de Luana Mare
Andreea Esca, Corina Caragea, Adelina Pestriţu, Dana Rogoz, Larisa Petrini, Andreea Marinescu, Horia Brenciu, Daniel Osmanovici, Sanda Nicola, Magda Pălimariu, Iuliana Tudor, Răzvan Lucescu sunt doar câteva dintre vedetele care se vor afla sâmbătă, 9 iunie, în Parcul Herăstrău, la intrarea Charles de Gaulle, la startul celei de-a patra ediţii a cursei „Happy Run! - Race for the Cure Romania”, organizată de Fundaţia Renaşterea. Organizaţia este implicată de 18 ani în sprijinul femeilor cu suferinţe oncologice! Acţiunea este cel mai mare şi de succes eveniment de informare şi de strângere de fonduri pentru sănătatea femeii. Andreea Esca, prezentatoarea Ştirilor Pro TV (ambasador al organizaţiei), Corina Caragea (prima participantă la campania „Brave Cut” lansată pentru a se realiza peruci destinate femeilor bolnave de cancer) şi Adelina Pestriţu (iniţiatoarea acţiunii „More Than Pink” în cadrul Fundaţiei Renaşterea) ne-au vorbit despre ce înseamnă să fii implicat într-un fenomen social care şi-a pro- pus să ajute femeile aflate într-o grea suferinţă!
Andreea Esca: „Poveştile copilăriei mele erau despre oameni bolnavi de cancer“
- Andreea, de câţi ani eşti ambasador al Fundaţiei Renaşterea?
- De la bun început, de 18 ani! Am fost foarte fericită când mi-a propus Mihaela Geoană acest rol într-un asemenea proiect, ea venind din America, unde domnul Mircea Geoană fusese o perioadă ambasador. Cred că a învăţat foarte mult din talentul americanilor de a ajuta, de a se gândi la lucruri filantropice. Mi s-a părut o acţiune importantă, mai ales pentru acea perioadă a României în care femeile nu beneficiau de acţiune organizată de prevenţie sau de informare cu privire la suferinţele oncologice.
„Sunt ipohondră!”
- Tu ai grijă de sănătatea ta? Urmezi sfaturile pe care specialiştii de la fundaţie le oferă doamnelor?
- Da, eu sunt chiar ipohondră, aş putea spune, dar aşa am fost dintotdeauna şi cred că e important să avem grijă de sănătatea noastră mai ales acum când sunt atâtea pericole în jurul nostru.
- Ai avut vreodată motive de îngrijorare privind sănătatea ta?
- Niciodată, dar mama mea a fost asistentă de sală de operaţie, de chirurgie, la Institutul Oncologic din Bucureşti, toată viaţa, aşa încât, poveştile copilăriei mele, adolescenţei, erau despre oameni bolnavi de cancer. Eu mergeam cu mama să văd cum au loc operaţiile. Aşa că am fost pusă la curent de foarte mică şi ţin minte că mama spunea de multe ori: „Uite, dacă omul acesta ar fi venit mai devreme, dacă ar fi descoperit boala din timp, se mai putea face ceva”. Suferinzii veneau şi atunci prea târziu, când şansele de vindecare erau prea mici. Era greu să mai scape! Iar acum, după ce a mai trecut timpul, am avut cazuri de prieteni care, pentru că au depistat foarte devreme boala, trăiesc şi se bucură de viaţa de familie. Unul dintre aceştia a descoperit că are cancer la 29 de ani! Acum este sănătos şi are doi copii. Cumva, după toată experienţa asta trăită în spital cu mama, cu ce-mi povestea ea de acolo, a venit ca un exemplu că, uite, până la urmă se poate... Şi atunci, cred că de-asta sunt şi aşa o susţinătoare a prevenţiei.
- Ce o înveţi pe fiica ta în această privinţă?
- Eu nu cred că trebuie să-i înveţi ceva anume pe copii, cred că ei, copiii, te văd pe tine şi cred că există un mimetism care are loc. Cândva, mai devreme sau mai târziu, copiii devin un fel de tu. Cred că numai faptul că ne vede pe noi făcând aceste lucruri şi participând la toate aceste activităţi ale noastre o va face şi pe ea să transmită mai departe generaţiei viitoare mesajele noastre.
„Cred că genetica, alimentaţia, traumele determină declanşarea suferinţei. E o boală rea”
- Din experienţa pe care ai căpătat-o la fundaţie, care crezi că sunt cauzele acestei boli?
- Nu sunt medic să pot spune exact ce şi cum, dar cred că este o combinaţie de genetică, de alimentaţie şi nu numai. Adică pur şi simplu contează dacă ai avut cazuri de cancer în familie, contează, desigur, şi ce i se mai întâmplă fiecăruia prin viaţă, adică dacă a trecut prin traume puternice. Mai cred că şi felul în care ne hrănim este important, şi dacă avem grijă de noi, dar, dacă s-ar şti exact de unde vine... n-ar mai exista boala. (Râde trist)
- Ai avut persoane foarte apropiate pe care le-ai pierdut din cauza acestei boli grave?
