de Luana Mare

Adrian Enache şi fiica sa Diana formează deja un cuplu pe scenă atunci când cântă, iar mai nou şi pe podiumurile de modă. Iar dacă tatăl este obişnuit cu scena, cu aplauzele şi cu admiratoarele, Diana abia a prins gustul celebrităţii şi pare să aibă un start promiţător.

Adrian Enache: „Am noroc de doi copii excepţionali“

- Cum este ieşirea pe scenă, ca model, la braţul fiicei?

- Am avut emoţii constructive. Scena îmi este dragă! Emoţiile sunt înainte de a urca... La toate concursurile, festivalurile sau la emisiuni, când ajung pe platou, sau pe catwalk, sau pe scenă, dispar toate temerile. Simt, ceea ce fac curge prin vene, este esenţa vieţii mele. Nu întâmplător am ajuns să mă apuc de această meserie, deşi eu am studii superioare de inginerie, Metalurgie. Sunt inginer la bază şi psiholog. Am a doua facultate făcută la Bucureşti în urmă cu vreo 15 ani.

- De ce Psihologie?

- A fost o pasiune la momentul respectiv, la Mediaş. Am început studiile acolo şi le-am continuat la Bucureşti. Dar n-am încetat să fiu artist, chiar dacă am două facultăţi în domenii diferite. Fac această meserie fiindcă Dumnezeu mi-a indicat calea şi chiar o simt ca fiind a mea. Consider că Dumnezeu mi-a dat tot ceea ce mi-am dorit, inclusiv două fiinţe perfecte, pe Diana Andreea şi pe Mihnea David Enache. Diana se pare că-mi calcă pe urme şi sunt extrem de fericit.

„Avem deja un show împreună”

- Ce proiect comun urmează după prezentarea de modă Flora Năstase?

- A fost un moment inedit, mai ales pentru mass-media, fiindcă noi suntem împreună de multe ori pe scenă, dar numai cântând. Tocmai pregătim de lansare un proiect „Diana şi tatăl”. Este foarte interesant, cântâm împreună, facem show şi separat, apoi terminăm spectacolul împreună. Toată lumea este extrem de fericită să ne vadă împreună. Ne-am ales şi repertoriul potrivit.

- Este un album sau doar show?

- O să fie doar show la început. Să vedem unde vom ajunge. Diana a fost şi în turnee internaţionale şi o să plecăm în Canada pentru că Diaspora se uită, ne cere tare asta. Am cântat împreună şi în Israel, la Festivalul Romaniada, la începutul lunii ianuarie. Deci iată şi devizele unei vieţi şi pe scenă împreună. (Râde fericit)

„Am sfătuit-o să scoată piese de substanţă care să rămână peste timp”

- Ar putea fi o avocată de excepţie? Sau judecătoare? Sau procuror?

- Da, e bine să ştie şi altceva. E o meserie foarte puternică şi studiile juridice o să-i prindă bine. Aşa am făcut şi eu: sunt inginer şi psiholog şi ea poate să fie mai mult artist sau mai mult avocat, în funcţie de ce-şi doreşte. Dar se pare că are foarte mare chemare spre artă.

- Care sunt sfaturile pe care i le-aţi dat cântăreţei Diana Enache?

- Să cânte o muzică de calitate care rămâne peste timp, pentru că aşa vom rămâne şi noi peste timp. Nu contează ce e la modă, moda trece! De ce vor toţi „O singură noapte”, piesă lansată acum 20 de ani? De ce se cântă Queen, de ce se cântă Elvis, de ce se cântă Tom Jones? Pentru că sunt artişti mari, adevăraţi. De ce se vând biletele cu repeziciune la concertele Barbarei Streisand în Las Vegas? E loc pentru toată lumea, dar valorile mari rămân peste timp şi atunci am sfătuit-o să scoată piese de substanţă grea, să rămână peste generaţii, să nu facă acele compromisuri.

„Trebuie să fii TU, mai mult decât să fii o fată frumoasă”

- Cum este viaţa într-o familie de artişti din tată în fiică?

