de Luana Mare

Are 33 de ani, s-a născut într-o zi de 13, a cucerit topurile muzicale încă din adolescenţă, de la primele apariţii pe scenă, iar acum se bucură de o carieră muzicală în ascensiune, de o familie împlinită alături de cea despre care spune că este „femeia vieţii mele” şi de cei doi băieţi ai lor. Alex Velea ne-a dezvăluit cum este viaţa într-un cuplu de artişti, cum se împart îndrăgostiţii între repetiţii, concerte, filmări, înregistrări, biberoane, scutece, cum este feng-shuiul între scenă şi cei dragi. Un interviu sincer cu un tip... aparent dur!

„Sunt cel mai cool tătic!”

- Cum s-a transformat Alex Velea de la puştiul din Craiova, care debuta în muzică la 19 ani, până astăzi?

- În toată perioada asta am făcut trecerea de la băiat, deşi atunci gândeam chiar ca un adult, la ceea ce înseamnă cu adevărat un adult. M-am maturizat pe la 26-27 de ani. Atunci a fost o etapă importantă în viaţa mea, iar după această perioadă am simţit că a fost un pas mare, parcă am mai acumulat în alegeri. În ceea ce priveşte viaţa, relaţiile, etapa decisivă a fost la 30 de ani, când am întâlnit-o pe Antonia, partenera mea. Ea a întregit peisajul ăsta al vieţii mele. Pierdusem ceva din farmecul existenței la un moment dat.

- Antonia te-a influenţat în carieră?

- Nu neapărat. Cred că ne-am influenţat reciproc. Ambii suntem entităţi puternice.

- Cum este tăticul Alex Velea?

- Cel mai cool tătic. Ever! Eu am avut o relaţie extraordinară cu tatăl meu, Ion Velea, de-aia cred că sunt şi eu permisiv la rândul meu. Port semnătura şi portretul său tatuate pe braţul drept. Îmi doresc ca fiii mei să aibă aceeaşi relaţie cu mine. Am fost mereu sincer cu părinţii, au fost principalii susţinători şi cei mai buni prieteni ai mei, cu siguranţă. Şi fix asta vreau să fiu şi eu. Sunt exact aşa cum trebuie să fie un tată modern. Trăiesc pentru o normalitate aşa cum trăiesc toţi oamenii. Nu facem ceva special. Suntem superstaruri atunci când ne aflăm pe scenă, în rest încercăm ca totul să fie firesc.

„Am citit «Capra cu trei iezi» de vreo 273 de ori”

- Cam cât timp petreci împreună cu cei mici?

- Mult. În timpul săptămânii stau la noi, în weekend la bunici, adică la mama şi la tata. Mai răcesc, şi atunci îi mai separăm. Dominic e la grădiniţă şi vine mereu cu virusuri acasă. În timpul săptămânii noi ne ocupăm de ei, de cel micuţ, în weekenduri îi lăsăm la bunici, cărora le mulţumim de fiecare dată că sunt alături de noi. Ei sunt în Bucureşti toţi. Noi ne facem orarul de aşa manieră încât să le împăcăm pe toate. Pot spune că suntem părinţi full time. Nu avem bonă şi nici n-am avut.

- Care sunt activităţile pe care cei mici adoră să le facă împreună cu tăticul?

- Lui Dominic îi place să mă bată! Aki se zbate să facă primii paşi. Când mă vede, merge de-a buşilea spre mine, se bucură, gângureşte. Le place amândurora să le pun muzică, să danseze pe trap, este un stil din evoluţia rapului. Domi e gurmand, adoră să mănânce cu mine aceleaşi feluri de mâncare. Facem împreună Lego, dar mai mult îl fac eu, merge la studio. Dominic se obişnuieşte uşor, uşor să fie cu noi. Am filmat videoclip, a mers cu noi, am fost la tatuaj, a mers şi el cu noi. Am luat-o pe mami, am mers acasă, ne-am mai jucat, ne-am uitat la „Capra cu trei iezi”, cred că de 273 de ori. Este povestea sa preferată, şi de câte ori îl întreb la ce să ne uităm, spune invariabil: „Cucuieţi”!

„Copiii noştri îşi vor alege ei calea”

- Dominic are talent muzical?

- E prematur să spun, dar am observat că ambii au simţul ritmului. Dacă bat din palme într-un ritm, bat şi ei la fel. Toţi artiştii părinţi vor ca fiii, fiicele să le urmeze în carieră. Şi mie mi-ar plăcea să se întâmple asta, dar, aşa cum părinţii m-au lăsat să-mi aleg calea, exact asta vreau să fac şi eu cu băieţii mei.

