de Luana Mare

Cristi Minculescu împlineşte la 9 ianuarie rotunda vârstă de 60 de ani şi patru decenii de carieră muzicală! Cum vede retrospectiv viaţa artistul care luptă pentru numele trupei Iris, cea în care a cântat 39 de ani şi pentru care se judecă aprig prin tribunale cu fostul coleg Nelu Dumitrescu, cum a trecut prin momente bune sau mai puţin bune şi cum s-a pregătit legenda rock-ului românesc pentru Sărbătorile de iarnă, ne dezvăluie chiar el într-un interviu cuprinzător. Povestea destinului lui Cristi Minculescu este una de succes, de luptător, de speranţă. De curând artistul a lansat împreună cu Doru Borobeică și Valter Popa single-ul „Învingători”, prin care fostul solist Iris a vrut să transmită că furtunile vieții nu au reușit să-l îngenuncheze, ci l-au făcut mai puternic; că vremurile nu au trecut pe lângă idol lăsând doar amintirea a ceea ce a fost odată, ci că încă el este aici. Că nu s-a ajuns la un drum închis, ci mai sunt multe trasee de parcurs împreună pe calea muzicii de calitate. În urmă cu zece ani, Cristi Minculescu a trecut printr-o operaţie grea, complicată, şi care avea să-i salveze viaţa: un transplant de ficat, iar donatoare i-a fost chiar soţia! Până acum ursitoarele i-au oferit solistului o viaţă palpitantă pe care a ales să o trăiască la extrem, cu pasiune şi cu intensitate, iar rezultatul este unul de legendă!

„Nu mi-am alterat niciodată principiile”

- Aţi lansat de curând piesa „Învingători”. Sunteți un învingător? Este o piesă cu dedicaţie?

- În mod sigur e o piesă cu dedicație pentru că fiecare dintre noi este învingător. Orice persoană care, deși obosită, bolnavă sau tristă, găsește puterea de a se da jos din pat în fiecare dimineață pentru a-și învinge problemele, fricile sau pentru a depăși încercările unei zile, este din punctul meu de vedere un mare învingător. Trebuie doar să fim puțin mai îngăduitori cu noi și să înțelegem că nu este neapărat nevoie să reinventăm roata pentru a ne considera învingători. Eu, la rândul meu, mă consider astfel, deoarece am trecut peste câteva obstacole atât personale, cât și profesionale: am învins o boală grea, am reușit să rămân prezent timp de 40 ani pe piața muzicală fără a-mi altera principiile, am găsit în mine puterea de a mă supune unor riscuri în lupta pentru dreptate și lista probabil că ar mai putea continua.

- Ce planuri aveți de Sărbători?

- Ca în fiecare an, voi încerca să le îmbin pe amândouă cât mai armonios. Crăciunul mereu împreună cu familia. Este o tradiție pe care fiecare copil român a învățat-o, și anume că fiecare Crăciun este un moment pe care îl petreci cu cei dragi. Pentru Revelion avem deja cel puțin două concerte stabilite, așa că voi sărbători, ca de fiecare dată, împreună cu prietenii și colegii mei. De fapt, chiar mă bucur că an de an suntem împreună de Revelion, pentru că acest lucru are cumva și o valoare simbolică: încheiem un capitol din viața noastră și începem un altul împreună, mereu!

„În prima lună din 2019 plecăm în turneu de promovare cu «Învingători»”

- Pe când un nou turneu?

- Chiar zilele acestea echipa noastră definitivează ultimele date pentru turneul de promovare a ultimei piese, „Învingători”. Turneul va începe în luna ianuarie 2019 la Cluj, va cuprinde concerte în majoritatea orașelor, iar toate informațiile se găsesc pe pagina noastră de Facebook, „Bună seara, prieteni”. Un turneu similar a fost și la începutul acestui an, atunci când piesa „Manifest” era cea care se afla în atenția publicului, care s-a încheiat cu două concerte extrem de reușite în Canada, unde sperăm să revenim cât mai curând, la fel ca și în alte țări unde se află mulți români pe care abia așteptăm să-i întâlnim și să le alinăm într-o mică măsură dorul de casă.

- Cum este publicul dumneavoastră german spre deosebire de cel din România?

- În mod evident, comparația e imposibilă, deoarece conexiunea dintre noi ca și artiști și publicul român nu poate fi egalată, având în vedere anii pe care i-am petrecut în atenția românilor, precum și lucrurile care ne leagă unii de alții, de la aceeași limbă și până la aceleași experiențe trăite. Probabil că singurul lucru pe care îl au în comun cu nemţii este plăcerea de a asculta o muzică de calitate, fără ca vreodată dragostea noastră de a cânta în fața publicului român să poată fi umbrită de ceva.

„Iris este munca tuturor, nu doar a celui care a înregistrat abuziv marca”

- Faceţi drumuri dese în Gemania. Cum este viaţa între Germania şi scenele din România?

- Puțin obositoare, dar m-am obișnuit, iar în ultima vreme a devenit mai ușor pentru că mare parte din timp îl petrec în România, având în vedere programul foarte aglomerat.

