de Valeria Roman
Îndrăgita Andreea Marin, cu toate că nu mai este o prezenţă constantă pe micile ecrane, continuă să facă fapte bune pentru cei aflați în nevoie. O recomandă o carieră de peste 25 de ani în slujba oamenilor, cărora le-a aşternut mereu zâmbete pe chip cu mult iubita emisiune „Surprize, Surprize”. Chiar dacă pe al ei s-a așternut uneori tristețea din pricina relațiilor sentimentale, acum traversează o perioadă de calm. Iubește și este iubită. Fiica Violeta și omul cu care își împarte viața, Adrian Brâncoveanu, consulul României în Libia, sunt cele mai importante persoane din viața Zânei. Despre liniștea sufletească pe care a găsit-o după atâta tumult, viață sănătoasă, începuturile în televiziune și proiectele caritabile, ne-a povestit chiar Andreea Marin într-un interviu acordat cu sinceritate revistei „Taifasuri”.
A intrat la TVR Iași într-un concurs cu 200 de candidați pe un loc! „Mi-au apăsat pe butonul cu ambiţie...”
- Când a început să te atragă televiziunea?
- Eu aveam în plan să devin informatician! (Râde) Teoretic, am și devenit, în sensul că am terminat Facultatea de Informatică și aceasta era meseria pe care o alesesem după ce făcusem și studii de matematică-fizică în liceu și cam asta părea direcția. Eram fată de ingineri: mama - de mecanică fină și tata - inginer în construcții. La vremea aceea era o alegere extraordinară, ca și acum de altfel.
- Cum a fost perioada de dinainte de „Surprize, Surprize”?
- Întâmplarea a făcut că având puțin peste 18 ani, când eram deja studentă la Iași, să văd un afiș, de fapt colegele mele de cameră din cămin mi-au spus despre un concurs la TVR Iași. Au venit în camera în care stăteam... eram cinci fete, m-au împins de la spate apăsând pe butonul ambiției... Mi-au spus că sigur nu o să fac față acestui concurs. Bineînțeles că mi-am dorit să le arăt că pot! Erau 200 de persoane pe un loc. După o săptămână de examene serioase, așa cum erau pe atunci, nu ca acum, când ocupi un loc pe ochi frumoși, am fost anunțată că voi lucra la TVR Iași. Așa a început această istorie frumoasă...
Și-a adus păpușile de acasă pentru prima emisiune: „Ţara lui Piticot”. „De atunci aveam lipici la oameni
- Care a fost primul job la TVR Iași?
- Am luat-o de la zero. Nu ne era rușine nici să măturăm, nu ne era rușine să punem cărămidă peste cărămidă încă de la primul pas, ca să zic așa. Am învățat și ce înseamnă montajul, și ce înseamnă să mergi pe stradă, pe ploaie, vânt și ninsoare, cu microfonul în mână, să faci acele interviuri. Oamenii se opreau sau nu în fața ta. Trebuia să-i convingi. Nu erai deloc o persoană cunoscută, credibilă, la momentul acela, deci n-a fost simplu...
- Erai timidă?
- Nu... Eram foarte descurcăreață. Îmi plăcea să găsesc soluții și să fiu creativă. Și se pare că aveam lipici la oameni, pentru că se opreau în fața microfonului meu. Așa a început aventura tv. Apoi mi-a câștigat inima această combinație inedită între imagine, cuvânt și puterea de a transmite un mesaj cât mai departe prin intermediul micului ecran. Mi-a cucerit inima această poveste și în relativ scurt timp am început să fac propriile emisiuni dedicate copiilor. „Țara lui Piticot” se numea programul gândit de mine, care a avut succes imediat. Îmi amintesc și acum că făceam decorul cu păpușile mele de acasă. (râde)
„La «Surprize, Surprize», prezentatoarea trebuia să aibă 40 de ani. Eu, doar 20. Dar Valeriu Lazarov a văzut ceva în mine!”
- Ce vârstă aveai pe atunci?
- Puțin peste 19 ani. Mi se părea totul firesc, dar în același timp prezentam programe pentru adolescenți și apoi pentru maturi, deci nu aveam doar acea emisiune. Am lucrat la știri, am ajuns la București, la știrile de seară, ceea ce a fost un pas uriaș în maturizarea mea profesională. Am devenit apoi corespondent la Premiile Oscar și de acolo lucrurile s-au dezvoltat.
- Cum ai devenit Zâna Surprizelor?
