de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

Într-o lume însetată după dragoste şi înţelegere, își dorește să fie o oglindire a învăţăturilor lui Hristos pe Pământ, să împartă în jurul său iubire şi ajutor celui în nevoie, să fie în stare să-l ridice pe cel căzut. Și a reușit. Iar atunci când apare pe scenă demonstrează permanent că folclorul e viu, că profesionistul nu trebuie să facă niciun compromis, iar faptul că e adorată de public înseamnă mai mult decât o remunerație. Așa ar putea fi descrisă Lorenna, omul cu suflet mare care-și face meseria cu atâta dăruire, încât tinerețea nu se va despărți niciodată de ea.

„Port în piept inimă de ardeleancă”

- Ai avut o ascensiune fulminantă în topuri, deși vii de departe, din Cluj. A fost dificilă concurența în Capitală?

- Acum mulți ani, când am ales să mă dedic în totalitate muzicii, această nobilă profesie, am știut că drumul spre celebritate e greu și plin de sacrificii. Am renunțat la familie, la viața personală… Nu contează din ce colț al țării vii, important este cât de repede te adaptezi. La mine a fost mai ușor să mă integrez, pentru că de când mă știu am simțit că aparțin acestei lumi a cântecului. Eu cred că m-am născut să nu mor niciodată.

- Datorezi ceva din talentul tău Ardealului? Porți pecetea locului, a lumii în care te-ai născut și te-ai format?

- Eu am pornit de jos pe drumul meu, am muncit enorm și mi-am creat un stil propriu fără a concura cu cineva. Niciodată nu voi putea uita locul unde m-am născut și, oriunde voi fi, voi purta în piept inimă de ardeleancă. Ținutul în care am văzut lumina zilei m-a inspirat de foarte multe ori în cântecele mele, și așa s-a născut și melodia „Inimă de ardelean”, de pe noul meu album.

- Ce calități trebuie să aibă un cântăreț ca să atingă succesul?

- Pentru a atinge cu adevărat succesul, un artist trebuie să aibă voce, talent, putere de muncă, răbdare, să știe să transmită ceea ce cântă și noroc. Îți mărturisesc din suflet că mie îmi place să realizez totul cu dăruire și profesionalism. Sunt o persoană echilibrată, optimistă, corectă și mai ales perfecționistă în tot ceea ce fac.

„Împart mâncarea cu alții”

- Timpul, din păcate, nu le este prieten femeilor care apar pe micul ecran. Lumina de pe faţă se stinge şi apar umbrele… La tine e altceva. Cum reușești să te menții atât de frumoasă? Există trucuri?

- Adevărata frumusețe a unei persoane se reflectă prin sufletul pe care îl are. Spun asta pentru că am convingerea că trebuie să impresionăm prin bunătate, generozitate, inteligență, sensibilitate. Așa vom fi frumoși nu doar pe dinăuntru, ci și pe dinafară. În ceea ce mă privește, eu am un regim de viață activ, multe evenimente, spectacole, călătorii, stres… Cu alte cuvinte, mă mențin prin muncă. În alimentație merg pe principiul „puțin și sănătos” și, mai mult decât atât, împart mâncarea cu alții. Cât privește sportul, nu am timp, însă spectacolele mele implică multă mișcare. În rest, folosesc creme de foarte bună calitate, pe care le schimb tot timpul. Acum, de exemplu, am ales o cremă cu foiță de aur adusă din Israel, pe care se spune că a folosit-o însăși Cleopatra, și încă un produs foarte bun din Japonia, pe bază de plante.

- Ești una dintre artistele care totdeauna au purtat costume incredibil de frumoase. Ai vreo legătură directă cu realizarea acestora?

- Mulțumesc mult pentru apreciere! Îmi place să am ideile mele în privința costumelor pe care le port, să-mi creez și singură modelele, dar responsabilă de realizarea acestora e Mihaela Molea, un de- signer foarte talentat, cu idei incredibile și cu o mână de aur. Îți mărturisesc că sunt foarte dese momentele când Mihaela îmi finalizează costumele doar prin telefon, fără nicio probă.

„Publicul îmi dă puterea necesară să merg mai departe”

- Tinerețe fără bătrânețe înseamnă să iei vitamine... sufletești. Ce te încarcă pe tine cu energie?

- De departe publicul e cel care-mi dă energia necesară să pot merge înainte. Faptul că sunt atât de iubită, iar munca mi-e apreciată, că mi se fredonează cântecele, aplauzele oamenilor, toate acestea pentru mine înseamnă fericirea.

- Sunt prietenii un punct de sprijin în viața de zi cu zi?

