de Valeria Roman
O mână de om făcea spectacol, în această primăvară, la concursul de talente de la Pro TV și impresiona până la lacrimi cu vocea sa de înger, dar și cu povestea teribilă de viață. Lorelai Moșneguțu a câștigat ediția a șaptea a emisiunii „Românii au talent” și a primit Marele Premiu, de 120.000 de euro, după ce le-a oferit juraților un moment emoționant, care i-a lăsat pur şi simplu fără cuvinte. La preselecții a cântat la pian cu picioarele și a intrat direct în semifinală! Până să urce pe scenă, Lorelai nu a avut o copilărie fericită. Ea a fost abandonată de părinții naturali la vârsta de doar 2 luni, dar norocul ei s-a numit Veronica Pârvan, asistent maternal, care a văzut-o că s-a născut fără mâini, însă și-a dorit imediat să o adopte și să-i ofere o familie. Mama Vio, așa cum îi spune Lorelai celei care i-a marcat viaţa cu atâta bunătate, a povestit că Alberta, pe numele său real, nu a vorbit timp de trei ani și nu a mers până la 4 ani! Pentru cei care se simt mai puțin norocoși, fetița în vârstă de 15 ani ne oferă tuturor o lecție de viață și îi face pe mulți oameni să privească diferit șansele care li se oferă. În ciuda faptului că nu are mâini, a învățat să se folosească de picioare pentru a face tot mai multe activități, ajungând până la cele de nivel cultural. A publicat zece cărţi, participă la Olimpiade de biologie şi de geografie, are aproape 50 de diplome şi de trofee din muzică, teatru şi pictură, şi de câţiva ani e „copilul de trupă” al Batalionului 114 „Petru Cercel”. De ziua sa, la 29 septembrie, a primit cel mai frumos cadou. I-a intrat în cont premiul de 120.000 de euro câştigat în seara de 2 iunie, în finala „Românii au talent”. Din aceşti bani, Lorelai și-a cumpărat un apartament adaptat nevoilor sale. Mândră de performanța sa, fetița ne-a povestit emoţionată cum i s-a schimbat viața după concurs.
„M-am înscris la concurs ca să arăt ce pot”
- Ai devenit cunoscută după „Românii au talent”! Cum ai ajuns la concurs?
- Vă mărturisesc că o primă rampă de lansare a fost emisiunea „Next Star” (Antena 1), dar succesul de la „Românii au talent” mi-a adus nu numai cunoaştere pe plan naţional, dar și internațional. Am mers la acest concurs deoarece m-am gândit că îmi oferea posibilitatea de a demonstra ceea ce știu.
- Îți imaginai că îl vei câștiga?
- Cu sinceră modestie vă mărturisesc că, până în ultimul moment, nu mi-am imaginat că voi câştiga, pentru că suntem un popor foarte talentat. Nu-mi venea să cred, parcă a fost un vis! Nu mă aşteptam să ajung aici, pentru că toţi concurenţii au fost extraordinari. Sunt superfericită! După finală m-am culcat abia pe la 4:00 dimineaţa, încercând să răspund la sutele de mesaje de la prieteni, colegi și profesori.
- Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut după finală?
- A fost să merg în emisiunea „La Măruţă”, unde am sărbătorit câştigul, servind tort și şampanie pentru copii, mulţumind tuturor persoanelor care m-au votat.
„Pe uşa casei vreau să gravez numele tuturor celor care m-au ajutat să ajung aici”
- Au trecut câteva luni de atunci. Ai început să investești în ceva anume din banii câștigați? Ce ți-ai propus să-ți cumperi?
- Mi-am propus să-mi cumpăr un apartament în Bucureşti cu două camere, care să fie la parter sau la etajul 1, și am și reușit. Banii i-am primit chiar de ziua mea, şi încă de atunci am rezervat un apartament la parter. Pe uşa de la intrare vreau să gravez numele tuturor celor care m-au ajutat să ajung aici, de la echipa „Românii au talent” - juriu, producători - până la Mirabela Dauer, Luminiţa Anghel, Maria Ciobanu şi alţi prieteni de suflet. Mobila va fi una personalizată, pentru nevoile mele, eu având 1,20 metri înălţime. La Târgovişte, unde locuim noi, avem mobilă normală.
- Care era viața ta înainte să ne încânți pe micul ecran?
- Înainte, viaţa mea îşi avea cursul normal. Mergeam la şcoală, la cor și la teatru. Nu eram copleşită ca acum de multitudinea de felicitări şi de poze din partea fanilor.
Cântă și la orgă, și la chitară!
- Ai mai participat la concursuri sau ai mai avut tangențe cu scena?
- Având 50 de trofee, evident că am fost de tot atâtea ori în recitaluri la festivaluri.
- Cum ai început să cânți? Ce instrumente știi să folosești?
