de Carmen Ciripoiu

S-a plimbat prin Brașov cu fermecătorul Iglesias, i-a prezentat pe Samantha Fox, pe Saragossa Band sau pe Goombay Dance Band, iar în anul 1984 a colaborat cu faimoasa revistă „Billboard”. Aceasta este, în doar câteva cuvinte, cartea de vizită a lui Octavian Ursulescu, cel mai șarmant prezentator al României, omul cu o memorie extraordinară, care ştie să-şi facă meseria cu dedicare şi eleganţă. Destăinuiri de suflet ale „regelui” Tavi, în rândurile ce urmează.

„Ce mai fac? Scriu, prezint şi am micile mele pasiuni”

- Întotdeauna e o bucurie și o plăcere să vorbești cu Octavian Ursulescu. Multă lume se întreabă însă ce mai face marele prezentator în ultima perioadă.

- Ce a făcut întotdeauna: scrie, prezintă, apare în emisiuni tv și, printre picături, găsește timp și pentru micile pasiuni. Sunt redactor de-o viață, adică din 1990, la revista „Actualitatea Muzicală”, fiind de altfel membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Anul trecut am lansat două cărți, „Marina Voica, drum spre legendă” și „Titus Munteanu, un lord al micului ecran”, adăugându-se celor anterioare, dedicate compozitorilor Temistocle Popa, Paul Urmuzescu, Titel Popovici sau Festivalului de la Amara. Ca prezentator urc des pe scena unor mari manifestări artistice, cele mai numeroase având loc la Focșani, oraș unde mă simt ca acasă. Și, pentru că sunt foarte legat de „generația de aur” a muzicii ușoare românești, scriu prezentările din „booklet”-ul tuturor CD-urilor editate de casa de discuri Eurostar și prezint lansările de tradiţie de la Magazinul „Muzica”.

- De-a lungul vremii, cât de mult a ridicat cota unui spectacol faptul că a fost prezentat de dumneavoastră?

- Asta în niciun caz n-o pot spune eu! Cert este că m-am străduit mereu să pun plenar în valoare artiștii prezentați, compozitorii, textierii, instrumentiștii, organizatorii, eu fiind doar o părticică dintr-un angrenaj în care totul trebuie să funcționeze perfect.

„«Omul-orchestră»” Paul Surugiu-Fuego, impecabil în tot ce face”

- Credeți că prezentatorul trebuie să trezească și respectul publicului?

- Dacă publicul nu te îndrăgește, nu te respectă, nu te recunoaște ca lider, pentru că asta ești, conduci ostilitățile pe scenă precum un general, mai bine stai acasă și te apuci de altă meserie. Un bun prezentator trebuie să posede în „tolba de mareșal” al spectacolului, în afară de carismă, multă cultură generală, experiență, dicție, lejeritate, cunoștințe firești despre „obiectul muncii”. M-am pregătit, am studiat și în felul acesta m-am specializat nu doar în spectacole de muzică ușoară, ci și de folclor, dans sportiv, sport (fotbal, volei), nemaivorbind despre evenimente private, acestea fiind adesea mai pretențioase decât un concert cu ştaif.

- Există în acest moment un prezentator pe care l-ați felicita pentru modul în care se prezintă?

- Nu sunt mulți prezentatori exclusiv de spectacole cu public, de festivaluri, mai toți venind din zona televiziunii, unde sunt animatorii unor emisiuni cu audiență. Se detașează Dan Negru, Cătălin Măruță, Răzvan și Dani, nemaivorbind despre colegele cu care am prezentat mult în anii din urmă, Alexandra Velniciuc sau Iuliana Tudor. O categorie aparte o reprezintă actorii-cântăreți, minunați fiind Alina Mavrodin, Miruna Ionescu și Silviu Biriș sau „omul-orchestră” Paul Surugiu-Fuego, impecabil în tot ceea ce face. (râde cu simpatie)

„E o mică neîmplinire că nu am prezentat Cerbul de Aur”

- Sunteți nostalgic după industria divertismentului de altădată? Cât de mult se deosebește de ceea ce avem astăzi?

- Zâmbesc de fiece dată când întâlnesc sintagma „industrie muzicală”, fiindcă la noi nu există așa ceva! Apoi, dacă niște organizatori tineri, cum sunt cei de la Timișoara, se dovedesc nostalgici, realizând acest festival retro nemaivăzut, eu cum să nu fiu, măcar din când în când? Întrebați-i mai degrabă dacă sunt nostalgici și de ce pe acei spectatori care fac arhipline sălile la festivalurile amintite, la lansările de discuri și de cărți cu subiect muzical! Cum să nu regret strălucirea de altădată a Festivalului de la Mamaia, pe care l-am prezentat de vreo 12-13 ori? Festivalul a murit, așa cum trage să moară Teatrul de vară din Mamaia, lăsat în paragină...