- E frumos să avem aceleaşi preocupări. Diana are şi proiectele ei singură, fără mine. A fost în Italia, Germania, cu Laura Lavric şi cu Anca Ţurcaşiu. Acum m-am dus cu ea în Israel, aşa cum am spus, la Romaniadă, după care plec în SUA, unde am un contract în Las Vegas, apoi urmează un turneu cu doamna Maria Dragomiroiu la comunitatea de români. Este acea efervescenţă artistică la noi în casă, acel sentiment că facem ceea ce trebuie, ceea ce ni se potriveşte.

- Când a venit prima oară cu un băiat acasă, ce i-aţi spus? Cum credeţi că ar trebui să fie partenerul ei?

- Eu cred că Diana are gusturi bune, are personalitate puternică şi ştie cum să-şi aleagă partenerul. Eu spun că este adevărată, aşa cum am învăţat-o, şi că intimidează bărbaţii. Are o atitudine şi o tărie de caracter foarte bine conturate şi de aceea sunt mândru că am reuşit s-o fac să înţeleagă că în viaţă e important să fii tu ceva, mai mult decât a fi doar o fată frumoasă...

„Mihnea ar putea să joace genul ăla de film «Singur acasă»”

- David Mihnea, fiul pe care îl aveţi cu Iuliana Marciuc, este pregătit şi el pentru o carieră artistică?

- Îi place mult să regizeze, începe o carieră de regie. E şi un actor foarte bun. A dat o probă la un film pentru copii, am înţeles că a şi luat-o, dar ar trebui să lipsească vreo trei luni de la şcoală şi nu ni s-a părut că este chiar ok pentru vârsta lui, dar ocazii se vor mai ivi. Învaţă la Titu Maiorescu, dar se va transfera la Institutul Turc. Mi-a plăcut foarte mult ideea că o să fie pregătit şi pentru o carieră diplomatică. Am dorit să aibă cunoştinţe complexe, din mai multe ramuri. Acum are 13 ani şi pot spune că am noroc de doi copii extraordinari.

- L-aţi vedea şi pe el artist?

- Dacă a luat şi proba de film, aş putea spune că am fost de acord cu această carieră şi pentru el. Ar putea să se ducă la Hollywood şi mâine să filmeze pentru genul ăla de film, „Singur acasă”. E un regizor român care lucrează acolo, Andrei Zincă, fiul scriitorului Haralambie Zincă. El l-a văzut pe Mihnea David şi spune că ar putea fi un actor interesant. Deocamdată este în formare, depinde şi de ce va vrea şi el să facă.

- V-aţi dorit să vă implicaţi mai mult în viaţa copiilor?

- Mă implic în toate proiectele în care ei lucrează. Dacă nu sunt eu prezent direct, sunt informat şi aflu tot ce fac şi sunt disponibil oricând să-i sprijin, să-i sfătuiesc dacă au nevoie, să le ofer suportul meu. Îmi iubesc foarte mult copiii. Poate sună ca un tipar ceea ce spun, dar aceasta este realitatea. Îi ţin aproape. Sunt foarte fericit că le-am transmis gena artistică.

„Am aflat că domnul Ţiriac îmi ascultă cu plăcere muzica“

- Dumneavoastră cu ce veniţi nou în muzică acum?

- Cu albumul pe care tocmai l-am editat şi care s-a vândut ca pâinea caldă. Am şi o întâmplare de excepţie: domnul Ţiriac a cumpărat acest album şi am înţeles de la un apropiat al dânsului că nu-l mai scoate de o lună din maşină, îl ascultă mereu. Este un album care poartă titlul piesei, singura pe care am scris-o eu, „I believe in us”, şi care este difuzată şi în SUA, în Los Angeles, Las Vegas, la două posturi de radio. Mai am pe disc şi trei duete cu fiica mea. (Râde)

Diana Enache: „Tata e un neiubitor al celor care nu promovează vocea adevărată“

- Cum a fost experienţa de manechin alături de tatăl tău pe scena de la Palatul Parlamentului?

- Am prezentat blănuri create de Flora Năstase şi a fost foarte frumos. Mi-au plăcut hainele, preţioase şi sofisticate! Le-am prezentat cu mare plăcere. În ultima perioadă am avut mai multe ocazii de a urca pe podiumul de modă ca manechin. Am fost şi la prezentarea Lizei Panait, „Pasărea Măiastră”, la Bruxelles. Parlamentul României a avut un spectacol acolo cu ocazia Centenarului.

- Cum este să urci pe scenă alături de tatăl tău?