- Cum vă împărţiţi sarcinile în casă, tu şi Antonia?

- Cumva, de programul copiilor se ocupă Antonia. N-am avut probleme cu ei, nu ne-au trezit noaptea. Akim a fost un pic mai plângăcios, dar Domi nu ne-a chinuit. Cu Akim ne-a ajutat foarte mult mama. În primele două luni de viaţă, decembrie şi ianuarie, am avut nevoie de ajutor. În ianuarie s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stăm la spital. Noi aveam concertele puse, am rugat-o pe mama să fie cu Dominic. A trebuit să ţinem copiii despărţiţi. Dominic doar ce-l cunoscuse şi întreba mereu de bebe, voia să se joace cu el. Noi îi tot explicam că nu trebuie să-l pupe pe gură, dar degeaba.

- Cine le găteşte?

- Au fost alăptaţi amândoi. N-au dus lipsă de lapte matern. Acum le gătim. Lui Dominic îi plac pastele şi mâncarea mea. A văzut nişte ouă de prepeliţă şi le vrea omletă. În fiecare dimineaţă mă pune să-i fac şi nu le mănâncă. Acum a descoperit cartofii prăjiţi. Are aceleaşi preferinţe neortodoxe ca şi mine.

„Antonia mi-a adus toate bucuriile din viaţa mea”

- Se simte efortul într-o familie cu doi copii?

- Nu e un efort! Acum nu ne imaginăm viaţa fără ei. Dacă pui în balanţă efortul cu ce ne oferă ei, e parfum!

- Mai există în proiect un copil?

- Deocamdată nu ne mai dorim. Ne sunt suficienţi. E bine aşa cum e.

- Cum este iubirea după patru ani, doi copii şi responsabilităţi multiple?

- E puţin mai matură, dar la fel de efervescentă. O să-mi menţin afirmaţia până la adânci bătrâneţi. Antonia m-a completat şi mi-a adus toate bucuriile pe care mi le doream de când am fost adolescent. Şi pe care nu le-am găsit în alte femei.

„Lumea artistică este una falsă şi nebună”

- Dacă ai putea schimba ceva la viaţa ta de până acum, ce ar fi?

- Mai multe aş schimba, dar e bine aşa. Sunt suma tuturor lucrurilor care mi s-au întâmplat, şi toţi paşii ăştia m-au adus aici. N-aş fi fost cel de astăzi dacă nu treceam prin toate etapele. Multe principii nu s-au aplicat aici, la Bucureşti, unele pe care le-am învăţat acasă: să fii prieten, să fii cinstit. Aici falsitatea primează sau cum să-l „arzi” pe colegul sau... Cea mai nebună lume şi cea mai falsă! Noi suntem mai teatrali decât politica. Poate pentru că artiştii au şi latura asta, de a juca. Acolo, în politică, banii sunt principala treabă. Aici nu ne certăm pe bani, ci pe faimă, pe succes, pe lucruri efemere. De-asta este o lume mai meschină. Faima nu ţine de foame, iar în meseria asta banii contează.

- Dacă nu erai cântăreţ, ce ai fi vrut să te faci?

- Eu sunt inginer, de fapt. Am făcut electromecanică. Nu ştiu dacă aş fi activat în domeniu. Sunt creativ, am multe idei şi-mi place să le pun şi în practică. Şi mai mult de atât, îmi place să bucur lumea, şi nu ştiu dacă, inginer fiind, puteam face asta la fel de bine ca în muzică. Cred că aş fi făcut ceva care să aibă legătură cu oamenii.

- De unde ai moştenit talentul artistic?

- Tatăl meu a studiat muzica mulţi ani şi a avut o neîmplinire că nu a făcut o carieră din treaba asta, dar aşa au fost viaţa şi destinul până la urmă. Duc eu chestia asta mai departe. Mama a fost cadru militar, dar i-a plăcut latura mea artistică şi m-a susţinut de fiecare dată în tot ceea ce am făcut. Am cei mai buni părinţi. Şi ei au cel mai bun copil. Le-am adus toate bucuriile; toate premiile, tot ce şi-au dorit.

„Dumnezeu mă iubeşte rău, rău, rău...”

- Ce vrei de la viaţă?

- Am tot ceea ce-mi doresc! Poate, dacă ar fi să-mi pun o dorinţă, ar fi să-mi păstreze Dumnezeu sănătoşi copiii, pe părinţii noştri, să avem putere de muncă, să nu ne accidentăm, să avem inspiraţie.

