de Claudia Stan
Un bărbat carismatic, puternic, şarmant, care a ajuns în paginile revistelor glossy internaţionale gen Vogue, cu o carte de vizită impresionantă... Cătălin Botezatu, căci despre el este vorba, este cel mai titrat designer de pe tărâmurile mioritice, primul care a reuşit să cucerească până şi publicul din afara ţării. Cu talent, perseverenţă şi, poate, puţin noroc, creatorul de modă a ajuns acolo unde şi-a propus. Asta nu înseamnă că viaţa l-a scutit de probleme, ci doar că a ştiut cum să le facă faţă cu eleganţă. Tată a unui tânăr în vârstă de 20 de ani, Cătălin Botezatu nu regretă nimic din ceea ce a făcut şi îşi asumă fiecare secundă a vieţii sale. Pentru a descoperi mai multe amănunte din universul minunat al modei, dar şi al omului Cătălin Botezatu, citiţi interviul de mai jos.18 ani de creaţii vestimentare
- Cătălin Botezatu nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru publicul român, însă mulţi se întreabă când v-aţi „virusat cu microbul modei”... De câţi ani „îmbrăcaţi” lumea?
- Din 1991. Inspiraţia şi pasiunea pentru design vestimentar le-am dobândit „furând” meserie de la Simona Vlanga şi de la Nae Ivanov, unii dintre cei mai buni şi cei mai mari designeri ai României. Pe vremea aceea lucrau la Centrul de Cercetare al Industriei Uşoare, unde eu eram manechin. Stând foarte mult în atelierele de creaţie a început să-mi placă şi să învăţ meserie. Arta de a-mi realiza show-urile cu muzică, regie, scenografie am dobândit-o de la domnul Adrian Sârbu, care, la vremea aceea, era unul dintre cei mai buni regizori.
- De unde vă vin ideile pentru numeroasele colecţii, toate apreciate de critici, şi nu numai? Aveţi nevoie de un spaţiu personal sau vin de la sine?
- Ideile se nasc pur şi simplu având mereu ca muză femeia, care pentru mine înseamnă chintesenţa vieţii şi la propriu, şi la figurat. Ideea este actualizată ţinând cont de tendinţele naţionale, iar inspiraţia poate veni de la orice. Poate pleca de la o stare personală, de la un peisaj care m-a fascinat, de la o melodie care îmi place, un film... practic din orice! Dar întotdeauna ţin cont de faptul că femeia este extrem de rafinată şi că tot ceea ce creez este destinat unei reprezentante a sexului frumos care doreşte să fie tot timpul în centrul atenţiei, lipsită de prejudecăţi şi, nu în ultimul rând, independentă.
„Am îmbrăcat-o pe Vanessa Williams”
- Ce personalităţi naţionale şi internaţionale aţi îmbrăcat?
- Lista este foarte mare, dar nu-mi permit să dau toate numele, pentru că există acel secret profesional. De-a lungul timpului am îmbrăcat cam tot ce înseamnă showbizz, lumea muzicală, personalitaţi din lumea politică etc. La începutul carierei mele, primii „clienţi” au fost domnul şi doamna Meleşcanu, după care au urmat miniştri (Elena Udrea), cântăreţe precum Angela Similea, Andreea Bănică, regretata Laura Stoica etc. Am făcut rochii de mirese chiar şi pentru soţii de fotbalişti. Efectiv am acoperit toate sectoarele şi am îmbrăcat foarte multe personalităţi. Din lumea internaţională, mai nou am îmbrăcat-o pe Vanessa Williams, cu care am avut şi o sesiune foto, pe Kelly Roan şi Nadia Comăneci. Angela Gheorghiu a schimbat două rochii semnate „Cătălin Botezatu” la concertul în care a cântat alături de Andrea Bocelli. Sincer, nu îmi place să mă laud, aşa că ar trebui să ne rezumăm doar la acestea.
- Când o veţi aduce în România pe celebra Paris Hilton?
- Într-adevăr, Paris va sosi în România la 24 iulie, în cadrul unui eveniment organizat de mine. Dacă va fi doar invitată de onoare sau va cânta vom vedea la momentul potrivit.
Tatăl unui băiat de 20 de ani
- Care este cea mai frumoasă surpriză de care aţi avut parte?
- În general, nu prea mi se fac surprize. Surprizele sunt de regulă... profesionale, atunci când mă regăsesc în paginile revistelor internaţionale, prin hainele vedetelor, create de mine, la evenimente de anvergură. De asemenea, simt o mare bucurie atunci când vreun prezentator mă elogiază. Dar surpriza vieţii mele nu a ţinut totuşi de realizările mele în domeniul designului vestimentar. Dimpotrivă! De curând am aflat că sunt... tatăl unui băiat de... 20 de ani. Mă ocup de fiul meu din umbră şi mi-aş fi dorit să fi fost alături de el de la bun început, să contribui şi eu la educaţia sa. Din păcate, deocamdată, nu-mi pot asuma această responsabilitate şi nici nu mă pot lăuda că am făcut prea multe pentru el. De aceea, nu-mi permit să mă amestec în viaţa sa decât atunci când va fi momentul. Nu aş vrea să-i dau peste cap lumea pe care o ştie... fără mine. Viaţa va fi cea care va hotărî când şi cum ne vom spune adevărul.
