de Elena Şerban

La 6 iunie, Claudia Cardinale a primit premiul pentru întreaga carieră în cadrul Galei Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), distincţie oferită unei personalităţi din cinematografia europeană. La rândul său, actriţa i-a acordat premiul pentru întreaga carieră lui Florin Piersic.

Cinci decenii de cinematografie
„Am făcut atâtea filme... De 51 de ani fac asta. Mulţumesc pentru acest premiu”, a spus simplu Claudia Cardinale. Distincţia i-a fost înmânată de regizorul Tudor Giurgiu, preşedintele TIFF, în aplauzele celor circa 1.000 de persoane prezente la Teatrul Naţional din Cluj. La rândul său, Claudia Cardinale i-a acordat galantului Florin Piersic premiul pentru întreaga carieră. „Recunosc, mi-a scăpat“, a glumit „Făt-Frumosul“ ecranului românesc, referindu-se la Claudia Cardinale, pe care a sărutat-o pătimaş. Piersic i-a dăruit actriţei un buchet de flori, după ce şi-a exprimat regretul că aceasta nu a locuit mai aproape de el. „Chère C.C., je t’aime, je t’embrasse” („Dragă C.C., te iubesc şi te îmbrăţisez”), a spus Florin Piersic, făcând trimitere la modul în care îi ziceau fanii actriţei, respectiv C.C. Totodată, marele actor român s-a străduit să-i spună cunoscutei actriţe, în limba ei, că „se bucură că a cunoscut-o”. În glumă şi în stilu-i caracteristic, Piersic a adăugat, de data aceasta în limba română pentru a fi înţeles de public: „Arată bine fiara, dom’le, m-am uitat de-aproape”.

„În anii ‘60, regizorii erau visători”
Duminică, în ultima zi a TIFF, Claudia a susţinut o conferinţă de presă în care a vorbit despre peliculele în care a jucat, despre regizorii Federico Fellini şi Luchino Visconti, dar şi despre viaţa sa de dincolo de film.
„Când am început eu să joc, în ‘58, cinemaul era un vis, acum este mai mult o afacere. Atunci era şi o problemă de bani, dar mai ales o aventură. Se începea un film şi nu se ştia dacă se va termina, dar acum totul este foarte calculat. În anii ‘60, cinemaul era ceva minunat, regizorii erau visători, însă de când au apărut televiziunea şi concurenţa dintre cele două, nu mai este la fel”, a spus actriţa. Claudia Cardinale a mai afirmat, vorbind despre filmele în care a jucat, că „Ghepardul” este punctul maxim al carierei sale, susţinând că a lucrat cu „multă bucurie” cu regizorii Federico Fellini şi Luchino Visconti. „Unul mă voia brunetă, celălalt blondă, motiv pentru care o lună eram blondă, iar alta brunetă. În ‘62 a fost momentul magic cu amândoi. Angelica a fost un rol iubit de toată lumea. În «Ghepardul» aveam o talie foarte îngustă, tot ce purtam era autentic şi bustul era foarte strâns şi Visconti a descoperit că aveam corsetul plin de sânge. Nu am spus nimic, pentru că eram Angelica şi nu Claudia”, a declarat Cardinale.
Despre viaţa sa personală, Claudia Cardinale a mărturisit: „Îmi place mult liniştea de acasă şi să călătoresc mult. Ador să mă plimb pe străzile din Paris şi nu am nici şofer, nici bodyguard. Nu m-am considerat niciodată o divă, iar când eram tânără credeam că sunt urâtă. Cred în Dumnezeu, dar merg la biserici atunci când sunt goale, pentru că îmi place să fiu numai eu şi Cel de Sus”.

Încântată de Cluj, dar şi de… Piersic senior
Diva, ne permitem noi să o numim aşa, a fost foarte încântată de primirea de la Cluj şi de întâlnirea „foarte simpatică” avută cu Florin Piersic. „Sunt prima dată aici, am fost foarte bine primită, dar, din păcate, stau numai o zi şi nu am apucat să văd filme. Mi-au plăcut foarte mult culorile oraşului. Pe scenă a fost foarte distractiv, mai ales că Florin Piersic m-a sărutat de mii de ori. Nici nu mai ştiu de câte ori m-a sărutat. A fost un duet fermecător, o întâlnire foarte simpatică”, a spus actriţa.

Primul rol, alături de Omar Shariff
Cunoscută ca star al cinematografiei italiene, Claude Joséphine Rose Cardinale s-a născut de fapt în Tunisia, la 15 aprilie 1939, într-o familie de sicilieni. În copilărie visa să devină exploratoare, iar în adolescenţă îşi dorea să se facă profesoară. Frumuseţea chipului său a fost cea care i-a hotărât destinul! Pe când era elevă de liceu i s-a propus să joace în documentarul „Lanţuri de Aur”. Deşi nu a avut un rol important, a fost suficent pentru a fi remarcată. Regizorul Jaques Baratier a fost cel care a realizat potenţialul actoricesc al italiencei. Acesta i-a oferit Claudiei şansa vieţii sale: un rol în producţia „Goha”, în care a jucat alături de Omar Shariff.

„Nu m-am considerat niciodată o divă, iar când eram tânără credeam că sunt urâtă”

Cea mai frumoasă italiancă din Tunisia

Datorită frumuseţii sale desăvârşite, Claudia Cardinale câştigă în 1957 concursul „Cea mai frumoasă italiancă din Tunisia”, la o competiţie  organizată de Ambasada Italiei din Tunis. Deşi s-a bucurat, Claudia s-a şi amuzat, întrucât aproape că nu vorbea limba maternă, ci doar franceza. Titlul din ’57 a fost însoţit de un premiu ce i-a schimbat viaţa: o călătorie la Veneţia. Aici a fermecat mulţi regizori, care o doreau în peliculele lor.
De-a lungul anilor ’60, Claudia Cardinale a fost prezentă pe genericul unor filme remarcabile ale cinematografului italian şi european: „Ghepardul” (rol care a propulsat-o rapid între actriţele de top ale Italiei) şi „Rocco şi fraţii săi”, ambele în regia lui Luchino Visconti, „8½” (1963) al lui Federico Fellini, „Cartouche” (1962) al lui Philippe de Broca sau „Once Upon a Time in the West” (1968), în regia lui Sergio Leone.