de Valeria Roman
Nu e ușor să treci pe lângă moarte, dar te poți remonta dacă ziua în care ai fost la un pas să lași absolut totul în urmă îți este, pur şi simplu, ștearsă din memorie. Florin Busuioc, în primul rând actor, dar și îndrăgitul prezentator al rubricii Meteo de la Pro TV, nu-și mai amintește mare lucru din momentul infarctului suferit pe scena Filarmonicii din Craiova în 6 noiembrie 2018, la finalul piesei „Central Park”. După cinci luni de la acel moment de cumpănă, omul de televiziune este vioi, are deja două stenturi montate la inimă și și-a redus programul de muncă. Nu mai face nici efort așa cum obișnuia și a învățat să se protejeze. Soția și cele două fetițe ale sale îi dau putere să meargă mai departe și să urmeze tratamentul prescris de medici, în încercarea de a duce o viață normală. Nu își neglijează controalele periodice la Cardiologie, continuă să bea cafea și să mănânce cu sare, dar a renunțat la cele trei pachete de țigări pe care le fuma cu patos. Despre noua lui viață, Florin Busuioc a povestit, în exclusivitate pentru TAIFASURI, în stilul lui amuzant, într-un interviu sincer, excepţional, cu toate cărțile pe masă.
„Bogdan Talașman mi-a rupt cinci coaste când m-a resuscitat, dar m-a salvat...”
- Cum a fost ziua în care ați suferit infarctul?
- Adevărul este că... habar nu am cum a fost, pentru că eu nu am nicio reprezentare a acelui eveniment. Nu am nicio amintire din ziua aceea. Nu mai țin minte deloc! Ziua de 6 noiembrie e ștearsă complet din memoria mea, de dimineață până seara, când s-a întâmplat. Din povestiri știu că mi s-a făcut rău, că regizorul, după ce s-a terminat spectacolul, a observat că nu eram în apele mele. M-a întrebat dacă mi-e rău și dacă aș vrea să-mi dea un sirop de tuse. „Nu, ar trebui să-mi dai un calciu sau un magneziu...”, i-am răspuns eu. Asta l-a pus pe gânduri pentru că eu nu am avut astfel de nevoi. Atunci a venit cu propunerea să mergem la spital și eu am acceptat. Acesta a fost al doilea lucru care l-a îngrijorat în legătură cu mine. Eu cu spitalul nu am treabă niciodată și nu aș fi zis așa ceva în mod normal. După două minute, am ieșit un pic, m-am întors și am căzut lat, încercând să mă sprijin de un scaun.
- Cine v-a acordat primul ajutor?
- Bogdan Talașman a fost, colegul meu actor. El era acolo. S-a apucat să-mi facă resuscitare, mi-a rupt cinci coaste, dar m-a resuscitat! Mi-a trimis oxigen la creier cât trebuie ca să nu rămân legumă, pentru că exista și acest risc îngrozitor. A venit și SMURD-ul după vreo 6-8 minute, foarte repede. M-au preluat ei, după ce le-au spus colegilor mei să se oprească. Bogdan Talașman, speriat, le-a strigat să continue resuscitarea ca să mă salveze, dar medicii i-au explicat că sunt ok, că el de fapt m-a salvat, dar acum era momentul să fiu dus la spital. Am ajuns pe mâna unor medici foarte tineri, la spitalul din Craiova. Norocul a fost că medicul care mi-a pus mie stentul a lucrat la „C.C. Iliescu” (n.r. - Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, București) și știa cum se face intervenția. În noaptea aceea nici nu se putea zbura din cauza condițiilor meteo nefavorabile, ca să mă aducă la București și, în plus, li s-a comunicat că e mai bine să nu mă urce așa în elicopter. Abia a doua zi am plecat spre Capitală.
„Am fost patru zile efectiv inconștient”
- Care e prima amintire după tot episodul ăsta?
- De pe patul de spital. Nevastă-mea venind cu mere la mine. Îmi plac merele... Nu îmi aduc aminte mare lucru. Am stat o perioadă zob acolo, cu medicamente în mine, cu calmante. Până s-au eliminat toate aceste substanțe a durat. Vreo câteva zile nu am fost conștient. Câteva zile eu nu am știut de mine. Sincer... Cred că după vreo patru zile mi-am revenit. Eu la „C.C. Iliescu” am ajuns cu tensiune 5, eram ca mort, aproape mort. Terminat. S-a intervenit și la București cu tot felul de perfuzii ca să devin conștient. Mi s-au monitorizat toate funcțiile.