- Cum este viaţa după Iris?

- Tocmai am obținut o victorie importantă în lupta pentru recâștigarea numelui Iris, deci în mod clar nu se poate discuta despre viață după Iris. Suntem foarte optimiști că și victoria finală va fi în favoarea noastră, pentru că adevărul și dreptatea trebuie să învingă în această împrejurare. Apoi, lăsând de-o parte acest aspect privind numele, indiferent de rezultat, nu se va pune niciodată problema unei vieți „după Iris”, pentru că Iris este identitatea noastră, ne definește într-o mare măsură, iar noi suntem cei care facem ca spiritul Iris să existe indiferent de titulatura pe care o purtăm.

- Mai există tratative sau discuţii amiabile pentru rezolvarea situaţiei cu numele trupei?

- Capitolul Iris este departe de a fi închis. În ceea ce privește „tratativele”, acest termen presupune o negociere între părți, ori nu este cazul de așa ceva. În ceea ce privește soluția pronunțată de instanță, este o hotărâre pe care o așteptam pentru că era normal să se întâmple astfel, deoarece în mod evident nu era corect ca doar o singură persoană să-și atribuie munca noastră, a tuturor. Suntem optimiști că și instanța de Apel va vedea lucrurile la fel. Așa cum am susținut mereu, Iris este rezultatul muncii noastre, a tuturor celor care am pus trup și suflet timp de peste 40 de ani, nu doar a celui care a înregistrat marca abuziv, Nelu Dumitrescu, doar pe numele lui. Instanța a înțeles acest lucru, a apreciat că această înregistrare a fost abuzivă și nelegală. Deocamdată ne bucurăm că s-a făcut dreptate și că am fost înțeleși. Mai departe, vom lua fiecare etapă pas cu pas, cu ajutorul avocatelor noastre, care ne-au fost alături cu o dedicare deosebită.

„Mama cânta în corul Mănăstirii Bistriţa”

- La 9 ianuarie împliniți 60 de ani. Veți marca într-un mod deosebit această vârstă, printr-un spectacol sau printr-un moment deosebit? Tot într-o zi de 9 ianuarie, dar în 1980, vă făceați debutul în trupa Iris. A fost ca un cadou de la destin?

- Nu am făcut niciun plan până acum pentru a marca împlinirea celor 60 de ani de viață, respectiv 40 de ani de activitate; o dată pentru că suntem foarte ocupați, iar apoi pentru că nu simt neapărat nevoia să marchez aceste evenimente ca pe niște momente definitorii. Sunt niște cifre, într-adevăr, deloc de neglijat, însă nu mă raportez doar la ele, ci la lucrurile pe care le mai am de făcut, de văzut, de învățat; oamenii pe care îi mai am de cunoscut; evenimentele pe care le mai am de trăit; bucuria pe care o mai am de împărtășit și toate experiențele ce urmează. Cu privire la partea a doua a întrebării dumneavoastră, cu siguranță Iris mi-a condus viața pe un drum pozitiv, unul pe care nu l-aș fi visat sau nu l-aș fi sperat, dar cumva acest lucru nu a fost întâmplător, a fost consecința muncii și dedicării noastre și sunt recunoscător că lucrurile au luat această turnură pentru mine.

- De la cine ați moştenit talentul muzical? Cine a avut/are înclinaţii artistice în familia dumneavoastră?

- Mama mea avea o afinitate pentru muzică și un talent aparte, pe care cred că de la ea l-am moștenit. A cântat în corul Mănăstirii Bistrița, în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Chiar și eu mai am unele talente ascunse: am jucat fotbal la echipa de juniori a Universității Craiova. (Râde)

„Magnetul prin care atrăgeam mulţi oameni la un loc era considerat un pericol pentru regimul comunist”

- Sunteți o persoană credincioasă?

- Sunt credincios pentru că am fost crescut astfel, dar apoi au intervenit și propriile mele convingeri, care au întărit educația primită în familie. În orice caz, credința se simte, nu se strigă, motiv pentru care și prefer să păstrez doar pentru mine detaliile intime ale modurilor prin care înțeleg să mulțumesc Divinității pentru binecuvântările pe care mi le-a oferit și relele de care m-a ferit.

- Erați solistul care de Paşte spuneați, pe vremea lui Ceauşescu, „Hristos a înviat!”. Ați avut vreodată de suferit din cauza asta pe vremea comunismului?

- Acesta nu a fost singurul motiv pentru care am avut probleme în timpul comunismului. De fapt, principalul motiv era atitudinea noastră generală față de regim, nesupunerea la dictatură, nonconformismul, dar și magnetul prin care atrăgeam la un loc un număr foarte mare de oameni, care împreună ar fi putut să cutremure din temelii sistemul. S-a şi întâmplat ulterior la Timişoara...

„Soţia mea m-a înţeles chiar şi atunci când erau aspecte care o afectau”

- Cum ați cunoscut-o pe Rodica, soţia dumneavoastră? Păreţi legaţi de o poveste de dragoste de dincolo de viaţă şi de moarte.