„Îmi place să schimb partenerele”
- Sunteţi înconjurat de femei frumoase, dar nu a apărut încă jumătatea. Care este femeia ideală în viziunea lui Cătălin Botezatu?
- Jumătăţile au tot apărut de-a lungul timpului, dar nu am vrut să le implic în viaţa mea socială. Toată lumea mă întreabă „de ce”? Pentru că aşa cum este şi problema cu băiatul meu, nu doresc să introduc în vizorul presei amănunte din viaţa mea privată. În ceea ce mă priveşte, jumătatea va apărea tot timpul... Eu sunt un om căruia îi place să diversifice foarte mult peisajul şi recunosc că nu sunt statornic. Tocmai de aceea şi pentru a nu mă blaza, caut tot timpul şi îmi place să schimb partenerele. Căsătoria consider că este un act ce te leagă aiurea, iar eu nu sunt adeptul acestei „instituţii”, dar iubesc de fiecare dată cu intensitate. Mereu fac aceleaşi greşeli în dragoste, chiar dacă îmi impun ca „de data aceasta” să fie „altfel”. Sunt un tip credincios şi cred că asta este cel mai important.
„Ador provocările culinare”
- Credeţi că românii sunt oameni talentaţi?
- Românii sunt oameni sensibili, înzestraţi, dar, pe de-o parte, răutăcioşi. Poate că viaţa şi greutăţile inerente i-au făcut să fie mult mai circumspecţi. Sunt oameni talentaţi, dar mai ales care se adaptează la orice condiţii. Comunismul a făcut ca noi, românii, să o putem lua de la capăt în orice situaţie şi cred că acest lucru este admirabil.
- Cum este o zi obişnuită în viaţa dumneavoastră?
- Pentru mine nu există week-end, deoarece este perioada în care fac cele mai multe prezentări, iar o zi obişnuită începe la 7:30, după care merg la atelier, trec pe la locaţiile legate de afacerile şi restaurantele mele, iar acasă ajung abia pe la 23:00. Abia aştept să fac un duş, să mă bag în pat şi să citesc o carte.
- Vă place să gătiţi? Care este mâncarea preferată?
- Sincer? Nu îmi place să gătesc. Însă, mănânc foarte multă mâncare asiatică, chinezească, japoneză etc. În general îmi plac provocările culinare din toate ţările.
- Cum vă menţineţi în formă?
- Apropo de formă, eu am o vorbă: „sunt ca un cal de cursă lungă ce nu aleargă niciodată pentru a se menţine în formă”. (râde) Ţin diete atunci când este necesar, dar mai merg şi la sală când am timp. A arăta bine nu este una dintre priorităţile mele. Încerc să mă menţin în formă din punct de vedere profesional. Trebuie să îţi păstrezi locul acolo sus şi să fii la standardele necesare în carieră.
- Ce hobbyuri aveţi?
- Cel mai important este scubadiving. Mă regăsesc în acest sport şi mă relaxează. Simt detaşarea faţă de lumea reală, rămân doar cu cea animală, subacvatică extrem de frumoasă şi de colorată.
„Tot ceea ce creez este destinat unei reprezentante a sexului frumos care doreşte să fie tot timpul în centrul atenţiei, lipsită de prejudecăţi şi, nu în ultimul rând, independentă”
„Mereu fac aceleaşi greşeli în dragoste, chiar dacă îmi impun ca «de data aceasta» să fie «altfel»”
- Care este cea mai frumoasă ţară pe care aţi vizitat-o?
- Pentru mine sunt două destinaţii în care mi-aş dori să mă reîntorc şi care m-au fascinat. Islanda, în primul rând pentru că este o ţară de la „capătul pământului”, un ţinut al tainelor, în care toţi îmbracă o aură de mister. Este un tărâm de basm, cu cascade, păduri, ţărmuri fascinante, în care te învăluie istoria vikingilor... Tot acolo se află şi vestitul Vulcan de Aur, cel după care Jules Verne s-a inspirat în cartea sa „Ocolul pământului în 80 de zile”. La polul opus este Bali, din Indonezia. Îmi place pentru că este insula celor 1.000 de temple, printre care şi acela din care se poate vedea cel mai frumos apus de soare din lume. Soarele apune prin construcţia acelui templu budist aşezat pe-o stâncă, iar peisajul este excepţional.
- Tradiţiile cărui popor v-au fascinat cel mai tare?
- Categoric, tradiţiile asiaticilor. Populaţia de acolo dă dovadă de cultură, de educaţie, de acea bunătate pe care o întâlneşti foarte rar la oameni. Acolo mă simt în largul meu.
- În ce loc nu aţi ajuns încă, dar vă doriţi?
- Am văzut cam toate locurile din lumea asta. (râde) Aş vrea totuşi să ajung în Ţara de Foc, Chile.