de Valeria Roman

Mamă, în curând a trei copii, actriță, vedetă de televiziune, mai nou şi cântăreață, Mirela Vaida (36 de ani) este Femeia Fantastică. Deși la mijlocul lunii aprilie îl va aduce pe lume pe Tudor, băiețelul pe care îl protejează în pântece, artista și-a ticsit agenda cu evenimente, mai mult decât niciodată. A încheiat colaborarea cu Antena 1, unde prezenta emisiunea matrimonială „Totul pentru dragoste”, dar apare în continuare la tv. Este finalistă în concursul „Eurovision” și își dorește să reprezinte România la Tel Aviv, cu piesa ei, „Underground”. Despre cum arată viața Mirelei acum, de când nu mai apare zi de zi pe sticlă, și cum umple orele lăsate libere în program, ne-a povestit exclusiv chiar Mirela Vaida, însărcinată în aproape 8 luni cu un bebe cuminte, care o lasă să își ducă la bun sfârșit toate activitățile şi planurile în care este implicată.

„Sarcina a fost inițial un șoc total, dar Dumnezeu le orânduieşte pe toate”

- Anul 2019 îți aduce un nou membru în familie. În câte săptămâni ești însărcinată?

- În 31 de săptămâni și în mai puțin de două luni va veni al treilea copil, al cincilea membru în familia noastră. Sunt foarte nerăbdătoare să-l cunosc pe bebe, să văd reacțiile Carlei și ale lui Vladimir, copiii mei, și de ce nu... abia aștept să văd cum mă voi descurca eu în această ipostază, pentru că mi-aș fi imaginat orice în viața asta, dar chiar nu m-am gândit vreodată că pot fi mamă a cel puțin trei copii! (râde)

- Sarcina a fost planificată sau a venit pur și simplu?

- Sincer... Pur și simplu. A fost inițial un șoc, dar după aceea am văzut toate lucrurile frumoase care se pot întâmpla de aici încolo și am acceptat că orice copil este un dar de la Dumnezeu. Deși mie mi se părea foarte repede venirea băiețelului pe lume, Dumnezeu știe mai bine cum le orânduiește și poate că acum sunt pregătită emoțional să fac față celei de-a treia provocări. Nu e chiar simplu.

Reţeta unei zile în familia Vaida

- Zbori cu avionul și te miști destul de ușor. Câte kilograme ai luat în această a treia sarcină?

- Nu am pus foarte multe kilograme, cred că vreo 8 sau 9, dar mai am câteva săptămâni și, din experință vă spun, în ultimele se încarcă cel mai mult. Zbor cu avionul, mănânc ce vreau, mă mișc foarte ușor și sunt dinamică. Sigur că asta este și pentru că am exercițiul celor doi copii care mă solicită zilnic, nu mă slăbesc nicio secundă! Ei nu știu ce înseamnă că mama este însărcinată sau că trebuie să nască. Joaca... Asta e important...

- Ai avut vreun disconfort?

- Nu am avut absolut niciun disconfort. Băiețelul a înțeles că nu trebuie să deranjeze prea mult, fiindcă vine deja într-o lume în care e foarte multă gălăgie, foarte multe jucării, foarte multă dinamică și zăpăceală și cred că știe deja care este rețeta unei zile în familia Vaida. Va ateriza pregătit, cunoaște deja tot programul nostru. (râde)

„A fost o lună în care am poftit numai la murături”

- Urmezi un anumit program de masă? Ai preferințe pentru unele alimente?

- Nu am niciun program de masă. Mănânc când apuc, cum apuc și ce îmi doresc, în toate combinațiile posibile. Ce să vă spun acum că am mâncat somon și după un minut am avut poftă de kiwi? Am avut la începutul sarcinii o preferință pentru murături. A fost o lună în care numai asta am mâncat. Acum am revenit la un regim de viață, nici măcar sănătos.

- Cel mic va veni în apropierea zilei tale de naștere. Este aceeași zodie ca tine?

- Din ce îmi arată astrele, puştiul va fi Berbec. Data probabilă a nașterii ar fi undeva în jur de 15 aprilie, dar e posibil să vină mai devreme, dar nu în martie. Ca și zodii bărbătești în casă îl am pe soțul meu - Scorpion, pe Vladimir - Leu, iar Tudor va fi Berbec. Imaginați-vă această trilogie pe linie masculină și ce va însemna ea pentru două artiste sensibile, în zodia Pești, cum suntem eu și fiica mea.

- Numele l-ai ales?

- Am avut trei variante. Tudor, Iancu și Ștefan. Și cred că o să-i punem Tudor-Ștefan.

