de Ana-Maria Cocea
„Mi-e dor de radio"
- Cum descrieţi viaţa de televiziune comparativ cu cea de radio?
- Televiziunea reprezintă liga mare. Lucrezi în echipă, trebuie să ai grijă cum arăţi, să mai dai jos din kilograme, să mai faci şi masaje faciale. E mai multă expunere şi responsabilitate pentru unii, nu pentru toţi. În radio, contează gaşca, deşi există rivalităţi între realizatorii de programe. Atmosfera poate e mai relaxată… Muzica este responsabilă pentru asta. Şi nu ai nevoie de stilist, poţi să stai în şlapi sau cu căciulă pe cap. Important e ce spui şi mai ales cum sună ceea ce spui! Mi-e dor de radio, dar nu-mi lipseşte… Mi-e dor, pentru că vremuri ca acelea în care am făcut eu radio nu mai sunt. Nici muzica nu mai este la fel. Unde mai asculţi astăzi cântăreţe ca Tina Turner sau muzicieni ca Eric Clapton?! Mi-e dor să stau la butoane şi să pun muzică ascultătorilor. De câte ori intram în emisie ştiam că undeva un difuzor, o boxă fac ziua mai frumoasă unui ascultător, şi asta datorită muzicii pe care o difuzam. Muzică, nu zgomot ori prost gust!
- V-ar tenta o carieră în presa scrisă?
- Nu cred că aş face carieră în presa scrisă, n-am un condei chiar aşa talentat, însă trebuie să recunosc că primul job în Bucureşti a fost de redactor la o revistă, prin 1998, la Editura Naţional, care până la urmă nu a mai apărut pe piaţă. Mi-au rămas ca amintire legitimaţia de redactor şi frustrarea din cauza salariului neplătit pe o lună. Mi-ar plăcea să scriu, poate o să se întâmple!
- Care a fost cea mai reuşită emisiune televizată a dumneavoastră?
- Dacă ar fi după rating, emisiunea cu „Ştefan Iordache in memoriam’’. Este trist că oamenii se uită la cel care tocmai a dispărut cu o disperare pe care nu o întâlneşti atunci când persoana trăieşte. Dacă ar fi după plăcerea mea, emisiunea în două episoade cu Neagu Djuvara.
„E nemaipomenit să fii mamă!“
- Sunteţi mulţumită de felul în care vă împărţiţi timpul între familie şi carieră?
- Sunt mulţumită, deşi aş vrea să stau mai mult împreună cu familia. Acum, privilegiul acesta e al bunicilor, care îl cresc pe Dragoş. Programul familiei noastre e trasat de când Dragoş avea 1 an. De la 8:00 la 18:00, la mamaia şi tataia, după care mami şi tati intră în acţiune. Reţeta este să te simţi bine cu ai tăi, dar şi fără ei. Să nu tânjeşti după ei, şi când eşti lângă, să-ţi doreşti să fii în altă parte. Şi mai cred că nu trebuie să fie pe primul plan numai familia sau numai cariera. Le alternezi şi-ţi iese…
- Cum v-aţi cunoscut soţul?
- Ne-am cunoscut la un concert pe care l-a oferit firma sa, iar Radio Total, unde lucram eu, era partener media. Mi-a plăcut pentru că avea maniere elegante, nu fuma şi nu conducea ca să arate că maşina are cai-putere… Nu a vrut să mă impresioneze!
- Cum vă simţiţi în postura de mămică? S-au schimbat priorităţile în viaţa dumneavoastră?
- E nemaipomenit să fii mamă! Mă simt bine cu mine şi cu fiul meu, care are aproape 3 ani. Avem discuţiile noastre, timpul nostru, în care ne sorbim din priviri, ne cunoaştem şi devenim prieteni.
- Ce faceţi în timpul liber?
- Urmăresc documentare. Îmi place să citesc Lynn Picknett şi Clive Prince, cei doi scriitori ai cărţii „Misterul templierului’’. Aceştia mi-au dăruit cele cinci cărţi lansate până acum şi au fost oaspeţii mei la „Dincolo de aparenţe”. Atunci mi-au povestit că au jucat într-o secvenţă scurtă în filmul „Codul lui Da Vinci’’, alături de Tom Hanks şi Audrey Tatou.
„Împachetarea cu ciocolată m-a făcut să uit de durere“
- Aveţi un anumit tip de alimentaţie?
- Reuşesc să mă controlez dacă am pofte nesăbuite, iar acestea se referă mai ales la mâncăruri grele, pe care nu le facem acasă, cum ar fi varza călită sau tochitura. Slavă Domnului că nu am o slăbiciune pentru dulciuri, iar pâine mănânc doar când îmi fac un sandviş.
- Faceţi sport?
- Nu-mi place să alerg sau să trag de fiare, dar folosesc un stepper, pe care îl am acasă.
- Sunteţi adepta saloanelor de înfrumuseţare?
- La ador, dar nu fac exces. Acum ceva vreme, la o şedinţă foto, mi-a înţepenit ceafa din cauza curentului, iar medicaţia nu m-a ajutat prea mult. Masajul a fost ideal, iar împachetarea cu ciocolată m-a făcut să uit de durere. Prefer măştile profesionale, pentru că în anii Epocii de Aur îmi curăţam faţa cu mălai, îmi clăteam părul cu ceai de brusture şi foloseam măşti pentru faţă cu ou şi cu miere…
- Care a fost cea mai frumoasă surpriză care vi s-a făcut?
- Când am împlinit 31 de ani, seara, am mers la restaurant şi a doua zi am zburat în Insulele Canare. Era februarie, iar noi făceam plajă la Atlantic, la 27 de grade Celsius.
„Cred că nu trebuie să fie pe primul plan numai familia sau numai cariera. Le alternezi şi-ţi iese…”
- Gătesc destul de rar, dar când o fac mă rezum la câte o tartă cu prune pentru soţul meu sau la cartofi franţuzeşti pentru toată familia. Pentru cartofii franţuzeşti aveţi nevoie doar de smântână, ouă fierte şi caşcaval. Se fierb cartofii şi se taie rondele. Se aşază apoi în straturi: un strat de cartofi, unul de smântână, unul de ouă fierte. Stratul de sus trebuie să fie de cartofi şi se toarnă smântâna deasupra. După preferinţă, la fiecare strat se poate adăuga caşcaval. Se pune tava la cuptor şi se lasă până se rumenesc cartofii. Sunt buni fierbinţi, dar se pot mânca şi reci.