameni care trăiesc fiecare vers și simt alături de cel care cântă?
- Să fii autentic înseamnă în primul rând să respecți portul vechi popular. În ceea ce vă priveşte, ați apărut în costume de-a dreptul magnifice, de regină...
- Portul autentic popular este, poate, unul dintre cele mai frumoase capitole ale folclorului nostru, fiind o caracteristică esențială a sufletului românesc. Am încercat de fiecare dată să aduc în actualitate noblețea și delicatețea simbolisticii populare în fiecare ținută purtată. Te obligă respectul pe care trebuie să îl ai pentru tradiții, și trebuie să repui mereu în atenție valorile neamului nostru.
- Din nefericire, există momente când aceste minunate costume se pierd, iar rapsozii dispar. Ne apropiem, oare, de moartea tradiției și a satului românesc?
- Este un paradox. Multe lucruri care țin de tradiții, de folclor devin mai cunoscute în afara țării decât aici. Poate nu există un echilibru al tradiției cu modernizarea, dar mereu vor exista semnale și oameni ai faptelor care vor aduce o gură de aer și vor încerca să se întoarcă la origini.
„Un artist nu are o normă de îndeplinit, ci datoria să vină în fața publicului cu un produs de calitate”
- Cum percep românii din străinătate muzica dumneavoastră?
- Nu există o diferență între publicul de aici și cel din afara țării. Sunt români care simt și trăiesc la fel, poate doar că cei din străinătate au dorul de casă mai prezent în sufletul lor, și atunci există mai multe emoții și, de multe ori, lacrimi de fericire.
- În ceea ce priveşte realizările profesionale, mergeți pe principiul „puțin și bine” sau vă ghidați după alte principii?
- Mă ghidez pe instinct și fiecare trăire şi sentiment sunt transpuse în muzică. Un artist nu cred că are o normă de îndeplinit, dar are datoria de a veni în fața publicului cu un produs calitativ care să exprime simțirile sale.
„Nu aș putea niciodată să încalc cele zece porunci!”
- Nu există femeie care să nu folosească diverse trucuri ca să arate mereu senzațional. Ale dumneavoastră care sunt? Aveți secrete legate de frumusețe?
- Am avut darul acesta, de a arăta bine, de la Dumnezeu, și poate că a contat și gena… Părinții mei, care au făcut trei copii și au arătat mereu minunat, nu au avut nevoie de astfel de trucuri. Nu fac eforturi, să spunem doar că sunt mai norocoasă decât alții.
- Ce nu ați face niciodată în viață?
- Sunt o persoană apropiată de Divinitate și am respect față de cele zece porunci, astfel că nu aș putea niciodată să le încalc. Ce nu aș mai face ar fi să înșel încrederea persoanelor dragi sau a celor care investesc asta în mine.
„Există viaţă şi dincolo de o decizie radicală cum e despărţirea de persoana iubită”
- Cât de strânsă este relația cu fiul dumneavoastră? Ați vrea să vă calce pe urme?
- Aș putea spune că fiul meu e lucrul care mă încarcă zilnic și singurul care îmi dă putere să merg mai departe. E fericire, e dragoste împărtășită, e tot ce mi-a putut oferi viața mai bun. Băiatul meu este dornic să participe alături de mine la emisiuni, la evenimente, dar nu îmi doresc să îl canalizez spre asta. E important să le asiguri copiilor independența și libertatea de a discerne. El știe că orice drum va alege în viață mama îi va fi alături și îl va sprijini în orice profesie.
- Credeți că în viață cineva poate iubi de mai multe ori?
- Nu trebuie să gândim promiscuu și să căutăm în fiecare persoană iubirea vieții noastre. Până la urmă, dragostea e o etapă a vieții, și e bine să nu ne agățăm de asta. Așa cum suntem acum dispuși să ne schimbăm profesia, așa ar trebui să facem și în încercările de a ne găsi fericirea. Trebuie să conștientizăm că există viață și dincolo de o decizie radicală, cum este despărțirea de o persoană de care suntem îndrăgostiți. Este impropriu spus că poţi iubi doar o singură dată în viaţă, pentru că iubirea nu are o definiţie anume, nu are limite, fiecare o percepe aşa cum poate sau, mai bine zis, fiecare o percepe aşa cum o simte. Noi, oamenii, simţim lucrurile în mod diferit.
„La «Zestrea neamului» am onoarea să fac parte dintr-un juriu care cuprinde adevărați titani ai muzicii”
- Ce calități ar trebui să aibă acum un bărbat ca să merite atenția dumneavoastră?
- Există un bărbat în viața mea și este singurul căruia îi ofer toată dragostea mea. Este fiul meu și are toate calitățile din lume. Știu că nu mă va răni niciodată, știu că mă iubește și mai știu că viața mea fără el nu are sens.
- Mai aveți timp și de alte preocupări în afară de muzică?
- Aș vrea să am timp de multe lucruri, dar e o perioadă mai aglomerată acum, însă va veni vremea în care să îmi pot oferi o vacanță. Deocamdată avem un proiect în plină desfășurare pentru Etno TV. Se numește „Zestrea neamului” și mi-a oferit ocazia să mă întâlnesc cu mulți copii extrem de talentați, care duc mai departe valorile folclorului nostru. Am onoarea să fac parte dintr-un juriu care cuprinde adevărați titani ai muzicii și sunt convinsă că va avea un impact enorm în rândul publicului.