- E clar că nu poți trăi fără prieteni. Dar important e să găsești prietenia aceea adevărată, fără niciun interes, bazată pe respect și pe ajutor reciproc dacă e cazul. Cu alte cuvinte, să ai prietenul acela pentru care să fii în stare să sari și în foc. Prietenii noștri de suflet, pe care îi considerăm ca făcând parte din familie, sunt membrii familiei Lazăr, din America, și la ei stăm de fiecare dată când mergem pe „tărâmul făgăduinței”. Dar am prieteni în toată lumea…

„Înțelepciunea e un dar divin”

- Are artista Lorenna secrete de înţelepciune, ca să se ferească de suferinţe?

- Din punctul meu de vedere, înțelepciunea este, pe de o parte, o calitate dobândită pe parcursul vieții și, totodată, un dar divin, dar și bogăția întregii noastre ființe. Iar dacă ești inteligent reușești să te porți corect cu toți cei din jurul tău.

- În ce fel s-a schimbat viața ta de când ai devenit cunoscută peste tot în lume? Ești conștientă că ești un idol pentru multe persoane?

- Sunt un om normal, dar conștient de iubirea și de aprecierea celor din jur. Și îmi place enorm să simt căldura și iubirea cu care sunt înconjurată. Am câțiva fani care sunt prezenți la aproape toate spectacolele pe care le am. Vin cu tigăile după ei, cu oale, îmbrăcați cu tricouri pe care își scriu sau își imprimă numele meu, alteori poartă fotografia mea… Cum poți reacționa când vezi atâta dragoste? Cum să nu trăiești atunci pentru publicul tău? Cei care mă iubesc ocupă un loc foarte important în viața mea, alături de familie. De fapt, publicul face parte din familia mea. Și, în limita timpului liber, încerc să iau legătura cu fanii mei și online.

„Cel mai dureros moment a fost pierderea mamei”

- Sunt spectatorii din străinătate diferiți de cei români? Cum e percepută muzica ta peste hotare?

- Pentru că ajung mai rar acasă, românii din Diaspora sunt mai dornici să petreacă pe ritmurile muzicii mele și alături de artiștii români care-i onorează cu prezența. Bucuria din sufletul meu este cu mult mai mare atunci când văd că muzica mea este apreciată și fredonată în toate colțurile lumii de românii mei dragi.

- Nu te-ai sfiit niciodată să-ţi arăţi credința în Dumnezeu. Cum ai ajuns să-L iubești atât de mult? A fost vreun moment de cotitură care ți-a schimbat viața? N-ai avut niciodată vreo clipă în care să-L pui pe Dumnezeu sub semnul întrebării?

- Am avut multe încercări în viață, dar cel mai greu moment a fost atunci când am pierdut-o mult prea devreme pe mama. Însă nu am încetat niciodată să cred în puterea divină, nu m-am îndepărtat de credința în Dumnezeu și de învățăturile pe care le-am primit de la părinți și de la bunici.

„Muza mea este viața”

- Ce loc ocupă dragostea în viața ta? Este iubirea combustibilul fără de care nu se poate trăi?

- Toți ne-am născut pentru a iubi. Dragostea este principiul existenței noastre. Fără iubire sufletul nostru ar fi singur și pustiu. Dar, așa cum frumos a spus Emil Cioran, „a iubi înseamnă uneori a suferi și, cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească”. Eu iubesc și sunt iubită. De asemenea, iubesc tot ce e frumos, florile, natura, tot ceea ce mă înconjoară…

- Compozițiile tale sunt cu totul deosebite. Există și vreo muză?

- Frumoasă întrebare, dar cred că muza mea este viața. Și pentru viața pe care o am nu voi înceta niciodată să mulțumesc Divinității, care mi-a dat tot ce mi-am dorit.

„Pentru familia mea aș face orice”

- Cum e relația cu sora ta, care, din păcate, locuiește la Cluj? Cât de greu e să trăiești departe de ai tăi?

- Foarte frumoasă. Pentru familia mea aș face orice. Îi iubesc enorm și îmi place să-i răsfăț, să nu le refuz nimic. Sora mea e o mare iubitoare de animale și mă întâmpină mereu cu pisicile sale, pe care trebuie să recunosc că și eu le ador. În orice loc ajung să cânt le cumpăr câte ceva tatălui și surorii mele, și când ajung acasă zici că sunt Moș Crăciun. Iubesc bucuria din ochii familiei mele. Îmi place să merg la shopping cu sora mea, să bem o cafea împreună și să ne povestim necazurile și bucuriile. Tata, la vârsta pe care o are, merge pe scuter și mi-a spus că-și dorește de ziua sa un alt „motor”, dar de capacitate mai mare. Cască din America i-am luat, așa că urmează și un scuter așa cum vrea…

- La ce să se aștepte fanii tăi în viitor? Ce proiecte ai pentru sfârșitul anului și pentru cel care vine?