- A existat vreun eveniment important pe care nu l-ați prezentat?

- Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov, deși mulți dintre cei care mă abordează au impresia că de acolo mă cunosc. O singură dată am avut o legătură (în afară de cea jurnalistică, firește) cu manifestarea respectivă, cu ocazia unei ediții festive, în anii ’90. E o mică neîmplinire, pentru că m-aș fi descurcat ceva mai bine decât cei aruncați în focul creaţiei de producătorii de la TVR, ca experimente eșuate...

„Am fost şoferul tuturor artiştilor, mai ales al doamnei Stela Popescu”. Spaima cu Dorel

- Sunteți mereu zâmbitor, dar toți purtăm pe umeri suferințe. Ați avut momente grele în viață?

- A fost un moment care m-a marcat profund, când am fost atacat cumplit, la sfârșitul anilor ’70, în revista „Flacăra” a lui Adrian Păunescu. Semnatarul, un interpret la muzicuță, Cornel Ionescu, pe atunci cronicar la revistă, pur și simplu m-a desființat folosind acuzele care pe vremea aceea te puteau arunca direct la beci: dușman al Poporului, aservit culturii capitaliste, promotor al muzicii occidentale, trădător de țară. Mă credeți că nici acum nu pot reciti acea infamie? Din ziua respectivă n-am mai fost om, fiind interzis total în presă (în condițiile în care aveam rubrică permanentă în „Contemporanul” și publicam în zeci de periodice), la radio (unde debutasem în celebrul „Metronom” al lui Cornel Chiriac) și televiziune. Coșmarul a durat câțiva ani, cu convocări săptămânale și interogatorii la Securitate și la secția de presă a CC al PCR. Mi-au trecut atunci prin cap cele mai negre gânduri, oricum, public, nu mai existam... După un timp, însuși Păunescu și-a dat seama cu cine are de-a face, concediindu-l și publicând un pamflet ucigător. Și din această cauză, dar și probabil pentru că aveam prieteni la „Europa Liberă” (Cornel Chiriac, Andrei Voiculescu) n-am avut viză pentru Occident, refuzându-mi-se orice deplasare, eliberarea venind târziu, foarte târziu, în 1990, când am ajuns la Festivalul de la Sanremo.

- Umblă vorba prin târg că ați fost o perioadă „șoferul” uneia dintre cele mai îndrăgite actrițe pe care le-a avut vreodată România: Stela Popescu. Este adevărat?

- Am fost „șoferul” mai tuturor artiștilor din România, la deplasările prin țară. Pe vremuri, de pildă, aveam o stagiune permanentă de spectacole la Călărași, cu reprezentații lunare: înghesuiam în Dacia mea patru artiști și la drum! Țin minte că o dată, când să ieșim din București, mi-a spart parbrizul un „Dorel”, care și-a bălăngănit cupa excavatorului și ne-am dus așa până în cartierul Tei și ne-am transferat în Oltcitul lui Ștefan Hrușcă. Cât despre fabuloasa, minunata Stela Popescu, se știe că nu a condus niciodată, deși era un... GPS infailibil. Am fost fantastici prieteni, locuia nu departe de mine. În duminicile când eram în București, mergeam la bunii noștri amici comuni, Livia și Ioan Gauzin (acestuia din urmă, basarabean ca și ea, Stela îi spunea Vanea), cunoscuți pentru agapele, „șezătorile culturale” la care participau sumedenie de artiști. Stela Popescu avea, normal, locul ei de onoare în dreapta lui Vanea și era așteptată cu „căpșunica” aromată fabricată chiar de gazdă, special pentru ea. Vă dați seama cum treceau orele, cu umorul unic al artistei, iar la plecare se înțelege că tot eu o conduceam acasă, mândru că de brațul meu se sprijină această mare doamnă! (râde nostalgic)

„Am un mic Rai în curte, cu fragi, multe flori şi pomi fructiferi”

- Este adevărat că acum stați într-o casă bătrânească?