- Emoţionant, dar în acelaşi timp prezintă şi o siguranţă aparte şi deja ne-am obişnuit în echipă. Ne înţelegem din priviri, nu trebuie să repetăm înainte prea mult ca să iasă bine.

„Mi-a spus răspicat că nu mă va susţine dacă nu am talent!”

- Cum a acceptat tatăl tău ideea că vrei să urci pe scenă şi să devii cântăreaţă?

- Nu s-a pus problema de a accepta pentru că el mi-a spus de când eram copil că pot să fac asta, pot să aleg o carieră profesională artistică dacă mă atrage domeniul, dar a precizat că mă va susţine numai dacă am talent, şi mi-a spus răspicat că dacă nu am, nu mă va încuraja! Tatăl meu e cunoscut ca neiubitor al oamenilor care nu promovează vocea adevărată şi care au mai mult aparenţă decât esenţă. M-a îndrumat către muzică văzând că am talent şi mi-a dat un anumit curaj, dar nu mi-a impus să fac ceva. Mi-a dat încredere în mine, iar asta a contat enorm.

- Ce facultate urmezi şi ce carieră intenţionezi să construieşti?

- Sunt studentă în ultimul an la Facultatea de Drept. În această vară o voi absolvi şi o să mă gândesc bine pe ce drumuri profesionale voi merge de aici încolo, pentru că îmi place şi ideea de a deveni notar, şi cea de a profesa ca judecător, după cum pot spune că mă atrage şi meseria de avocat, dar şi cea de cântăreaţă. Aş putea îmbina muzica şi Dreptul. Trebuie să văd cum le pot combina ca să le pot practica totuşi cu plăcere şi cu succes. Sunt două domenii total diferite: partea muzical-artistică ţine de latura sensibilă, feminină, pe când cea juridică, foarte strictă, necesită acurateţe şi oarecare asprime. Eu cred că, în final, va fi foarte bine, orice aş alege. Poate că ţine puţin şi de destin.

„Cânt la nunţi, dar pot fi prezentă şi la divorţ”

- Deocamdată eşti cântăreaţă. Crezi că vei putea renunţa la ceea ce ai clădit în ultimii trei ani în cariera de artistă pentru a fi avocată?

- Am spus mereu la nunţile pe la care am cântat până acum: „Doamne ajută să am mână bună, cum se zice, şi să fie bine, dar, în cazul în care vă răzgândiţi şi vreţi să divorţaţi, mă gândesc că nu veţi divorţa acum în câteva luni, poate într-un an, doi, când eu pot să vă ajut, vă aştept la mine la cabinet. Putem să facem doi în unu”. (Râde)

„Am o legătură specială cu Divinitatea. Mai ales după ce am fost atacată”

- În muzică te-ai bazat doar pe talent sau ai aprofundat domeniul cu studii de specialitate?

- Am studiat când eram mică pian şi vioară, dar tot vocea a rămas baza şi m-am pregătit de-a lungul anilor cu Dana Dorian şi cu Ozana Barabancea. Am luat în serios muzica, chiar dacă unora li se pare a fi un domeniu de hobby, ceva ce se poate face având doar talent. Este necesar talentul, desigur, dar e nevoie şi de studiu, de exerciţiu, de mentori buni. Eu cred că aş fi putut face şi mai mult până acum privitor la cariera mea muzicală, însă nu-i timpul trecut. Cred că fiecare dintre noi poate mai mult decât îşi imaginează. Trebuie doar să creadă şi să se mobilizeze exemplar.

- Eşti o persoană credincioasă?

- Sunt foarte credincioasă! Având în vedere şi evenimentul prin care am trecut în urmă cu ceva ani (n.r. - în 2014, Diana a fost atacată chiar în scara blocului în care locuia de un cetăţean libanez, care a înjunghiat-o şi a încercat să o violeze)… Acel moment în care am fost atacată şi în care am tremurat pentru viaţa mea m-a marcat foarte mult. M-a făcut să văd din alt unghi totul şi de atunci am avut o şi mai mare deschidere către Biserică. Pot spune că mi-a deschis cu adevărat drumul credinţei. Când eşti pus în situaţii-limită, realitatea capătă alte nuanţe. Da, cred în Dumnezeu, mă rog în fiecare zi. Am o legătură specială cu Divinitatea.