„Două videoclipuri care au impresionat!”
- Ce proiecte aveți pentru această toamnă? Dar pentru noul an?
- Avem multe de făcut și în această toamnă, și la iarnă, și în anul care vine. Pe lângă proiectul „Zestrea neamului”, despre care am vorbit, ne pregătim pentru un turneu care va cuprinde cinci orașe în țară, dar și la Chișinău și, cu această ocazie, îi vom sărbători pe Nicu Paleru și pe Emilia Ghinescu. Așa că vă așteptăm și la București, la Sala Palatului, la 25 noiembrie. De asemenea, voi petrece alături de românii din Londra Ziua României. Încerc să vă surprind plăcut și cu ocazia Sărbătorilor ce se apropie și pregătesc ceva de suflet - voi avea niște colaborări pe care nu vi le pot dezvălui acum, dar știu sigur că vor fi pe placul publicului.
- În ultima perioadă aţi lansat două videoclipuri unde aţi avut apariţii total neaşteptate: „Scrisoare de dragoste”, alături de actorul Alexandru Constantin, şi „Rămâi cu dragostea”, unde stiliştii v-au transformat într-un personaj de poveste. Ce alte bucurii le pregătiţi fanilor?
- Ambele piese au fost daruri de suflet pentru oameni care continuă să creadă în mine indiferent de câte neadevăruri se spun. Sper ca și celelalte proiecte pe care le avem în plan să fie la fel de bine primite și să îmi surprind cu fiecare apariție publicul într-un mod plăcut.
„Mi-e enorm de dor de tata!”
- Dumnezeu v-a dat foarte multe încercări. Dacă L-ați vedea în fața dumneavoastră, ce I-ați spune? Ce I-ați cere?
- Există oameni care sunt interesați de Dumnezeu dintr-un singur motiv: poate să dea. Și-n felul acesta, credința și creștinismul lor s-au conturat într-o filosofie: Tată, dă-mi! Uitând de fapt că primul care are dreptul să spună „dă-mi” este Dumnezeu. Eu I-aș mulțumi pentru tot ce mi-a oferit până acum, pentru cum m-a făcut să accept toate greutățile și să merg mai departe, pentru că mi-a dăruit șansa să înțeleg ce înseamnă dragostea de mamă, care nu se poate compara cu nimic, pentru fiecare zi a vieții mele și pentru încrederea pe care o are în mine că pot duce toate acestea. Și i-aș mai spune ceva... că mi-e enorm de dor de tata!
- Care este cel mai mare vis al dumneavoastră?
- Se spune că, dacă oamenii nu râd de visul tău, înseamnă că nu este suficient de mare. E important să ai energie și determinare pentru a-l împlini. Eu întotdeauna am găsit aceste resurse și, prin muncă multă, mi-am îndeplinit țelurile. În clipa asta mă simt o femeie puternică, independentă, care oferă și primește cu aceeași măsură, iubită de familie, cu prieteni adevărați, cu proiecte multe și cu un public care apreciază ceea ce fac. Știu că poate nu e răspunsul pe care îl așteptați, însă visul meu în clipa asta este să ajung să îmi văd copilul mare, sănătos și la casa sa.
- Un gând pentru cititorii revistei „Taifasuri”?
- Iertare dacă v-am plictisit cu gândurile mele, mulțumire pentru efortul și răbdarea de a mă cunoaște, poate, mai bine prin intermediul vostru și recunoștința mea umilă pentru dragostea oferită. Mai ales în această perioadă, în care am simțit empatia și solidaritatea de care ați dat dovadă. Am învățat mereu de la viață, iar una dintre ultimele lecții ar fi că trebuie să le fii recunoscător și dușmanilor. Mă plec în fața tuturor și le mulțumesc pentru tot!
„Am ales flautul... Mă fascinează mult de tot muzica clasică“
- Când v-ați îndrăgostit de muzica clasică? V-ați gândit vreodată să schimbați genul muzical?
- Se pare că din copilărie am avut chemare și curiozitate către muzica clasică. Am ales flautul și am devenit interesată de nuanțe, de modul în care se creează sunetul, de dăruirea și amprenta pe care trebuie să le pui în interpretare pentru a transmite. Pasiunea pentru muzica clasică și pentru cultură, în general, a căpătat valențe noi atunci când am reușit să înțeleg că rolul de interpret este acela de a transmite un text de geniu filtrat prin propriile trăiri și sentimente. Doar așa actul muzical poate deveni autentic și îți poți impune propria personalitate. Vreau să împărtășesc tuturor dragostea pentru muzica clasică, dar asta nu înseamnă că îmi schimb stilul muzical, ci doar că mă adresez mai multor segmente de public.
„Voi lansa o linie de costume tradiţionale pentru toţi cei care simt româneşte şi vor să arate asta“
- Umblă vorba prin târg că v-ați hotărât să începeți o afacere cu haine. Și nu orice fel de haine, ci costume tradiționale. În ce stadiu sunteți acum? Cui v-ați gândit să se adreseze această linie?
- Proiectul acesta l-am visat de mult și mi-am pus multe speranțe în realizarea lui. Am alături oameni care mă sprijină, iar ajutorul lui Florin Burescu și al Iuliei Martinescu este esențial. Sperăm să se întâmple cât de curând și lansarea, pentru că s-a muncit mult și s-a pus mult suflet pentru o linie care să se adreseze tuturor acelora care simt românește și vor să arate asta.