- Ați mai suferit atunci o a doua intervenție, așa cum s-a spus?
- Nu. A doua intervenție a fost recent, în luna martie. Mi s-a montat încă un stent. S-a întâmplat totul foarte repede. Prin braț, mi s-a introdus un tub până la inimă, sub control video, cu anestezie locală. Am văzut tot. M-am uitat pe monitor. Mi-a montat stentul pe arteră. A retras tubul și abia când l-a scos am simțit ceva. În 20 de minute am fost gata. Am rămas o zi sub observație și apoi m-am externat.
S-a îngrășat după infarct! „Bag biscuiţi, prostii, sunt taur încăpăţânat”
- Ce restricții aveți după infarct?
- Trebuie să fiu atent cu împinsul, căratul, chestiile astea de efort fizic. Trebuie să mă plimb foarte mult, ceea ce din păcate nu fac atât cât ar trebui, să mănânc ponderat, multe verdețuri. Poate o dau pe pește și crudități. Nu m-am apucat să fac mari schimbări. Nu reușesc. M-am și îngrășat patru kilograme. Și pentru că nu mai fumez, dar și fiindcă mănânc anapoda. Nu mănânc la ore fixe, o fac seara târziu. Bag biscuiți, ce îmi poftește sufletul.
- Soția vă pisează la cap? E ceva mai grijulie?
- Mă pisează, dar nu are nicio șansă cu mine pentru că sunt Taur (n.r. - zodia) și sunt foarte încăpățânat. E ceva mai grijulie, îmi mai spune ce ar trebui să mănânc, dar... Eu am rămas la cafea. Dimineața, chiar șeful clinicii de la „C.C. Iliescu” mă chema la un espresso foarte tare. O altă recomandare a medicilor a fost să beau un pahar de vin roșu în fiecare zi. Dar eu nu prea beau. Rar mai consumam câte un pahar și înainte, dar nu prea mă îmboldea inima nici atunci.
„Dormeam două-trei ore pe noapte. Oboseala, cred, m-a terminat!”
- Câte pachete de țigări fumați pe zi?
- Cu țigările eram rău de tot. Trei pachete, din cele mai tari de pe piață, eu le fumam. Nu am mai simțit nevoia să mai fumez din spital. Soția mea, în schimb, fumează. Fumează și în casă. Nu mă deranjează. Nu simt dorința de a mă reapuca.
- Nici cu odihna nu stăteați bine, nu e așa?
- Da, așa este și cred că asta mi-a pus capac. Eu când aveam spectacol seara târziu, veneam acasă și puneam capul pe pernă câteva ore. Ajungeam acasă de la Craiova pe la unu și jumătate, două noaptea. Dormeam două-trei ore, pentru că la cinci trebuia să plec spre Pro TV. Și nu îmi luam liber a doua zi. Dacă o să mai am spectacole seara, a doua zi nu mă mai duc la știri, în direct, gata!
- După ce ați revenit, la două luni de la infarct, ați rămas cu o singură intervenție la Pro TV, cea din jurnalul principal?
- Da, am doar intervenția de seară. O să mă apuc întâi de teatru și ușor-ușor poate o să revin și dimineața la tv. Deși, sincer... dau „din casă”, și Mihai, și Nety, și Andreea trag de mine. O să văd. Aștept cu drag dimineața, dar mai stau un pic. (râde)
Fata cea mare e rockeriţă, cea mică face gimnastică
- Copiii cum au reacționat după toată povestea asta?
- Fetițele mele m-au vizitat la spital. Au știut tot ce am pățit. Aia mică tremura toată de emoție și acum îmi zice „Tati, vreau să mă iei în brațe, dar nu poți, pentru că nu ai voie să mă iei în brațe. Așa că te rog să stai liniștit”. E foarte drăguță. Are un concurs la gimnastică. Are 10 ani și e foarte mobilă. Cealaltă are 15 ani. Sunt fete bune amândouă. Sunt talentate, deștepte și frumoase. Nu zic așa că sunt ale mele. E egalitate între ele. Sunt cumva cotropit de cea mică. Cealaltă și-a creat universul ei și și-a cam luat... mâna de pe noi! (râde) E mai mult cu prietenii, cu telefonul. Are și trupă rock! E „clăpară”. Face și pian și a vrut neapărat să intre în trupa asta. E super! Ele nu fac sport și muzică de performanță. Nu le-am dat eu voie, pentru că performanță în muzică și în sport înseamnă să nu mai aibă copilărie. Le-am lăsat să facă atât cât pot ele să ducă, fără exagerări inutile. Cea mare vrea să se apuce de teatru, iar cea mică nu știe încă...