„Pe cei trei copii îi voi crește singură, fără să pretind că sunt vreo mamă-eroină”

- Cum stai cu pregătirile? Va fi o cameră pentru bebe?

- La Carla am amenajat camera bebelușului cu vreo şase luni înainte, iar la Vladimir cu vreo două luni înainte să nasc. Acum, la Tudor am de gând să închid totul în timpul celor două zile de postnaștere pe care le voi petrece în spital. Cred că-l trimit pe soțul meu să cumpere doar hăinuțe de bebe și când îl aducem acasă vedem noi unde îl culcăm. Sunt atât de relaxată și de liniștită, încât chiar camera bebelușului este ultima problemă. Va veni aici unde vor fi copii, unde este gălăgie, unde este un ritm de viață foarte dinamic. Se va adapta și este și bine să-l învăț așa din prima.

- Ești o mamă-cloșcă sau te-ai mai relaxat de la un copil la celălalt?

- M-am mai relaxat, dar eu nu pot să-mi las copiii să fie crescuți de altcineva! Dacă nu fac personal tot ce pot și tot ce ține de mine pentru copiii mei, nu am liniște. Eu nu concep să-mi las copilul să doarmă cu altcineva, să-l aud noaptea cum plânge „mami, mami” sau să mă strige pe nume și să vrea să mă strângă în brațe și eu să mă întorc pe partea cealaltă și să aţipesc liniștită în patul meu cu gândul că are cine să se ocupe de el. Eu trebuie să fiu lângă copil, să știu tot ce i se întâmplă. Nu cred că fac absolut nimic special! Pe cei mici îi voi crește singură, fără să pretind că sunt vreo mamă-eroină.

- Ai ajutoare în casă? Copiii au bonă?

- Nu am ajutoare în casă. Am o bonă. Nu este internă. Îi așteaptă de la grădiniță, le pune să mănânce și se mai joacă puţin cu ei până ajung eu. Este o bonă care pleacă seara și vine a doua zi după-amiază. În cazul în care copiii sunt bolnavi, bona rămâne acasă. Noaptea tot cu mine stau puştii. Sunt conectată cu ei nonstop.

„Soțul meu se ocupă de tot ce ține de casă: cumpărături, plata facturilor”

- Te mai gândești și pe viitor la copii? Soțul tău ce spune?

- Facem glume. Că dacă avem doi băieți și o fată, ar fi frumos să încheiem cercul și să mai facem o fată. Dar cred că mă opresc fiindcă acești copii au nevoie de noi în putere, în viață. Vreau să mă bucur de ei, să-i cresc, să-i văd mari, să-i văd la liceu, la facultate. Vreau să apuc să merg cu ei în vacanțe, să mă fericesc de activități împreună cu ei. Dacă va trebui să tot stau să nasc copii, atunci va fi nevoie să cam stau locului, să schimb scutece și să fierb suzete. Mi-aș dori totuși să trec la etapa următoare. (râde)

- Cum sunt împărțite sarcinile în casă?

- Eu sunt cu copiii. De la îmbrăcat, spălat, dat să mănânce și până la activități, jocuri. Soțul meu se ocupă de tot ce ține de casă. Cumpărături, plăți facturi, taxe și impozite. El merge în hipermarketuri și aprovizionează casa cu tot ce trebuie. Legat de curățenie și de bucătărie, am ajutor o dată pe săptămână. La curățenie generală nu mă încumet să mă bag, în situația în care mă aflu.

- Ești o gospodină desăvârșită? Care este rețeta cu care nu dai niciodată greș?

- Nu sunt o gospodină care să se laude cu multe rețete, dimpotrivă, am doar câteva feluri de mâncare pe care le știu bine și care îmi ies mereu. Fiind moldoveancă, îmi ies foarte bune ciorbele, tocănițele. Fac omlete și cașcaval pane destul de ok. Pastele sunt pe placul copiilor, care le adoră. Nu știu să fac prăjituri și nici alte chestii complicate.

- Care e cel mai mare răsfăț al tău de când ești mamă?

- Copiii mă răsfață! Ei vin și mă mângâie pe păr, îmi spun „mami, te iubesc!”, mă iau în brațe și se cuibăresc la pieptul meu. Copiii mei, care chiar sunt dependenți de mine. Nu știu dacă e bine sau rău, dar ei nu pot sta fără mine. Dacă eu plec o oră sau două, întreabă continuu unde sunt. Dacă eu dorm într-o cameră, ei vin peste mine în pat și nu mă lasă să mă odihnesc. Îmi spun să vin cu ei să stau pe canapea. Asta chiar dacă este solicitant, îmi dă o satisfacție foarte mare, pentru că îmi dau seama că suntem de nedespărțit. Când trebuie să plec, copiii sunt foarte înțelegători, nu sunt plângăcioși. Dar când sunt acasă, cei mici sunt nedezlipiți de mine.