- Ne-ar trebui foarte mult timp la dispoziție pentru a vă putea răspunde și efectiv o viață întreagă de povestit. Însă, pentru a rezuma cât mai concludent, vă pot spune că sunt foarte norocos pentru faptul că am avut șansa de a-mi găsi un partener de viață precum soția mea, care nu doar că m-a ajutat în niște momente critice pentru mine, dar mi-a fost alături mereu și mi-a înțeles stilul de viață chiar și atunci când poate erau aspecte care o afectau sau când își dorea ca lucrurile să fie altfel. În momentul în care ești înțeles și iubit de persoana de lângă tine, te poți ocupa liniștit de partea profesională, iar acest lucru m-a ajutat enorm în drumul spre performanță.

„Gemenii mei şi ai Rodicăi au păstrat distanţă de lumea mondenă”

- În urmă cu zece ani, doreați să înfiați cei doi copii ai soţiei dumneavoastră. I-ați înfiat? Gemenii v-au călcat pe urme? S-au molipsit în vreun fel de microbul muzicii?

- Da, am finalizat această procedură de câțiva ani. Acum fiecare este pe drumul lui, cu propriile job-uri și familii. Ne întâlnim oricând ne permite tuturor timpul și încercăm să ne bucurăm de acele momente cât mai mult. În rest, nu doresc să dezvălui mai multe lucruri, deoarece ei sunt foarte discreți, au păstrat distanță de lumea mondenă și nu vreau să fiu eu cel care-i expune fără dorința lor.

- Care sunt planurile personale pentru anul următor? Ce-şi doreşte Cristian Minculescu de la viaţă în acest moment?

- Îmi doresc să fiu sănătos în primul rând pentru a avea puterea de a-mi duce toate proiectele la bun sfârșit. Dacă această premisă este îndeplinită, împreună cu oamenii din jurul meu, pot muta munții din loc. Important este să ne avem unii pe alții și să lucrăm în aceeași direcție.

„Acum sunt sănătos şi vreau să mă bucur de şansa la viaţă primită”

- Ați renunţat definitiv la fumat? Ţineți regim, mâncați sănătos, v-ați schimbat stilul de viaţă după încercarea din urmă cu zece ani?

- La fumat am renunțat definitiv. În rest, nu am alte restricții din partea medicilor. Nici alimentare, nici de alt fel. Nu fac abuzuri de niciun fel, respect în totalitate recomandările doctorilor, sunt și mă simt mai sănătos decât oricând. Într-un cuvânt am grijă de șansa la viață pe care am primit-o și mă bucur de fiecare zi.

- Dacă n-ați fi activat în muzică, ce carieră credeți că ați fi urmat?

- Nu m-am închipuit niciodată făcând altceva decât muzică și nici nu cred că aș fi fost la fel de bun la altceva. Sport cred că mi-ar fi plăcut să fac. Fotbal, poate. Dar muzica a fost şi este sensul vieţii mele!

„Pentru Revelion avem deja cel puțin două concerte stabilite, așa că voi sărbători, ca de fiecare dată, împreună cu prietenii și colegii mei. De fapt, chiar mă bucur că an de an suntem împreună de Revelion, pentru că acest lucru are cumva și o valoare simbolică: încheiem un capitol din viața noastră și începem un altul împreună, mereu“

„Lucrăm mai nou cu Radu Groza şi suntem mulţumiţi“

- Care sunt planurile concertistice pentru anul următor?

- Am început de curând o colaborare cu impresarul Radu Groza, de care suntem entuziasmați și de care suntem siguri că va fi extrem de fructuoasă. Prin urmare, Radu va fi cel ce se va ocupa în detaliu de concertele noastre viitoare. În afara turneului de care am amintit, avem câteva angajamente deja stabilite pentru 2019, precum și o viziune foarte optimistă pentru ceea ce va urma.

„Sunt foarte norocos pentru faptul că am avut șansa de a-mi găsi un partener de viață precum soția mea, care nu doar că m-a ajutat în niște momente critice pentru mine, dar mi-a fost alături mereu și mi-a înțeles stilul de viață“

„Turneul de promovare a ultimei noastre piese, «Învingători», începe în luna ianuarie la Cluj, va cuprinde concerte în majoritatea orașelor, iar toate informațiile despre acestea se găsesc pe pagina noastră de Facebook, «Bună seara, prieteni»“

„Pletele reprezintă un trademark al meu, n-am putut să renunţ la ele“

- Când v-ați lăsat părul lung? V-ați gândit vreodată să renunţați la acest look?

- Nici nu mai țin minte exact când. Am avut mereu părul destul de lung, cam în genul Jim Morrison pe la începutul carierei mele. Au mai fost ocazii când m-am gândit să-l tund, dar mi-a fost imposibil s-o fac. În primul rând cei din jurul meu nu m-au lăsat. Este într-adevăr un trademark al meu, mă caracterizează întru totul și nu am putut să renunț la părul lung.