de Ştefania Băcanu
George Burcea este un actor despre care nu prea se ştiu multe lucruri. A intrat în atenţia publicului odată cu mariajul eşuat cu interpreta Andreea Bălan, însă viaţa lui reprezintă mai mult decât atât. Profesional, şi-a trecut în portofoliu câteva proiecte interesante, filme şi piese de teatru, dar nu se opreşte aici. Are planuri bine stabilite, la care lucrează deja şi pe care, cu siguranţă, le va duce la sfârşit. Acum este angrenat în „Ferma”, show-ul de televiziune de la PRO TV, care i-a testat limitele, l-a provocat şi l-a făcut să se vadă pe el însuşi! Are două fetiţe minunate ce-i colorează viaţa şi care l-au ajutat să depăşească unul dintre cele mai grele momente ale destinului său, divorţul. Destul de discret cu viaţa personală, George nu a dat prea multe detalii despre situaţia delicată prin care trece şi nici nu a atacat, chiar dacă a fost arătat cu degetul. Din contră, şi-a exprimat mai degrabă respectul şi recunoştinţa faţă de femeia care l-a făcut tată!
„Altarul meu poartă numele Ella Maya şi Clara Maria”
- Ai avut un an cu multe încercări. Cum eşti acum?
- Chiar dacă au fost multe momente mai neplăcute, într-adevăr, am încercat să extrag frumosul din ele. Acum sunt foarte bine! Mă bucur de tot ceea ce mi se întâmplă.
- Ce te-a motivat să mergi mai departe? Pentru că un divorţ nu este uşor, mai ales unul tensionat...
- Indiferent de situația în care m-am aflat într-un anumit punct al vieții, dorința de muncă și de autodepășire m-au făcut să-mi doresc să nu mă opresc și să nu cedez niciodată!
- Totuşi, există viaţă după divorţ? Te vezi din nou în faţa altarului?
- Dacă există viață și după moarte, de ce n-ar exista și viață după divorț? Divorțul nu înseamnă că s-a terminat lumea, ci înseamnă un nou început, fie că ești cu un alt partener sau singur. Deocamdată altarul meu poartă numele Ella Maya și Clara Maria, fetițele mele.
- Ce ai învăţat din această experienţă?
- Am învățat că, indiferent de ce s-ar întâmpla, nu trebuie să te oprești să visezi, să crezi și să acționezi.
„Fug de oamenii negativi, care nu ştiu decât să critice şi să înjosească”
- În ce relaţii ai rămas cu Andreea? Aţi reuşit să vă rezolvaţi neînţelegerile?
- Cred că timpul le va rezolva pe toate, iar neînțelegerile noastre se vor transforma în amintiri frumoase, căci avem doi copii împreună, iar ei au nevoie de amândoi.
- Ai să-ţi reproşezi ceva legat de ce s-a întâmplat cu voi? De felul în care a decurs căsnicia voastră?
- Prefer să mă gândesc la ce pot face astăzi, mâine și în zilele ce urmează, decât să-mi fac reproșuri cu privire la ceea ce a fost. Bineînțeles că am făcut o analiză a acestor ani, dar aceasta va rămâne doar în mintea și în sufletul meu.
- Ai schimba ceva, dacă ai putea?
- Nu, nu aș schimba absolut nimic din ceea ce am trăit în ultimii 32 de ani!
- Actorul George Burcea este cunoscut de mulţi, dar cum este omul George Burcea?
- Omul George Burcea este cel mai minunat tătic, copil și iubit/soț, dacă are de partea lui măcar înțelegerea și respectul celor din jur. George tace și acceptă destul de mult, dar când i se umple paharul preferă să se depărteze de tot ceea ce înseamnă oameni negativi și, mai ales, oameni care nu știu să facă nimic altceva decât să critice, să înjosească și să destabilizeze emoțional pe cei din jur.
Cine sunt minunile din viaţa lui
- Cum este tatăl George Burcea?
- Eu mi-aș fi dorit un tată ca George Burcea, pentru că astfel aș fi învățat mai bine ce înseamnă grija și iubirea atât față de propria persoană, cât și față de apropiaţi. Clara și Ella, bunica și mama sunt minunile vieții mele!
- Cât de des le vezi? Cât de des vorbeşti cu ele?
- Pe fetițe le văd câteva zile pe săptămână, iar după proces se va stabili clar atât vizita mea la ele, cât și perioadele în care micuţele vor putea veni la mine la apartament. Pe mama și pe bunica le văd mai rar din cauza distanței, ele locuind în Botoșani.