- Da, am avut persoane dragi pe care le-am pierdut şi chiar foarte repede. Este o boală rea, dar care, repet, cred că poţi să-i faci faţă dacă eşti tot timpul foarte atent.
„Cursa poate fi distractivă pentru toată familia şi, totodată, un real sprijin pentru cineva într-o situaţie grea”
- Ai fost prezentă la toate cursele organizate?
- Sigur că eu n-am putut să mă duc să alerg sau să mă plimb pentru că prezentam evenimentul, dar am participat şi am avut foarte mulţi prieteni care au fost acolo. Cred că este o ieşire binevenită în natură, o plimbare cu prietenii pentru o cauză nobilă. La finalul zilei ştii că ai făcut un lucru foarte bun, că, datorită ţie, cel puţin o femeie va merge să-şi facă o mamografie pe care nu putea să şi-o permită, sau o ecografie, sau un control. Asta cred că trebuie să facă fericit pe oricare participant. E mai mult decât un cadou.
- Care a fost cazul care te-a impresionat cel mai mult de aici?
- Nu poţi să alegi, toate sunt la fel de emoţionante. Există cazuri de oameni foarte tineri. Auzind aceste lucruri de foarte mică, nu mi se mai pare ceva ieşit din comun, dar ceea ce mă face să fiu fericită este faptul că ştiu că acum există mai multe cazuri tratate şi rezolvate şi că sunt oameni care merg mai departe, deşi au avut cancer acum mulţi ani. E ceva ce nu auzeam pe vremuri.
„Femeile pot beneficia gratuit de control în vederea depistării precoce a bolii”
- Când a fost prima cursă de acest gen în lume şi unde?
- Competiţia a fost inaugurată în 1983, la Dallas (Texas), unde au participat 800 de persoane. Între timp, „Race for the Cure” a evoluat, ajungând în prezent la 150 de curse, cu peste 1,5 milioane de participanţi în întreaga lume. La ediţia de anul trecut, la cursa din România au alergat 3.000 de persoane şi ne dorim ca anul acesta să depăşim acest număr. Vrem să amintim din nou că prevenţia este foarte importantă şi că un cancer depistat la timp poate fi vindecat. Femeile trebuie să ştie că există un program regional (cu unităţi mobile) de screening pentru cancerul de sân şi că pot beneficia gratuit de control în vederea depistării precoce a bolii.
Toţi copiii vor fi recompensaţi cu ursuleţi de pluş
Donaţia pentru înscriere este de 50 de lei pentru adulţi, 25 de lei pentru copii între 14 şi 18 ani, 10 lei pentru copii sub 14 ani. Echipele de elevi din şcoli şi licee participă gratuit. Competiţia va dura aproximativ o oră şi va fi urmată de festivitatea de premiere. Toţi participanţii care termină traseul vor fi recompensaţi cu o medalie, cei care ies pe primele locuri primesc un trofeu şi diplomă, iar copiii - ursuleţi roz. Este şi o tombolă cu premii consistente.
Startul se dă în Parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle
Sunt invitaţi atât copii, cât şi adulţi la o cursă ce se va desfăşura pe traseul: Parcul Herăstrău / Piaţa Charles de Gaulle - Bd. Mareşal Prezan - Şos. Kiseleff - Piaţa Victoriei - Bd. Aviatorilor, cu final tot la intrarea în parc. Plimbarea pe o distanţă de un kilometru va fi pe traseul Parcul Herăstrău / Piaţa Charles de Gaulle - Bd. Mareşal Prezan - intrare în Parcul Herăstrău pe la Arcul de Triumf - Aleea Michael Jackson, cu ieşire în Piaţa Charles de Gaulle.
Cursa este structurată pe cinci categorii:
Corina Caragea: „Am acceptat să-mi tund părul, gândindu-mă că ofer unei femei încrederea şi puterea de a depăşi boala“
- De când promovezi campaniile Fundaţiei Renaşterea?
- De doi ani. Andreea este ambasador şi prin ea am ajuns să pun şi eu o cărămidă la acest proiect minunat. Când mi-a propus să particip la campania „Brave Cut” şi să mă tund pentru ca din părul meu să se realizeze peruci pentru femeile bolnave de această cumplită maladie, a fost un şoc. Părul este foarte important pentru mine! Îmi dă un plus de feminitate, de putere, şi atunci când mi-a propus, am spus: „Lasă-mă un pic să mă gândesc foarte bine”. Am analizat situaţia şi am acceptat. Mi-am spus că toate aceste lucruri pe care părul mi le oferă mie: încredere în mine, feminitate, confort psihic, să le trec mai departe pacientelor care se uită în oglindă într-o zi şi care nu mai au podoaba cu care se obişnuiseră, nu mai au încrederea, nu mai au acea putere. Atunci mi-am dat seama cât de norocoasă sunt eu şi celelalte femei care pot face acest gest: pot da mai departe încrederea şi puterea celor suferinde să lupte pentru viitorul lor, pentru viaţa lor cu această boală cumplită. Am fost un prim exemplu de donatoare de păr pentru campanie. S-a întâmplat în urmă cu doi ani.
- Îţi faci periodic testele medicale?