- Cum te relaxezi?

- Citesc și ascult muzică. Acum, în ultima perioadă, am mai mult timp și asta fac. Stau în pat, într-o stare de nefăcut nimic și de negândit la ceva anume, și cred că este și din cauza unei oboseli acumulate în toți acești ani de emisiuni zilnice și de copii mici. Chiar simt că este un timp pentru mine și mă bucur de el.

„Au avut gripă! Nu-mi vaccinez copiii pentru orice boală”

- Ai reușit să-i păzești pe cei mici de gripă?

- Nu și nici nu mi-am dorit. Poate că multă lume mă critică, dar eu nu i-am vaccinat! Copiii mei au făcut gripă și i-am tratat acasă cum m-am priceput mai bine. Carla nici nu am știut că are gripă. Am crezut că are doar o răceală, o viroză banală. Am tratat-o și băbește, și cu antitermice. A depășit gripa, dar a luat Vladimir. Atunci mi-am dat seama că asta a avut Carla. Pe el l-am făcut bine cu tratament specific, dar s-au imunizat, au trecut super... Nu sunt genul de om care să imunizeze copiii cu vaccinuri pentru orice viroză sau pentru orice boală. Am făcut doar vaccinurile obligatorii.

- Cum le mai întărești imunitatea?

- Pe lângă faptul că le las corpul să lupte singur, le dau vitamina C, fructe, miere și o alimentație diversificată. Prefer să facă toate bolile și să știm că am mai depășit o etapă. Nu sunt o mamă din aia panicoasă, nu sunt nici ignorantă când vine vorba despre sănătatea copiilor mei. Eu am crescut la țară, desculță pe uliță. Sigur că s-au schimbat vremurile, dar pe vremea mea imunitatea se dobândea din toate bolile pe care le luai...

Este finalistă Eurovision după ce a fost salvată de public la Iași. A cântat desculță!

- Ce s-a întâmplat în semifinala de la Iași pe finalul piesei? Emoțiile au fost de vină?

- Am ascultat de câteva ori prestația de la Iași. Probleme cu sunetul au fost la mai mulți concurenți, nu doar la mine. Emoții nu am avut și nici nu mai e cazul, dar cred că a fost adrenalina, ceva ce am împins mai tare, și vreau să vă spun eu, fiind actriță, nici măcar nu am fost foarte deranjată de nota acută de final, pentru că mi s-a părut pe textul și pe dramatismul pe care eu mi l-am conceput în piesă... Desculță, însărcinată, „abandonată” de cel pe care l-am iubit, care m-a lăsat în întuneric, într-un cuvânt „Underground”. Ultima notă, așa cum a ieșit ea, mi s-a părut un strigăt sfâșiat, și mi-a plăcut, chiar dacă nu am fost pe ea. A fost un urlet de durere! Eu văd din perspectiva unui actor, iar Eurovision nu este un musical sau o piesă de teatru, e un concurs de interpretare și de creație, și atunci este normal că lumea e foarte atentă la fiecare notă.

- De ce ai preferat să cânți desculță?

- Ca să fie mai epic, mai dramatică piesa. Alerg desculță, într-o rochie vaporoasă, mă bate vântul și îmi strig disperarea. Asta mi-am dorit să fie... Am fost urcată pe un cub și pentru că sunt mică de statură, iar rochia mea trebuia să aibă o cădere anume ca să poată fi luată de vânt, dar repet, eu așa mi-am dorit momentul. Sigur că mai sunt multe lucruri de făcut, dar o să vedem în finală ce apucăm să reparăm.

- Ai ieșit pe locul doi în 2014, după Paula și Ovi. Ce speranțe ai de la acest concurs?

- Eu nu plec într-un concurs cu speranța că ori câștig, ori mor! Mă duc cu bucuria de a fi într-o competiție. Anul acesta chiar e o luptă acerbă. Sunt foarte multe tabere, mulți hateri, dar mai bine să fii discutat decât să nu exiști! Eu mă voi duce la Eurovision, în finală, cu dorința de a avea un show bun, de a avea o prestație bună și de a fi eu mulțumită, restul nu mai depinde de mine. Cel mai bun să câștige! Eu trebuie să lupt pentru șansa mea. (râde)

- Ce ținută pregătești în finală? Ventilatorul va mai fi pe scenă sau te-ai gândit să renunți la el?