- Urmează perioada petrecerilor și a spectacolelor în Diaspora: 14 octombrie, Germania - Augsburg, 1 şi 2 decembrie, de Ziua României, în Spania - Taragona, apoi Italia, America. Iar anul care vine, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi concerta în Australia. Am foarte multe lucruri de făcut, și uneori am impresia că nu-mi ajunge timpul. Să- nătoasă să fiu, și atunci se realizează toate visurile. Trebuie să fac videoclipuri la multe piese și, apropo de asta, vreau să spun că eu le editez și le montez singură. E un hobby și, dacă aș putea, cred că m-aș filma singură. Nu mă plictisesc niciodată. O mare dorință a mea, pe care sper să o îndeplinesc cât mai repede, este să revin la marea mea dragoste din copilărie: chitara.

„Noaptea pun murături“

- Umblă vorba prin târg că ești nu numai frumoasă și talentată, dar și o gospodină desăvârșită. Ce le gătești prietenilor? Ai timp toamna aceasta să umpli cămara și cu murături?

- Îmi place mult să gătesc și în oală, și în tigaie, și o fac cu toată dragostea atunci când am timp. Mă amuză această poveste a tigăii, cântec care mi se solicită să-l interpretez la orice eveniment, piesa ajungând acum să fie cunoscută în toată lumea. Succesul acestei melodii, să fiu sinceră, m-a luat prin surprindere. Nu mi-am imaginat niciodată că o să ajungă un așa mare hit. Și când te gândești că piesa a fost inspirată dintr-o știre pe care am văzut-o la televizor… Sper din toată inima ca măcar două cântece de pe noul album să ajungă la fel de cunoscute și de iubite precum este „Tigaia”. Ce gătesc? De toate. În ultima perioadă am făcut sarmale, papricaș de pui, gulaș și, bineînțeles, ciorba mea preferată, cea de fasole verde cu afumătură, dar și prăjituri. Îmi place să mănânc bunătățile făcute de mine. Cât privește murăturile, pun în fiecare an, de regulă noaptea, pentru că atunci am timp. Toamna trecută n-am avut vreme să mă ocup și de vinete pentru iarnă, așa că mi-a făcut o surpriză mătușa mea, Maria, de la Gherla. Iar anul acesta mătușa Maria și unchiul Gori îmi vor pregăti, tot pentru iarnă, ardei cu varză, care nu îmi ies atât de gustoși. Are mătușa o rețetă foarte veche, de la bunica, și ies niște murături excepționale.

„Jumătate dintre melodiile de pe noul album sunt compoziţiile mele“

- Anul acesta lansezi cel de-al 17-lea album, pe care sunt incluse trei melodii deosebite: una dedicată surorii tale, a doua despre casa părintească și cea despre viața de artist, care dă, de altfel, și numele albumului. Îți aparțin aceste melodii?

- Și, ce nu știai, anul acesta fac și 17 ani de carieră. Într-adevăr, melodia dedicată surorii mele și cea pentru orașul meu natal, Gherla, sunt compozițiile mele, dar și multe altele. Piesele sunt ideile mele și ale managerului meu, Vali Tache. Melodia care dă titlul albumului, „Viață de artist”, este inspirată din viața grea, dar frumoasă, a artistului, care „prin vorbă și prin cântec aduce oamenilor zâmbet”. E cel mai complex album al meu, cu piese de suflet din toate genurile muzicale, o doină, muzică ușoară, folclor, muzică etno, parodie. La capitolul muzică populară acoperim Ar- dealul, Moldova, Muntenia, Maramureșul. Are 18 piese, dar am lucrat 21 de melodii și m-am decis greu la ce să renunț, pentru că toate sunt foarte bune. Am colaborat cu mulți instrumentiști renumiți în realizarea albumului și, cu ocazia asta, vreau să le mulțumesc. E vorba despre Viorel Puia, de la Drăgășani, orchestratorul întregului album, textierul și compozitorul Vali Doagă, textierii Jeni Nicolau și Adi Mihu, Radu Poenar - saxofon, Flaviu Dan - vioară, Jimi El Laco - chitară și vioară, Stoica Mirel, zis „Banană” - vioară, Dumitru Cristian, dirijor „Doina Oltului”, Chirițoiu Bogdan Nicu - saxofon, Lucian Muntean - trompetă, Dani Buznea - clarinet și fluier, Gigi Muscalu - țambal, Chirițoiu Virgil - chitară și primarul comunei Boldu, Marian Mărgărit, care a cântat în Cenaclul Flacăra alături de Adrian Păunescu, supranumit „Păunescu de Buzău”. Albumul se lansează la 12 octombrie, la două zile după ziua mea de naștere.