„În pandemie, am scris un roman inspirat din viața mamei și a mea”
- Ai avut o perioadă (în pandemie) în care ai stat multă vreme departe de fete... Cum a fost şi ce a însemnat asta pentru tine?
- Perioada de pandemie a fost genială. Am scris la noul meu roman, o carte inspirată din viața mamei și a mea, am scris la un scenariu de lung metraj după această carte, am repetat online și apoi la teatru la un nou spectacol, am vizitat fetițele, am citit, am văzut filme și m-am odihnit, căci eram în urmă rău de tot cu somnul.
- Şi profesional cum ţi-a mers în acea perioadă? Cum te-ai descurcat?
- A fost dificil, căci toate activitățile cinematografice și teatrale s-au oprit, dar niciodată nu m-am plâns de nimic. Dacă sunt sănătos, sunt sigur că celelalte lucruri se vor rezolva.
„«Ferma» înseamnă până acum experiența supremă, atât ca om, cât și ca artist”
- Acum, eşti angrenat într-un proiect de mare succes, „Ferma”. Ce înseamnă pentru tine?
- „Ferma” este experiența vieții mele, atât ca om, cât și ca actor. Pot spune că a fost cea mai mare bucurie de la nașterea copiilor și până acum. Iubesc să fiu tătic, dar iubesc meseria de actor și îmi plac provocările care mă scot din zona de confort, iar „Ferma” s-a pliat perfect pentru personalitatea mea.
- Cum ţi se par colegii? Ai legat prietenii?
- Mă simt foarte bine în compania lor și sunt sigur că de la zi la zi, ne vom împrieteni din ce în ce mai mult. Am norocul de a cunoaște o parte dintre oamenii din „Fermă”, iar acest lucru m-a relaxat încă din prima zi.
„Lipsa hranei te afectează, mai ales atunci când ai mult de muncă”
- Cu cine te înţelegi cel mai bine?
- Cu Andrei Stoica, pentru că pe lângă faptul că suntem coechipieri, este un om de calitate. Pe lângă el, mă înțeleg foarte bine cu George Piștereanu, Bogdan Stoica. M-am „conectat” şi cu Cezar Ouatu și alții. Mă integrez destul de repede în orice grup.
- Cum sunt probele, condiţiile din fermă? Te-au speriat?
- Nu m-au speriat, pentru că am venit antrenat psihic pentru ce era mai greu. Cred că dacă nu ești pregătit pentru un concurs precum „Ferma”, mai bine stai acasă și citești liniştit o carte.
- Ce ţi s-a părut cel mai greu până acum?
- Nu pot spune că a fost cel mai greu lucru, dar lipsa hranei te afectează, mai ales atunci când ai mult de muncă, iar la „Ferma” este de muncă de dimineață până seara târziu.
„Maria îi scrie o scrisoare lui Ceauşescu, sperând că-i va schimba viaţa”
- În afară de „Ferma”, la ce proiecte mai lucrezi?
- Dacă ne lasă pandemia, când mă voi întoarce din „Fermă” îmi voi relua atât spectacolele vechi, cât și pe cel nou, „Fundătura”, de Maxim Gorki, îmi voi lansa romanul și voi încerca să găsesc resurse pentru a realiza primul meu lung metraj, atât ca scenarist, cât și ca producător. Sănătoși să fim, că treabă avem!
- Despre ce este vorba în cartea pe care urmează să o lansezi?
- Este un roman autobiografic inspirat din viața mamei și din viața mea. „Maria, o mamă șomeră, terorizată fizic și psihic de soțul ei, îi scrie o scrisoare lui Ceaușescu în speranța că acesta o va ajuta să-și schimbe viața”. Povestea este o paralelă între două personaje - mamă-fiu - înainte de ’89 și după ’89, care surprinde evoluția societății, schimbarea modului de gândire și lipsa de adaptabilitate a unor personaje.
- Ce urmează după „Ferma? Unde te pot vedea fanii?
- După „Ferma”, oamenii mă pot regăsi la Teatrul Național, la tv într-un nou serial și la lansarea cărții mele care va avea loc în această toamnă, cred. Sper...
„Iubesc să filmez și să pregătesc o filmare de la zero”
- Ai apărut şi în reclame şi în mai multe videoclipuri muzicale. În care postură te regăseşti?
- Până acum, regizorii de teatru și de film m-au distribuit doar pe personaje negative, ceea ce este bine, pentru că e contre-emploi, iar acolo ai de jucat. Cu siguranță, actorii se simt cel mai natural pe „scândură” și pe platoul de filmare, dar facem și reclame sau videoclipuri pentru că acolo poți să-ți faci mâna în ceea ce privește lucrul cu echipamentul și cu oamenii.