- Voi schimba ținuta, nu știu deocamdată cum anume. Probabil voi păstra culoarea, albastru-electric, pentru că este o nuanță rece care merge cu mesajul piesei, dar să văd ce îmbunătățiri pot să fac vestimentației. Ventilatoarele mi-au plăcut foarte tare pe scenă. Sigur că m-au deranjat puțin, fiind atâta aer rece suflat în plete, dar asta am vrut. Nu știu dacă voi renunța sau nu la ele. Oricum nu vă pot destăinui prea multe acum, pentru că vreau să mă urmăriți neapărat pe 17 februarie.

„Voi naşte tot natural, la o maternitate privată, unde i-am adus pe lume și pe ceilalţi doi copii“

„Cei care îmi contestă talentul artistic să vină la «Mamma Mia!» şi după aceea vorbim“

- Dacă ajungi la Tel Aviv? Ce faci cu bebe, dacă trebuie alăptat?

- Eu voi alăpta copilul. Cel puțin șase luni, exclusiv la sân. O să-l iau cu mine peste tot unde mă duc. Ce să fac?

- Este mai mare provocarea decât la musicalul în care joci, „Mamma Mia!”?

- Nu. La Eurovision este mai mare expunerea, pentru că lumea vorbește. Vorbim despre un concurs televizat și sunt controverse legate până și de participarea mea, dar pe mine nu mă deranjează lucrurile astea, chiar mă provoacă. La „Mamma Mia!” este un spectacol complex în care am rolul principal și la care s-a muncit două luni întregi, în care este o trecere de la emoție, bucurie la exaltare și frenezie. Este un spectacol în adevăratul sens al cuvântului în care se cântă, se joacă, se dansează două ore. De aceea, aș spune multor oameni care contestă vreun talent de-al meu artistic să vină la „Mamma Mia!” și după aceea mai vorbim.

- Câte spectacole ai la Teatrul de Revistă în perioada asta și cât timp vei fi pe scenă până la momentul nașterii?

- În luna februarie am patru spectacole la Teatrul de Revistă Constantin Tănase și voi urca pe scenă cât de mult pot, probabil până la jumătatea lunii martie. Eu mă pot duce pe scenă și până în ziua în care nasc, dar să văd cu ce mă îmbrac, pentru că e mai complicat să-mi găsesc rochii care să acopere burtica. La Teatrul de Revistă nu mă duc că-s obligată de contract, ci că îmi face bine să fiu acolo, într-o sală în care publicul este atât de entuziast.

„Pot realiza orice gen de emisiune, de la divertisment până la talk-show“

- Te concentrezi doar pe cariera ta artistică acum de când ai luat o pauză în tv. Cum vezi această schimbare?

- Atunci când trăiești ca într-un fel de bulă și vezi doar drumul acasă-serviciu, parcă uiți să trăiești. În momentul în care ți se dă șansa să ieși puțin la suprafața apei și să iei o gură de aer, îţi dai seama că există viață. Există viață dincolo de televiziunea de zi de zi, de emisiunile în direct, zi de zi. Mie îmi face foarte bine această pauză. Am această provocare numită Eurovision, care mă ține în priză.

- Nu îți lipsește televiziunea?

- Nu! Am făcut televiziune cât să-mi ajungă pentru încă vreo 10 ani, de acum încolo, cred. Nu-mi lipsește, deși după ce nasc, la câteva luni de la acest moment, mi-aș dori să revin dacă se va găsi un format care să-mi placă și să nu mă solicite atât de mult și, mai ales, să nu-mi „fure” viața. În rest, televiziunea rămâne undeva la locul ei. Mă pot apuca oricând de ea. Am o experiență pe care nimeni nu mi-o poate contesta. Știu foarte bine ce am de făcut, mai ales la emisiunile în direct. Pot face orice gen, de la divertisment până la talk-show. Deocamdată nu îmi lipsește televiziunea! Sper să nu-i lipsesc eu ei. (râde)

- Dacă ar fi să te întorci, tot la un format de emisiune matrimonială ai reveni?

- Categoric, nu! Emisiunea matrimonială a fost rampa mea de lansare, a fost ceea ce mi s-a oferit la acel moment. Nu aveam nimic de pierdut. Acum am: momente importante din viața copiilor mei, am de pierdut multe alte proiecte muzicale în care sunt distribuită. Un format de emisiune matrimonială înseamnă multe ore de direct și nu mai sunt dispusă să-mi sacrific viața și timpul meu liber pentru un reality show de genul ăsta. Îmi doresc ceva conform cu vârsta mea, cu studiile mele, cu așteptările mele și voi vedea atunci.