- M-a remarcat, la un moment dat, Valeriu Lazarov, reputatul regizor, care era într-un popas în România în ideea de a face „Surprize, Surprize”, programul pe care el îl implementase în alte țări și avea uriaş succes. A pus mâna pe mine, să spun așa, simțind că am un potenţial pe care la vremea aceea nu cred că l-a văzut cineva. De altfel, pentru a prezenta acest program trebuia să ai cel puțin 40 de ani și eu aveam doar 20 de ani. Exista un profil standard, internaţional, al prezentatorului potrivit, al gazdei pentru acest show. Există un manual al spectacolului pe care îl implementezi, însă el a descoperit ceva special în mine. A avut încredere, pur şi simplu!
„Azi mi-am luat viaţa în mâini, nu mai depind de un singur lucru“
- Multe dintre proiectele tale sunt caritabile. De ce te-ai îndreptat spre zona asta?
- Probabil că asta îmi vine mie ca o mănușă. Așa am fost crescută... Întorcându-mă spre copilărie, îmi amintesc foarte bine ce îmi spuneau părinții mei, cum m-au crescut, cum m-au educat. Toată treaba asta care poate să pară o minunăție pentru alții pentru Andreea Marin este firescul. De aceea, eu am fost omul potrivit la locul potrivit! Nu a trebuit să mă chinui sau să joc un rol, total diferit față de ceea ce aș fi fost în viața de zi cu zi. Pentru mine aceasta este realitatea, normalitatea...
Campanie naţională pentru a ajuta şapte femei și bărbați să ajungă în cea mai bună formă
- În ce proiect ești implicată acum?
- Șapte femei și bărbați din diverse zone ale țării vor avea șansa să devină ambasadorii din acest an ai mișcării naționale #NuExistaNuSePoate, inițiată pentru al treilea an consecutiv de Top Line, după un concept creat de mine. Odată selectați, aceștia vor avea posibilitatea să obțină silueta mult visată, să aibă un ten vizibil întinerit, urmând gratuit, în următoarele două luni, tratamente faciale și corporale neinvazive.
- Cum vor fi aleși norocoșii care vor intra în această campanie?
- Anul acesta vor fi selectate șapte persoane: două din București și câte una din Timișoara, Baia Mare, Deva, Bacău și Iași. Acestea vor intra într-un cantonament de două luni, timp în care vor beneficia de tratamente și de produse cosmetice de top în saloanele din zonele în care locuiesc, fără a fi nevoie să plece de acasă. Suportul familiei este însă important!
- Care sunt condițiile?
- Românii trebuie să trimită doar un email la This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. în care explică motivele pentru care doresc să aibă parte de transformarea visată, câteva fotografii și datele de contact. Este important ca aceștia să locuiască în orașele unde există cele șapte saloane partenere - București, Timișoara, Baia Mare, Deva, Bacău și Iași, ori în apropierea acestora, pentru a putea urma planul complet de tratamente în centrele respective.
„Conduc o mică fabrică de idei, care schimbă vieți în bine”
- Îți lipsesc emisiunile de genul „Surprize, Surprize”?
- Nu, pentru că astăzi realizez mult mai multe lucruri și văd evoluție în tot ceea ce fac. În egală măsură, azi mi-am luat viața în mâini, nu mai depind de un singur lucru, de un singur moment, fie el de televiziune sau nu.
- Ai vrea să-ți deschizi o școală de televiziune?
- Nu acesta este scopul meu. E un proiect destul de mic față de ceea ce pot să fac cu adevărat! Televiziunea așa cum arată în prezent, generic vorbind, pentru că mai sunt din fericire și programe ce fac excepție, numai pozitivă nu este! Nu mi-aș dori să fiu în pielea tânărului care astăzi, cu cele mai bune intenții și pregătit fiind, își dorește să pășească într-o televiziune unde să fie pus să facă lucruri care nu i se potrivesc, să încurajeze scandalul, controversa, în defavoarea respectului față de oamenii ce ne privesc, în defavoarea documentării reale. Lucrurile se construiesc într-un mod facil și mie nu mi se potrivesc. Există, așa cum spuneam, și câteva programe care au rămas în picioare și care sunt bune și dovedesc, chiar dacă sunt puține, că se poate şi curat. Dar nu se vrea! (zâmbeşte trist)
- Te uiți la televizor? Ce gen de emisiuni îți plac?