- Da, mă preocup de sănătatea mea, asta şi datorită mamei mele care a avut mare grijă ca amândouă, şi eu, şi sora mea, să ne facem toate controalele la timp, toate analizele şi să fim atente cu cel mai de preţ lucru pe care-l avem, sănătatea.
„Trebuie schimbată mentalitatea «Mie nu mi se poate întâmpla!»”
- Ai avut vreodată motive de îngrijorare din acest punct de vedere?
- Nu, n-am avut, din fericire, şi fac tot ce depinde de mine să nu ajung acolo.
- Care crezi că este lupta cea mai grea în demersul tău?
- Eu cred că foarte dificil e să schimbi mentalităţile. Mi-aş dori ca toate femeile să meargă la control, să conştientizeze cât de importantă este prevenţia şi să nu se mai gândească: „Mie nu mi se poate întâmpla! Mă duc la doctor atunci când o să mă doară ceva, când o să am o bănuială, când am un motiv de îngrijorare, nu mă simt bine”. Nu, nu aşa se procedează. Trebuie să mergem periodic. Nu ne costă nimic să mergem, dar ne poate costa foarte mult dacă nu depistăm la timp.
- Care a fost cazul care te-a impresionat foarte mult?
- M-a impresionat prima pacientă care a primit o perucă realizată din donaţiile femeilor. Am întâlnit-o anul trecut la eveniment. A venit să facem o poză, apoi mi-a spus cine e şi mi s-au tăiat picioarele de emoţie. Sigur, peruca sa nu era făcută din părul meu, dar eu mi-am dorit să fiu un exemplu. Pentru o perucă e nevoie de cinci cozi. Mi-am dorit să fiu un exemplu pentru toţi cei care pot face asta. Aparent e un gest neînsemnat. Să donezi bani nu e greu, dar să donezi ceva din tine, ceva ce ţie îţi oferă un confort şi o încredere şi o putere, şi fizic, şi psihic, este mai dificil...
Adelina Pestriţu: „Am făcut o mamografie. Le-am spus celor două milioane de prieteni că nu doare“
- De când ai intrat în campaniile organizate de Fundaţia Renaşterea?
- M-am alăturat Fundaţiei Renaşterea în urmă cu doi ani, când am aflat de campania „Brave Cut” şi am luat decizia pe loc să mă tund. Atunci, la momentul respectiv, s-au constituit tabere pro şi contra, am creat o mare vâlvă. Unii au blamat această hotărâre neştiind ce se află în spatele ei. Oamenii au considerat că eu am vrut de fapt să-mi fac doar o schimbare de look, n-au ştiut că la baza ei se află un gest mic de ajutor, însă atunci când eram criticată şi mi se spunea că-mi stătea mai bine cu părul lung, ştiam că am luat decizia corectă şi ştiam că părul meu, care este unul sănătos, a ajuns acolo unde eu mi-am dorit, iar scopul final este unul fericit şi unul care-mi dă linişte şi bucurie interioară. Chiar una dintre doamnele beneficiare ale campaniei a venit la un eveniment şi mi-a spus: „Ştii, îmi amintesc că ai donat păr. Să ştii că eu port o perucă creată de Fundaţia Renaşterea pentru care ai contribuit şi tu”. M-am emoţionat, am lăcrimat! Am realizat că sănătatea este foarte importantă.
- Faci periodic testele medicale recomandate?
- Da, fac aceste teste. Chiar anul trecut, în octombrie, am dezvoltat o campanie pe reţelele de socializare, „More than Pink”, prin care eu mi-am dorit foarte mult să transmit mesaje de prevenţie şi de conştientizare a faptului că este foarte important să mergem la doctor înainte ca noi să ajungem să treacă acel timp util unui tratament eficient. E foarte important să avem grijă de sănătatea noastră şi să se întâmple anual această verificare. Mi-am făcut şi eu o ecografie mamară, nu a durut chiar deloc, m-am simţit foarte confortabil şi am împărtăşit această experienţă tuturor celor care mă urmăresc, o comunitate de vreo două milioane de oameni!
„Am descoperit că am talent la lucrul de mână”
- Ai avut vreodată motive de îngrijorare cu privire la sănătatea ta?
- Nu am avut mari motive de îngrijorare raportate la sănătatea mea, dar au fost unele din cauza celor din jurul meu. Am cunoscut cazuri de persoane apropiate care s-au confruntat cu boala şi e dramatic să vezi cum oameni din jurul tău se chinuie şi conştientizezi că, dacă ar fi mers la doctor înainte, ar fi avut foarte multe şanse să scape.
- Te-ai mai implicat şi în alte acţiuni ale fundaţiei?
- Da, am lucrat cu Asociaţia de Paciente. Am făcut obiecte handmade şi am vândut împreună cu pacientele la bazarul soţiilor de ambasadori din România. Am descoperit atunci că am talent la lucrul de mână, la a împleti mărgele frumoase, care au fost ulterior vândute la târg, la Romexpo, şi bucuria este cu atât mai mare, cu cât ştiu că banii au ajuns acolo unde trebuie şi că vor fi folosiţi pentru pacientele diagnosticate cu cancer.