- Destinul a fost prietenos cu tine?

- Da, Dumnezeu mă iubeşte rău! Mi-a dat tot, tot, tot!

- Eşti credincios?

- Sunt credincios, dar nu făţarnic. Am credinţa mea.

- Ce-i ceri lui Dumnezeu la rugăciune?

- Înţelepciune.

- Te spovedeşti, te împărtăşeşti?

- Nu cred în popi, în Biserică. Credinţa sălăşluieşte în noi. N-am premoniţii, n-am vise lucide, nu cred în aşa ceva, nu sunt superstiţios, sunt născut într-o zi de 13 care-mi poartă noroc!

„Sunt un perfecţionist nebun”

- Ce te deranjează la cei din jurul tău cel mai mult?

- Ipocrizia, falsitatea...

- Ce apreciezi cel mai mult?

- Altruismul care încă mai există, empatia şi puterea de muncă. Sunt oameni care se autodepăşesc. De exemplu, Antonia. Este şi mamă, e superstar, face reclame. Munceşte foarte mult pentru ceea ce este.

- Care-i motto-ul tău? În muzică, în viaţă, în familie?

- „Când mă compar mă admir, când mă analizez mă detest!”. Sunt un perfecţionist, nu sunt niciodată mulţumit de ceea ce fac. În primă fază sunt trist după evenimente pe care le consider foarte tari. Când ies de pe scenă nu-mi place nimic. Văd toate lucrurile negative, nu sunt în stare să mă bucur, tocmai pentru că-mi doresc ca lumea să facă ceva grandios şi unic. Eu mi-am dat întotdeauna silinţa, şi publicul a apreciat treaba asta.

„Mereu m-am bazat pe ce mi-a spus inima”

- Despre cine este piesa al cărei videoclip l-ai lansat de curând, „Sentimente sau instincte”?

- Aici, Liviu Teodorescu ar trebui să răspundă, pentru că versurile sunt ale sale şi au fost după inspiraţia sa. Liniile melodice le-am adaptat stilului meu.

- Cum este Alex Velea? Mai mult sentimente sau instincte?

- Ambele. Sunt o combinaţie între cele două. Dar de obicei m-am bazat pe ce mi-a şoptit inima.

- Iubirea te-a făcut scrum vreodată?

- Da, în diferite etape ale vieţii mele, cum simţeam eu la vremea aia iubirea, dragostea. Dacă m-a părăsit o fată sau n-a ieşit bine în relaţie...

- Ai un ritual anume atunci când compui muzică?

- Nu, nu. Inspiraţia poate să mă lovească oricând şi în orice conjunctură, în orice situaţie. Sunt mai multe feluri de a compune. Putem să ne jucăm la studio, cineva interpretează la pian sau la chitară, cântăm armonii şi ulterior faci linia melodică sau pot să fac direct o linie melodică.

„Vreau să fac ceva în stil mare cu Antonia”

- Ai încercat proiecte muzicale comune cu Antonia?

- Da, ne-am gândit, dar când o să-l facem o să fie în stil mare. Am făcut asta o singură dată, la Sala Palatului. Totul a fost pe forţele noastre. Rezultatul, cel pe care-l aşteptam. Publicului i-a plăcut foarte mult, a reacţionat pozitiv de la prima piesă până la ultima. O să mai facem asta. Noi n-am vrut să epatăm. De asta nici n-am făcut prea multe colaborări. Eu am apărut pe o piesă a ei în vara asta, un cântec care a prins bine.

- Ce-ţi doreşti în acest moment de la cariera ta?

- Golden Boy, firma mea, să fie cel mai tare label, pentru că facem ceva diferit şi chiar încercăm să educăm publicul, să dăm un mesaj pozitiv, să influenţăm în bine, cu sportul, cu muzica. Trebuie să fie o mixtură între vesel, trist, mesaj social, o caterincă. N-am mai auzit de foarte mult timp o piesă funny sau ceva care să mă binedispună.

„Eu sunt inginer. Am făcut electromecanică. Sunt creativ, am multe idei şi-mi place să le pun şi în practică. Şi mai mult de atât, îmi place să bucur lumea, şi nu ştiu dacă, inginer fiind, puteam face asta la fel de bine ca în muzică“

„Noi, românii, suntem preţioşi rău“

- Te tentează o carieră internaţională?