- Să fiu sinceră, nu prea mă uit, pentru că termin târziu și mai am și copil care are și el lecții și... nevoile familiei. Dar atunci când mai rămân puțin timp și energie pentru a ne uita pe micul ecran, o facem să vizionăm filme. Mă refer la documentare. Îmi place acest gen, l-am și făcut eu însămi ca și produs de televiziune.
- Ce faci acum? Cum arată o zi pentru tine și câte ore ar trebui să aibă?
- Nicio zi nu seamănă cu alta. Dublu ore ar trebui să aibă cel puțin ziua. Sunt implicată în foarte multe proiecte, atât pe partea de tv, de campanii, creăm concepte de campanii, imagine pentru companii sau pentru persoane care au nevoie de asta. Ne ocupăm foarte mult pe partea de CSR (n.r. - Responsabilitate Socială Corporatistă), de social media pentru diverse companii, gândim evenimente mari, gale de răsunet - de la idee până la implementare. Suntem o mică fabrică de idei și de produse frumoase care, într-adevăr, schimbă vieți în bine. (zâmbeşte mândră)
Un moment greu, operația la coloană!
- Multe dintre mesajele tale pentru fani sunt de la o clinică medicală a doctorului care te-a operat la coloană, așa e?
- Domnul doctor Dragoș Zamfirescu m-a câștigat ca om, înainte de toate, și ca profesionist. M-a operat de curând, acum câteva luni, așa este. Am descoperit, dincolo de halatul de medic, o inimă ce bate cu putere. M-a impresionat lucrul acesta și dorința lui ca dincolo de munca pe care o desfășoară în clinică să facă bine gratuit multor oameni. Și aici m-am alăturat şi eu echipei, pentru că mi-am dorit neapărat să pun umărul. Dacă viața te aduce într-o anumită situație și devii pacient, vezi altfel lucrurile. Ai sufletul deschis în direcția asta.
- Cum te simți după operația din toamnă? Ai restricții?
- Nu mi-a fost chiar ușor, nu pot să mă prefac. Nicio intervenție nu e chestiune simplă. Cere recuperare, te scoate din activitate un timp. Nu a fost plăcut, dar nu mă plâng. Recuperarea e necesară, inclusiv prin mișcare. Nu există să stai nemișcat și să aștepți să fii bine. Acum nu mai am restricții. E OK!
„Mănânc sănătos, dar scopul meu nu e să devin vegană. La 7 dimineaţa am deja specialităţile la uşă”
- Încerci foarte multe în domeniul alimentației sănătoase. Pui accent pe dietă?
- Sunt de ani buni într-o căutare a soluțiilor și sunt pasionată de asta. Într-o lume poluată, plină de chimicale, de tot felul de oferte care îți fac cu ochiul, dar nu te duc într-o zonă de sănătate, vreau să găsesc oameni care încă se mai încăpățânează să realizeze lucrurile bine, ca pe vremea bunicilor noștri și aducând și noutățile în tabloul de astăzi. Mai sunt pasionată de grădinărit și de gătit la noi acasă, soluții simple și rapide, gustoase în același timp, chiar dacă vin cu anumite restricții. Nu ai voie gluten, lactoză în anumite perioade ale anului. De exemplu, acum, în post.
- Ții postul?
- Da, îl ţin! De câteva săptămâni urmez chiar o dietă. Mi se pare foarte interesant cât de diversificat și de gustos se poate găti doar folosindu-te de fructe, plante verzi și legume. În fiecare zi e altceva. Eu nu am de gând să devin vegană, nu ăsta este scopul meu, ci lucrul acesta îl fac pe perioade de timp, precum acum, în post.
- Se vede o oarecare schimbare?
- Da, sigur. Pielea arată altfel, te simți cu mai multă energie, te simți curat pe dinăuntru, nu mai ai senzația de flatulență, nu te mai simți obosit când te ridici de la masă. Ştii senzaţia: îți dorești doar să dormi. (râde) Asta nu înseamnă că nu am și eu micile mele păcate culinare, dar nu în perioada aceasta de post. Altfel, nu-mi este nimic interzis. Eu sunt singura care își face disciplina din punctul acesta de vedere. Dacă merg la ziua cuiva, da, pap tort, dar nu mănânc toată prăjitura. Dacă excepția nu se transformă în obicei nu îți afectează sănătatea într-un mod determinant. Moderația este cuvântul de ordine. Caut să evit zahărul și, cu atâtea posibilități, știi că poți să-l scoți de tot din alimentație dacă doreşti cu adevărat.
- Cum reușești, fiind atât de ocupată?