- Am început să cânt de mică, cu mama Vio, apoi la grădiniţă m-au descoperit doamnele educatoare Niţă şi Dinu Mariana. Ştiu să cânt la orgă, unde am ca profesor pe minunatul domn Timotei Floarea, iar la chitară, pe domnul Neicev Alior.
Se trezește spunând tuturor „Te iubesc”
- Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta? Ce faci atunci când nu înveţi pentru şcoală?
- Mă trezesc între 7:30 şi 8:00, cu zâmbetul pe buze, şi spun „Te iubesc Dumnezeu, te iubesc mami Vio, te iubesc sora Violeta, te iubesc tati Lau, te iubesc bunica Nuţi, te iubesc casă, vă iubesc flori!”. Apoi sunt ajutată să mă spăl şi să iau micul dejun. Până la prânz îmi fac temele, pentru că eu fac învăţământ la domiciliu, până la ora 17:00. După-amiază, marţea am repetiţii cu trupa de teatru Odiseu, miercurea merg la Piteşti şi fac canto cu doamna mezzosoprană Adina Sima, de două ori pe lună, duminică merg la repetiţii cu corul de copii Anastasis, iar în restul zilelor mă întâlnesc cu prietenii în parc.
- Ce alte pasiuni mai ai și ce mai poți să faci pe partea artistică, având în vedere condiția ta fizică?
- Muzica, pictura şi teatrul sunt pasiunile mele. Le fac când am timp, mă relaxează. Anul acesta însă, şcoala are prioritate, pentru că mă aşteaptă Capacitatea. Vreau să dau la Liceul Pedagogic, la secţiunea muzicală. Pe partea artistică scriu cărți, joc teatru și pictez.
„Nu pot să mă pieptăn sau să mă îmbrac singură”
- Cum ai învățat să-ți folosești atât de bine picioarele?
- Aici este meritul absolut al mamei Vio, care de la 6 luni mi-a pus creionul în picior să trasez liniuţe. Până atunci mi-a povestit că mi-a forțat picioarele să le întind după jucării. Mi le punea cât mai sus.
- La ce ai nevoie de ajutor și în ce activități te descurci singură fără probleme?
- Nu pot să mănânc, să mă îmbrac, să mă spăl, să mă pieptăn, să deschid uşa, dar pot să scriu frumos, să folosesc laptopul, telefonul, orga și chitara.
- Cum te încurajezi atunci când ți-e greu? Care e motto-ul tău în viață?
- Motto-uri am avut de la vârsta de 5 ani, dar ultimul, care-mi aparține, este „Trăiesc cu intensitate fiecare clipă, fac nu ceea ce-mi place, ci îmi place ceea ce fac”. Când îmi este greu îmi spun întotdeauna că există cel puţin două soluţii în rezolvarea problemelor, trebuie numai să gândim...
- Care a fost momentul cel mai greu prin care ai trecut până acum?
- Cel mai greu moment a fost acum opt ani, când m-am despărțit de prima surioară, Kiki, cu Sindrom Down. Acești copii au atât de multă iubire de dăruit, încât, incontestabil, sunt îngeri veniți de la Dumnezeu. Nu suport despărțirile de cei dragi, categoric! Am suferit...
„Sunt frumoasă, sunt deşteaptă şi voi ajunge celebră”
- Cum reușești să ai mereu zâmbetul pe buze? Ce te motivează să fii un om optimist și luptător?
- Zâmbetul pe buze face parte din viața mea, pentru că la nici 4 ani mama Vio m-a pus în fiecare dimineaţă să-mi repet în oglindă: „Sunt frumoasă, sunt deşteaptă şi voi ajunge celebră”. Fiecare premiu sau trofeu primit mă motivează mereu să merg mai departe, să învăț mai mult. Iau viața ca pe o competiție continuă cu mine însămi.
„Primesc aceleaşi teme ca şi colegii mei”
- Ești elevă în clasa a VIII-a și școala a început! Cum ai fost primită de colegi?
- Vă mărturisesc că toţi profesorii şi colegii din Școala Gimnazială „Vasile Cârlova” m-au copleşit cu felicitări.
- Anul acesta ai examenul de Capacitate! Te așteaptă un an greu de pregătire, ai început deja?
- Da, mă instruiesc cei mai buni profesori, doamna profesor de Limba și literatura română Cristina Vasile, doamna profesor de Matematică Monica Dumitrache și doamna profesor Mihaela Burduşelu.
- Cum înveți acasă cu profesorii?
- Într-o zi vin circa doi profesori care predau câte două sau chiar trei materii. Spre exemplu, doamna de Biologie predă şi Tehnologie, cea de Română îmi predă şi Engleză, şi Latină. Învăţăm în sufragerie, după-amiaza. Primesc aceleaşi teme ca şi colegii mei.
- Ce te-ai gândit să faci după acest concurs? Vei continua în muzică?