Revine pe scenă cu același spectacol din noaptea infarctului!
- Vă roagă să le ajutați, având cunoștințe în lumea teatrului?
- Nu, și nu aș fi eu de acord cu asta. Eu m-am ridicat pe puterile mele, fără intervenții. Aaaa, că pot să întreb pe cineva din comisie cum a fost fata mea, asta da, dar ca să dau nu știu ce mașini sau case, asta în niciun caz. În direcția televiziunii nu s-au manifestat până acum.
- Ați mai avut spectacole din noiembrie?
- Nu. O să am acum, în luna mai, „Fidelitate”. Nu știu unde se joacă, dar nu este în București. Se joacă prin țară. În iunie avem „Central Park” al lui Woody Allen, pe 11, tot la Craiova. Nu am niciun sentiment sau resentiment că mă întorc acolo, fiindcă nu-mi aduc aminte de nimic, așa cum spuneam.
Cum a ratat participarea la... Olimpiada de la Moscova
- Aveți alte pasiuni, pe lângă televiziune și teatru? Jucați fotbal, pescuiți?
- Mai citesc. Ultima dată... nuvele de Hermann Hesse. Regizorul cu care lucrez vrea să facă o adaptare. Eu nu mă pricep foarte bine să scriu piese de teatru, dar dacă la un moment dat o să găsesc un subiect bun, o să scriu și, probabil, că o să-mi iasă și asta. Nu am jucat nici fotbal și nici nu am pescuit. Am făcut atletism de performanță și mi-am rupt un picior. Nu am mers din cauza asta la Olimpiada de la Moscova la care trebuia să fiu prezent. Se întâmpla prin 1980. Adunam pe vremuri obiecte vechi, dar am ajuns la concluzia că nu reprezintă nimic. Nici nu mai am nimic din obiectele colecționate. Erau niște ochelari, jobene, pipe, tot ce îmi cădea în mână. Puteam să ridic un muzeu. Am renunțat la toate, pentru că pentru mine obiectele nu au nicio valoare. Obiectele nu sunt importante. Oamenii, da!
- Bani strângeți? Sunteți zgârcit?
- Nu am niciun ban strâns. Nici loc de veci nu am. Stau și mă gândesc acum că ar cam trebui să iau în serios asta. Zgârcit? Eu? Nu, nu am fost niciodată.
- Care este cel mai extravagant lucru pe care vi l-ați cumpărat fără să vă uitați la bani?
- Acum, în ultima vreme, mi-am luat o geacă de piele.
„În viața reală mă îmbrac numai în negru”
- La Meteo aveți niște ținute foarte vesele. Aveți stilist?
- Da. Mă îmbracă bine la Pro TV, dar în restul timpului sunt numai în negru. Asta e o chestie rămasă de pe vremea facultății. Eu îmi cumpăr hainele. Soția mea nu se implică.
- Gătiți?
- Mai rar. Am făcut o ceafă de porc la grătar, dacă vrei să iei în calcul. Nici cu gătitul nu prea mă mai ocup.
- Vă faceți singur pana la mașină?
- Asta fac, dar eu nu conduc. Soția conduce. Eu nu am permis și nici nu am dat examen de carnet. Îmi place să fiu condus. Soția e cocoșul în casă. Ar fi o aroganță din partea mea să nu recunosc asta. Nu cred că există bărbat cocoș. Ăla care zice că e, înseamnă că o bate și ea este o cârpă. Eu nu cred în relațiile astea.
„Mi s-a tăiat de toate... Şi de călătorii, şi de tot!”
- Care a fost ultima dumneavoastră vacanță?
- Astă vară. Când am fost în Grecia, undeva mai jos de Salonic. Am găsit o vilă într-un sat, cu o curte cu măslini milenari. Plaja bine organizată, cu baldachine. Am stat bine și în cameră, și pe plajă. Am găsit și niște taverne lângă niște localități din apropiere. Am mâncat foarte mult pește. Mi-am făcut pofta de pește, pentru că la restaurante aveau proaspăt și foarte variat.
- Înotați?
- Știu să înot, dar o fac foarte rar.
- Sunteți pasionat de călătorii?
- Am fost la un moment dat, dar mi s-a tăiat de toate...
„Am fumat 40 de ani şi câte trei pachete de țigări pe zi”
- Urmați vreun tratament acum cu anticoagulante? Când este următorul control?