- Sunt ambițioasă, ocupată sau nu. Știam că nu o să pot să merg singură la piață zilnic, am apelat la un centru, unde merg să fac detox. Mi s-a părut foarte avantajos. Ei gătesc înainte de 7:00 dimineața când îmi încep eu activitatea și îmi aduc punguța cu sucurile și mâncărurile proaspăt făcute la ușă, oriunde aș fi.
- De unde îți cumperi carnea, ouăle și alte alimente de bază?
- Am găsit o fermă la Breaza, lângă Câmpina, unde eu am o căsuță de lemn la munte. De acolo luăm pui crescuți în natură, pe iarbă, hrăniți natural. Nu mâncăm multă carne, dar atunci când o facem, ne aprovizionăm de la Breaza. Tot de la această fermă luăm și ouă. Sunt camere de luat vederi și putem să vedem 24 de ore din 24 cum se desfășoară lucrurile. Nu poți fi păcălit!
„Violeta e ambiţioasă, încăpăţânată, minunată”
- Violeta îți calcă pe urme?
- Da, semănăm foarte bine. E uimitor! E foarte ambițioasă și încăpățânată, ceea ce nu este tocmai un lucru comod, dar îi și folosește atitudinea aceasta. Atunci când își pune în minte să facă ceva, face! E veselă, e un copil solar, energică. Mă ascultă așa și așa. Negociem orice. Totul e un schimb. (râde)
- Obișnuiți să gătiți împreună?
- Gătește ea foarte bine. Mi-a făcut o salată Caprese bună rău. Eu nu știu să o prepar așa. A început să se joace cu mirodeniile și să le simtă deja, exact acolo unde sunt necesare. Condimentele pot schimba total gustul unui fel de mâncare dacă știi să le porţionezi cu măsură. Îngrijim propriile plante, le uscăm, le mărunțim și le punem în borcănașe. Avem o grămadă acum. Deshidratăm fructe, folosim sucul de la ele pe care îl amestecăm cu ulei de măsline și condimente. Delicios!
- Sunteți gurmande? De sărbători, faci o oală mare cu sarmale?
- Sincer, da. Moldovenii sunt mâncăcioși. Fac de toate. Pentru Violeta și acum am sarmale, chiar dacă noi suntem în post. Ea este copil, are nevoile ei de creștere și e normal să mănânce pentru a-și face necesarul.
- V-ați făcut planuri pentru Sărbătorile Pascale?
- La noi Crăciunul și Paștele se petrec acasă. Le simțim în familie. Probabil și pentru că suntem oameni care călătoresc enorm.
- Plănuiești vreo vacanță?
- E prea devreme. Vara este departe. Violeta este în timpul testelor. Suntem doar cu capul la treabă acum. Este în anul VII, clasa a VI-a, dacă e să facem paralela cu școlile de stat. Învață foarte bine. E cu performanțe. E talentată la limbi străine și la matematică. Am învățat împreună pentru un test la limba română. A fost interesant să-mi amintesc de școală. Este excelentă și la sport. A înotat încă de la 6 luni. În cadă a învățat. Înoată foarte bine și preponderent pe sub apă. Eu nu știu, spre rușinea mea, nici până la vârsta asta să înot și nu m-am simțit confortabil ca nici Violeta să nu știe.
„În grădină, mi-am plantat pomi exotici: mandarini, lămâi, măslini, rodie. Un colţ de Rai, ce mai...”
- Cum ai început să grădinărești?
- Am citit mult pe internet. Cunosc o doamnă care cu asta se ocupă. Am învățat de la ea. E o plăcere! Pur și simplu îți deconectează mintea. E foarte important pentru mine.
- Aveți totul la îndemână, în grădina voastră. Ce mănânci, cultivat de tine?
- Grădina este un mic colț de Rai. Vom avea curând ridichi, roșii, verdețuri, spanac. După aceea urmează legumele: castraveți, ardei, roșii cherry. Avem pomi exotici: mandarini, lămâi, măslini, rodie. Rodesc de două ori pe an și răspândesc o mireasmă minunată. Iarna îi ținem într-o seră, apoi când se face vremea bună îi mutăm. Mai avem flori multicolore și plante cățărătoare care urcă până sus de garduri.
„Găsesc sprijin, înțelegere și iubire lângă omul căruia îi pasă de mine. Să-ţi pese, ăsta e secretul!”
- Cum ești sufletește?