- Au fost şi alte momente în care I-ai simţit prezenţa în viaţa ta?

- Da, absolut. Dar e ceva ce nu poţi să descrii.

- Credinţa în Dumnezeu este şi o moştenire de familie?

- Aş putea spune că da, avându-l pe tata ca model. El se roagă foarte mult; câte o oră în fiecare zi, intens. Este concentrat acolo, în faţa icoanei, nu răspunde nimănui dacă este strigat, nici la telefoane, nu face nimic altceva, este prezent cu totul la rugăciune. Am deprins şi eu lucrul acesta şi îmi face bine.

- Ce ai făcut cu primii bani pe care i-ai câştigat din muzică?

- Aveam 15 ani când am câştigat primii leuţi şi atunci i-am invitat pe părinţi la masă, în oraş. A fost un moment special!

- Ce sfaturi ai primit de la părinţi şi care ţi-au rămas în suflet?

- Să fiu dintr-o bucată şi asta cuprinde tot: muzică, relaţii ş.a.m.d. Este un sfat primit de la tatăl meu şi mi se pare esenţial pentru viaţa mea. De la mama primesc mereu sfaturi, toate importante, n-aş putea menţiona în mod deosebit unul.

- Cum este Adrian Enache, tată de fată? E permisiv sau sever?

- E un tată foarte modern, foarte actual, foarte open mind, liberal până la un punct: venirea acasă la ora fixată. Asta din cauza acelei întâmplări prin care am trecut, dar şi din cauza carierei care nu se construieşte cu nopţi pierdute cu gaşca. Dar, într-un final, cădem de acord şi înţelege şi el că trebuie să mai petrec şi eu. Le îmbin corect, cred... Am grijă să nu pierd nopţile la petreceri, mai şi dorm, mă duc şi la cântări.

„Să-mi aleg bărbatul din dragoste, nu din interes”

- Care au fost învăţăturile pe care ţi le-a transmis tatăl şi artistul Adrian Enache?

- Să pun accentul pe esenţă, nu pe aparenţă. M-a îndemnat mereu să fiu „adevărată”, adică să nu mă las condusă de societatea asta în care falsitatea primează şi în care oamenii s-au schimbat foarte mult, în care relaţiile dintre ei nu mai sunt atât de reale pe cât ar trebui să fie. Şi, în general, să fac ceea ce simt întotdeauna, să nu ţin cont de părerea altora.

- Dar despre relaţiile cu băieţii ce te-a sfătuit, el fiind cunoscut ca un Don Juan?

- Să îmi aleg bărbatul în funcţie de ceea ce simt, şi nu din interes - deci pură dragoste, ăsta a fost sfatul. Noi, copiii de vedete, suntem catalogaţi ca fiind mai superficiali, ca fiind genul acela de copii care cred că li se cuvine totul, că avem ultimul cuvânt. Eu nu sunt aşa. Am mai cunoscut persoane care sunt ca mine, normale, dar şi persoane cu aere, ca să zicem aşa.

„În vară vom lansa o melodie împreună“

- Care sunt proiectele de viitor?

- Anul acesta vom lansa o piesă pe care o cânt împreună cu tatăl meu. Este pregătită, dar pentru că este o piesă de vară, nu am vrut să o oferim acum în ianuarie. Voi continua şi cu proiectele pe care le avem împreună, eu cu tata, cele pentru petreceri şi de ce nu şi la anumite spectacole, dar mă voi ocupa şi de cariera mea solo. Tot anul acesta voi absolvi şi facultatea. Este un an important, în care am mult de muncit, de studiat.

„La început de 2019 m-am botezat în Iordan“

- Cum ai început anul 2019 din punct de vedere profesional?

- În primele zile ale acestui an am fost împreună cu tata, dar şi cu mulţi alţi artişti în Israel, la Festivalul Romaniada. Am cântat, am făcut show, apoi am rămas acolo încă vreo câteva zile după festival pentru a merge la locurile sfinte. M-am botezat în Iordan, ne-am închinat la Mormântul Sfânt. A fost un început de an foarte frumos din toate punctele de vedere. Tata pleacă în februarie în SUA, iar în martie ne vom întâlni în Canada. Eu nu am cum să merg cu el în SUA, deoarece am examene la facultate şi voi ajunge abia în martie, direct în Canada, unde avem multe spectacole împreună.