- A existat odată pentru mine o mică portiţă. Pentru alţii a fost o poartă largă. În 2009, când a apărut popcornul, şi toată Europa urmărea asta. Ce stil nou! Eu nu mă regăseam în stilul ăla, dar am făcut şi eu nişte piese, pentru că era la modă şi am vrut să văd dacă sunt în stare mai degrabă. Am avut şi un hit mare în 2010. Am avut şi nişte remix-uri la piesa asta. Arta asta este privită altfel în afară. Noi, românii, suntem preţioşi rău, infatuaţi, nu vrem să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. De ce să-l aplaud, de ce-i mai presus ca mine? Eu mă duc acolo, pe scenă, să distrez publicul, nu să epatez. Ştiu că sunt bun, sunt cel mai bun, dar nu asta vreau să scot în evidenţă. N-o să te fac să simţi asta. O să te las să te simţi în largul tău, ca şi când mă cunoşti, ca şi cum mă ştii de-o viaţă! Asta îmi doresc să simtă publicul meu.

„Domi mă bate şi e gurmand, îi place să mănânce cu mine aceleaşi feluri. Iar Aki se zbate să facă primii paşi. Când mă vede, merge de-a buşilea spre mine, se bucură, gângureşte“

„Toate tatuajele mele sunt, de fapt, unul singur“

- De curând a apărut un nou tatuaj. Al câtelea este?

- E un tatuaj nou, Monster. Este pe gât, sub bărbie. Mă reprezintă. Am multe. De fapt, toate sunt unul singur! Dominic, Antonia pe picior, Aki, tata, semnătura sa, mai multe. Poveste lungă...

Exerciţii cardio şi de două ori pe zi

- Ce faci pentru a fi mereu în formă? Ţii diete, faci sport zilnic? Sau eşti vegetarian, mănânci sănătos?

- Îmi pare rău de animale, dar am nevoie de proteine, de carne. Sunt mereu la dietă. Şi când sunt în afara sezonului. De obicei pozez sau filmez şi trebuie să fiu în formă mereu, aşa că trebuie să am mare grijă la ce mănânc şi ce tip de antrenament fac. Când mă expun, filmez clipuri sau am şedinţe foto, fac cardio mai des decât de obicei. De regulă fac o dată sau de două ori pe săptămână, sunt leneş, dar atunci când filmez fac de trei-patru ori pe săptămână. Câteodată şi de două ori pe zi. Antonia se îndrăgosteşte şi ea de fitness, uşor, uşor de sală. A avut acum o perioadă în care a muncit mult, cu ore întregi de filmări la reclame şi n-a mai fost la sală, dar...

„Am o zi care se numeşte «ziua de trişat»”

- În ce constă dieta ta?

- Micul dejun e bazat, până prin decembrie (când îmi place mie să mănânc ovăz pe care-l fac fie cu scorţişoară, fie cu rom, cu sirop de agave), pe ouă, fie fierte, fie omletă, apoi muşchi file - 60 de grame. De la an la an mi-am obişnuit corpul să ardă mai bine şi să pot să mănânc mai gras, mai multe calorii. După asta urmează antrenament o oră. În perioada în care pozez fac exerciţii cardio pe stomacul gol şi se ard grăsimile. După antrenament mănânc carne, cam 200 de grame de piept de pui, chiar 300 de grame. Adaug între 60 de grame şi 100 de grame de orez, în funcţie de necesităţile nutritive de moment. La câteva ore mai mănânc o dată acelaşi lucru şi alternez între piept de pui şi vită cât mai slabă, preparată la grătar. Nu o suport în sânge, trebuie să fie bine făcută, talpă, „well done”. Desigur, cu salate. Fructe nu prea mănânc. Astea de pe piaţă sunt false rău. Până şi fructele sunt false aici. Mai consum batoane proteice, unt de arahide, câteodată mai mănânc caju, când este cazul, şi ananas. Am avut o perioadă în care am mâncat pomelo mult. La şapte-opt zile am o zi numită „cheat day”, în care trişez la cel mai înalt nivel caloric. De obicei mănânc 2.000, 2.500 de calorii pe zi, maximum 3.000 când depun efort mare. Şi am această „cheat day” în care mănânc 10.000-15.000 de calorii. Două pizza, meniuri de la fast-food, dulciuri multe, exagerat, patru, cinci ciocolate. Toată ziua doar mănânc. Aşa şochez şi metabolismul, satisfac, totodată, şi poftele. În situaţii de-astea faci retenţie de apă. A doua zi pielea ta e mai groasă. De obicei am 80-81 de kilograme, iar după această zi am 84 de kilograme. Fac cardio a doua zi după „cheat day” şi revin la normal. Despre dietele mele şi despre antrenamente aş putea vorbi la nesfârşit. (Râde)