- Foarte bine. E un moment de echilibru acum. Nu sunt multe momentele în viață în care poți să spui asta. Pentru o femeie sunt multe valuri, care trec peste noi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest moment perfect. Găsesc sprijin, înțelegere și iubire. Când omului de lângă tine îi pasă de tine, pur și simplu, te simți altfel. Vorbim de o sută de ori pe zi...
- Te mai gândești la vreo căsătorie?
- Nu. Pentru mine nu mai este o provocare. Am văzut că poți fi bine cu un om și fără acte sau poți fi rău oricât de multe acte te-ar lega. Nu cred că are vreo relevanță. Nu am nimic împotriva căsătoriei, dar pur și simplu nu e ceea ce cred că ar putea face o relație să meargă sau nu.
- Care mai este relația cu fostul tău soț, tatăl Violetei?
- El este tatăl Violetei. Acesta este locul lui și așa va rămâne toată viața. Ne înțelegem bine, colaborăm ca să ne creștem copilul cum se cuvine. Fiecare are destinul lui.
- Cum a fost pentru tine această provocare?
- Foarte grea și, în același timp, extraordinară. Mi s-a deschis o poartă nemaipomenită către lume și faptul că Lazarov m-a aruncat în apă și mi-a spus „înoată”, deși eu nu știam să înot la vremea aceea, a reprezentat exact ceea ce îmi trebuia ca să înfloresc.
- A fost prima emisiune live?
- Nu, tot ce făcusem înainte a fost în direct, încă de la TVR Iași, cu prezentări de emisiuni de cinci ore. Nu ieșeai din studio până nu se termina. Nu m-am bazat pe cititul pe prompter. Foarte mult se mergea pe o spontaneitate pregătită, dacă pot să-i spun așa. Ne documentam foarte atent, citeam enorm, știam despre ce vorbeam. Nu ne permiteam să apărem în fața unui public de milioane de oameni și să aproximăm lucrurile. Să ne jucăm cu sentimentele lor, cu sufletul lor, nu! Trebuia să fim foarte bine informați.
- Te deranjează sau îți face plăcere că lumea îți spune în continuare Zână?
- Păi, de ce să mă deranjeze?! Acesta este un extraordinar compliment. Numai cine nu-l vede așa cum se cuvine și are, se pare, o problemă nu poate să înțeleagă că a fost un alint al publicului, pe care cu onoare l-am primit. Românii vedeau în mine o zână ce face minuni în viețile oamenilor. E un lucru pozitiv.
- Tu faci „minuni” și în prezent…
- Eu cred că sunt oameni care fac minuni, metaforic vorbind, firește, prin implicarea lor. Depinde cât de mult suflet pui, cât de mult spui nu se poate. Mesajul este următorul: Eu pot, domnule, să deschid ușa asta chiar dacă este un lacăt pus pe ea!
„Ştiu să merg pe motor, am fost pe Acoperişul Africii“
- E ceva dintre sporturile extreme pe care ai dori să le încerci?
- Mai mult decât că am urcat pe Acoperișul Africii?! Nu! Sporturile extreme nu mă atrag, mai ales de când sunt mamă. Consider că am o responsabilitate de a nu mă arunca în gol, fără parașută, cum se spune. Știu să merg pe motor, îmi place să urc pe munte.
- Îți place să dansezi? Cum a fost ultima emisiune de la Pro TV în care ai fost în juriu?
- Am făcut dans încă din școală. Pe măsură ce am crescut am și mers la concursuri. E o poveste veche. Am dansat și în emisiunea mea atâția ani. Emisiunea de la Pro TV nu este vârful meu...
„Avem păsărele viu colorate, chiar şi veveriţe...“
- Ți-ai făcut acasă birou și sală de sport?
- Da, dar nu este chiar acasă. La noi lucrurile sunt împărțite. Sunt etajele de locuit și etajul acesta, unde noi vorbim, de lucru. Am luat și clădirea vecină și acum se află în restaurare. Acolo vom muta partea de activitate și de filmări, iar aici va rămâne doar partea de locuință. Cât a fost Violeta mică mi-a convenit și a fost un lucru bun pentru ea. Mama i-a fost foarte mult timp alături. Acum, pentru că a mai crescut, e fată mare și se descurcă în multe situații, așa cum o face o domnișorică deja, am decis să despart lucrurile.
- Cum te relaxezi?
- Sportul sau cântatul la pian, cititul. Avem și animalele noastre. Avem multe. Doi câini, două pisici pufoase, peștișori, zeci de păsărele viu colorate, veveriță. Deci o gospodărie serioasă. (Râde fericită)