- E căsuța veche construită de bunicii materni, în care familia noastră a locuit dintotdeauna. Sunt fericit că am un mic Rai în curte, cu fragi, multe flori (printre care cele preferate de mine - lăcrămioare, trandafiri, nu-mă-uita, iasomie, brândușe) și un pom fructifer din fiecare specie, doar alunii fiind mai numeroși. E o plăcere să stau la masa din curte, în ciripit de păsărele, deși bandiții de grauri îmi mănâncă toate cireșele!

- Pentru ce sunteți recunoscător destinului? Ce vă doriți?

- Recunosc cu sinceritate că am avut și am o viață tare frumoasă. Cum să nu fie așa, când lumea mă oprește pe stradă cu declarații de genul „Am crescut cu dumneavoastră”, „Mi-ați făcut viața frumoasă”, „Vă iubim!”, care uneori mă fac să și roșesc. Singurul regret este că aș fi vrut să cânt bine la pian, dar l-am abandonat din cauza profesoarei, al cărei halat de casă mirosea cumplit a prăjeală, mutându-mi nasul din loc atunci când cântam cu ea la patru mâini! Culmea e că o chema... Cârnaru! Îmi doresc să renască festivalurile de muzică ușoară decedate, fie că voi mai ajunge să le prezint eu, fie că nu, pentru că acestea sunt de patrimoniu, țin de identitatea noastră națională. Așa cum îmi doresc ca muzica ușoară românească să-și reocupe locul meritat și obligatoriu măcar în programele radioului și televiziunii publice, fiindcă de la cele comerciale nu putem avea pretenții. Să ajung mai des la Chiheru de Sus, în leagănul magic al copilăriei mele, și la pescuit în Delta Dunării. A, da, era să uit: și să fiu sănătos și fericit!

„Recunosc cu sinceritate că am avut și am o viață tare frumoasă. Cum să nu fie așa, când lumea mă oprește pe stradă cu declarații de genul «Am crescut cu dumneavoastră», «Mi-ați făcut viața frumoasă», «Vă iubim!», care mă fac să și roșesc“

„Îmi doresc să renască festivalurile de muzică ușoară decedate“

„DISKOteka Festival a fost o nebunie frumoasă“

- Mereu fermecătorul Octavian Ursulescu a fost prezent pe scenele DISKOteka Festival, cel mai mare festival dedicat muzicii anilor ’80-’90 din Europa, care a avut loc la Timișoara! Care a fost misiunea dumneavoastră la acest grandios eveniment?

- Organizatorul Marius Gavrilă s-a gândit că aș fi cel mai potrivit să prezint la Timișoara Festivalul Mondial DISKOteka, unde am vibrat și am cântat alături de artiști legendari, dovedind că suntem veșnic tineri! În cele trei zile de festival (31 mai - 2 iunie) am asistat, în primul rând, la o paradă a refrenelor celebre. A fost o nebunie frumoasă și sunt fericit că m-am reîntâlnit cu câțiva artiști străini celebri pe care i-am prezentat cândva la București sau la Focșani, dar și cu marile voci ale României, precum Marina Florea, Cristi Minculescu, Gheorghe Gheorghiu, Leo Iorga, Andreea Antonescu, Adrian Ordean. De asemenea, au fost și o serie de momente senzaționale, în care au fost omagiați Michael Jackson, Prince, Freddie Mercury, Dan Spătaru, Mădălina Manole, Laura Stoica. Superb!

„Un bun prezentator trebuie să posede în «tolba de mareșal» al spectacolului, în afară de carismă, multă cultură generală, experiență, dicție, lejeritate, cunoștințe firești despre «obiectul muncii»“

„M-aş muta cu totul în Deltă“

- Ce face Octavian Ursulescu atunci când are timp liber? Mai sunteți pasionat de matematică și de baschet?

- Dacă aș avea mai mult timp m-aș muta cu totul în Deltă, fiind un pescar pasionat. Am un bun prieten care are o casă acolo, dar când merge el nu pot eu și invers, însă tot fac câteva expediții în fiecare an. Am pescuit și în Suedia, unde știucile și șalăii sunt mult mai mari. Matematica a trecut pe planul doi, doar fratele meu Florin-Silviu, și el un talentat matematician, mai meditează câte o odraslă a amicilor. Baschet (mă mândresc cu titlurile de campion național de juniori și de campion universitar, jucând apoi la nivel de divizia B, la Universitatea București și ICHF) mai fac doar de plăcere, când mai dau de o minge și un coș. Dar am cucerit o groază de medalii la Jocurile Mondiale ale Jurnaliștilor, veritabilă Olimpiadă a mass-media, la volei, baschet, fotbal, badminton, petanque, atletism.