- Muzica mi-a schimbat total viața, aşa că la liceu voi urma un profil muzical.
- Nu ai fost un copil bolnăvicios, dar totuși ai nevoie de controale medicale periodice! Cât de dese sunt?
- Controalele periodice sunt la șase şi la 12 luni, dar din punct de vedere fizic nu am probleme.
- Urmezi o terapie anume acasă?
- Acasă fac doar gimnastică.
- Ai vorbit vreodată cu medicii despre vreo posibilitate de a primi proteze care să te ajute să te descurci mai ușor?
- Da, am discutat cu doctorii despre protezare și consideră că nu este o soluție viabilă atâta vreme cât nu am nici măcar un mic ciot de care să se prindă proteza.
„Mama mea naturală ştiu că a murit”
- Care este relația cu mama ta? Știu că este peste tot acolo unde ai nevoie de ea!
- Mama Vio a fost şi este totul pentru mine, o consult în toate problemele şi îi mărturisesc doleanţele mele. Ea este idolul meu!
- Ce știi despre părinții tăi biologici? Te-ai întoarce la ei după ce te-au abandonat?
- Nu știu nimic despre ei, decât că mama biologică a murit, Dumnezeu să o odihnească! Eu am o familie frumoasă, iar la 18 ani îmi voi da acodul pentru înfiere. Asta e decizia mea, deși mama Vio dorea de mult acest lucru.
- Care sunt mâncărurile tale preferate?
- Îmi plac multe feluri de mâncare, însă prefer cartofii natur cu chifteluțe și salată de varză făcute de mami Vio.
- Din cauza conformației trebuie să începi o dietă! Care este regimul pe care trebuie să-l urmezi?
- Regimul pe care trebuie să-l urmez constă în trei mese și o gustare pe zi. Dimineaţa nu prea mănânc, decât vreo două linguriţe cu iaurt și cereale integrale. Masa principală e la prânz, când mănânc ciorbiţă cu carne şi puţin din felul doi (pilaf, varză călită, piure, chifteluţe cu sos etc.). Seara am fie macaroane cu brânză, fie paste, omletă... Între mese - fructe, nuci, seminţe. Îmi plac mult fructele, aş mânca un kilogram de portocale o dată.
- Ai înregistrat deja rezultate? Ai mai slăbit?
- Am reușit să slăbesc patru kilograme și mi-aș mai dori încă trei.
- Ți se permite să faci sport pentru a te menține în formă?
- Pot face puțin sport, dar nu în exces.
Învaţă acasă, are 10 pe linie
Câştigătoarea „Românii au talent” este acum în clasa a VIII-a, iar în sufrageria sa au reînceput să vină, de luni până vineri, toţi profesorii de la Şcoala nr. 1 din Târgovişte. Îi predau de la Română, Matematică, limbi străine până la Biologie sau Tehnologie, iar rezultatele sunt uluitoare. Ambiţioasă și muncitoare, micuţa are 10 pe linie şi Diplomă de excelenţă. Din clasa a V-a parti- cipă anual la Olimpiade de geografie şi de biologie, ajungând până la faza naţională. Nu a reuşit să treacă mai departe pentru că scrie încet, cu piciorul, şi nu se încadrează în timp. Dar mama sa vrea să ceară prelungirea cu o oră a timpului de examinare, ceea ce este perfect legal. Lorelai s-a născut fără mâini, fără femur la ambele picioare, cu o dislocare de şold. I-ar fi extrem de greu să bată zilnic drumul de acasă la şcoală, prin urmare, profesorii vin pe rând la ea, zilnic, şi îi predau materia pe care o urmează colegii săi la clasă. Nu a ratat însă prima zi de școală!
„Mâini bionice? Nu vreau să fiu robot“
- O echipă de reporteri străini a fost interesată de cazul tău! Ți s-a dat vreo variantă de recuperare în străinătate?
- În urmă cu trei ani am fost vizitată de un reporter de la Discovery, care făcea un reportaj despre cele mai grave zece cazuri din lume și am beneficiat de această oportunitate. Mergând cu mine la doctori, mi-a luat radiografiile și a rămas să găsească soluții în străinătate, dar răspunsul a fost negativ. Și, oricum, gândul de a folosi mâini bionice nu mă încântă prea mult atâta vreme cât eu nu aș putea simți nimic și m-aș considera exact ca un robot. Poate că nu arăt bine în concepția celorlalți, însă eu mă iubesc și mă consider frumoasă așa cum sunt.
- Îți plac cosmeticele și rochițele, așa ca oricărei domnișoare de vârsta ta? De unde îți iei hainele? Trebuie modificate la croitor?
- Cosmeticele îmi plac mai puțin, dar rochițele foarte mult. Mă avantajează cele tip prințesă. Dacă cele cumpărate nu-mi sunt pe măsură, le modific la croitor.