- Nu mai iau anticoagulante. Am luat. Iau patru pastile pe zi acum. Luni (n.r. - 8 aprilie) mă duc din nou la control, la domnul doctor Stoica. Face ecografii la „C.C. Iliescu”.
- Cu medicii care v-au operat mai țineți legătura?
- Eugen Țiereanu și cu Paul Trașcă m-au operat. Țiereanu a învățat de la Boroș să pună stenturi. A fost rezidentul lui. Cu el, cu Țiereanu, m-am întâlnit acum, la ultimul stent. Făcea niște gărzi.
- Țineți vreun regim?
- Îmi iau tensiunea permanent. Am 12 cu 7. N-am nicio problemă nici cu tensiunea, nici cu pulsul. Și saturația de oxigen e bună. Am fumat 40 de ani câte trei pachete de țigări. Spirometria mi-a ieșit bine. Nu am făcut poză la plămâni, dar o să fac. Mănânc normal, cu sare, orice.
A jucat cu Rachel Weisz și cu superba Monica Bellucci
- Vă este frică de ceva?
- Asta este marea mea spaimă, că nu mi-e frică de nimic! Asta s-ar putea să mă facă puțin vulnerabil. Poate doar de obiecte foarte mici, ascuțite, care să-mi intre în ochi. Am fobie de ace.
- Ce ar putea să vă aducă adrenalina de altădată? Întâlnirea cu o actriță frumoasă de la Hollywood?
- Nu știu ce să zic... M-am întâlnit cu actrițe superbe. Am și jucat cu ele. De exemplu cu Rachel Weisz, în filmul „The Whistleblower” (n.r. - „Martor și acuzator”, 2009, studiourile Buftea). Tot aici, pe platoul de filmare, m-am întâlnit cu Monica Bellucci. A fost acum vreo 10 ani. O parte din film s-a făcut în România. Am dat o probă. Eram la Pro TV și atunci, că sunt, vorba aceea, numai de vreo 23 de ani...
„Vreau să mă apuc de scris. Un scenariu, ceva...”
- Ce planuri aveți de Sărbătorile Pascale?
- Nu am planuri. Și nu am avut niciodată. Ele, soția și fetițele mele, vor pleca în Grecia. Eu rămân acasă. Nu drob, nu pască, nu miel, nu stufat. Ouă roșii și cozonac, în rest o să mai cumpăr. Nu făceam masă fabuloasă de Paști oricum. Nu se poartă la mine în familie. O să rămân „home alone” (n.r. - singur acasă).
- Ce ați mai vrea să faceți?
- O să mă apuc de un nou spectacol. Asta știu să fac, teatru și televiziune. Nu o să fac nimic din ceea ce nu știu. Poate o să mă apuc și să scriu, dar nu promit. Am scris destul de mult, dar niciodată o piesă de teatru sau vreun roman. Ar fi o îndeletnicire foarte complicată și foarte importantă pentru mine să mă apuc de scris. E posibil. Și un scenariu de film aș putea scrie... Am un scenariu de scurtmetraj, pe care îl tot amân. O să-l fac și pe ăla până la urmă. Sănătos să fiu!
- Care mai este relația cu fiul dumneavoastră, Florin Busuioc jr.?
- Cu fiul meu nu prea am mare legătură… Mi-a dat un mesaj de simpatie după tot ce s-a întâmplat... Nu știu... Mi s-a părut un pic acid, aș zice, dar nu m-a deranjat. El are dreptate în felul lui și eu îl înțeleg. Sunt părintele care nu a existat!
- Se simte dat la o parte?
- A fost dat la o parte, ăsta e adevărul, și nu pot să-i reproșez nimic acum. Așa simte, pentru că așa s-a întâmplat. După aceea, încercările mele de a reintra în legătură cu el au fost sortite eșecului.
- Când v-ați văzut ultima dată?
- Demult... Acum 10 ani. El are acum 29 de ani și locuiește la Târgu Mureș. Nu știu dacă are familia lui. Era cu o fată. Nu știu dacă s-a căsătorit sau nu.
- Vă reproșați ceva în relația cu el?
- Îmi reproșez că nu am avut mai multă grijă. E greu de spus acum. Da, probabil că trebuia să fiu mai prezent în viața lui, asta cu siguranță. Eu m-am speriat atunci destul de tare. Am lăsat-o așa să se ducă unde s-o duce această poveste și uite că nu s-a dus chiar unde trebuie. (zâmbeşte trist)
- Cu mama lui țineți legătura?
- Nu!