- Ce te atrage mai mult, teatrul sau filmul?
- Deși am spectacole constant, iubesc filmul și producția. Ador să filmez și să pregătesc o filmare de la zero. Producția este precum un copil pe care-l hrănești și îl educi constant, iar mai târziu plângi când îl vezi pe cele mai înalte culmi/scene.
- Ce trăieşti când eşti în faţa publicului, când îl simţi atât de aproape?
- Când sunt în fața publicului îmi vine să plâng de fericire pentru drumul pe care mi l-am ales. Dumnezeu mi-a dat una dintre cele mai grele și mai frumoase meserii din lume.
„Principalul meu scop în teatru şi în film este să pot inspira oameni”
- Mai ai emoţii când urci pe scenă?
- De fiecare dată când aud că intră oamenii în sală, îmi sare inima din piept și mă calmez abia după cinci-zece replici. Emoția e bună atâta timp cât este constructivă.
- Te-ai confruntat cu situaţii în care ţi-ai uitat replicile?
- Deocamdată, nu mi s-a întâmplat acest gen de accident, pentru că stau foarte mult pe text și mișcare scenică. Îmi place să mă pregătesc pentru fiecare spectacol ca și cum ar fi primul și ultimul în această viață.
- E vreun actor care te-a inspirat?
- Da, de departe modelul, omul, sufletul meu în actorie este Morgan Freeman.
- De ce ai ales meseria de actor?
- Cred că meseria m-a ales pe mine, datorită deciziilor pe care le-am luat de-a lungul timpului. De ce? Pentru că unul dintre scopurile mele ca actor este să pot inspira oameni cu poveștile mele, atât pe partea de teatru, cât mai ales pe film.
- Cine te-a îndrumat?
- În afară de instinct și de Dumnezeu, nimeni!
„Am profesat doi ani ca... marinar”
- La asta visai de mic?
- Da, doream să mă fac actor încă din 1999, doar că după puțin timp am dat visul actoriei pe cel al marinăriei. După ce am profesat doi ani ca matelot, mi-am amintit de vechiul vis, actoria, iar de la sclipire până la acțiune, au fost doar câteva luni.
- Apropo de copilărie. Cum a fost?
- Când eram copil mi se părea că totul e foarte dureros și greu, dar maturizarea m-a făcut să observ faptul că acea copilărie dificilă m-a ajutat enorm în dezvoltarea mea ca bărbat.
- Provii dintr-o familie cu mulţi copii. Cum te-ai înţeles cu fraţii tăi?
- Suntem doi băieți și două fete. Pentru că părinţii s-au despărțit și au împărțit copiii, eu am crescut doar cu sora cea mare, iar pe ceilalți doi i-am văzut prima dată când am împlinit 18 ani. Faptul că i-am întâlnit atât de târziu, nu ne-a împiedicat să ne iubim, să ne vizităm sau să vorbim cât de des se poate. Am o relație excelentă atât cu fratele meu, cât și cu cele două surori.
- Unde ai crescut?
- Până la 15 ani la Putureni, un sătuc din județul Botoșani, apoi am decis să plec la oraș să-mi continui studiile. După terminarea clasei a 9-a, m-am mutat la Liceul Carmen Sylva din Eforie Sud, iar după absolvire am dat la Universitatea de Marină din Constanța și, imediat, am și plecat pe mare. (râde nostalgic)
„Am nevoie de doi ochi calzi şi sinceri lângă mine“
- Nu pot să nu abordez şi zona sentimentală. Există vreo femeie în viaţa ta în acest moment? (Şi nu mă refer la mamă, bunică, fetiţe)
- Deocamdată nu, dar dacă va apărea, nu voi spune nu. Indiferent de cât de mulțumit sunt pe plan artistic, am nevoie de doi ochi calzi și sinceri lângă mine.
- Unde şi cum te vezi peste cinci ani?
- Peste cinci ani mă văd în București lângă fetițele mele, lângă iubita sau noua mea familie și, bineînțeles, de mână cu teatrul, filmul, producția și scrisul. Îmi doresc să fac aceste lucruri până la 115 ani. (râde)
„Îi urez tatei să pună capul pe pernă, împăcat“
- Ai fost la muncile câmpului la bunici?
- Nu a existat muncă a câmpului sau pe lângă casă pe care să nu o fac, iar dacă atunci nu-mi plăcea, acum le mulțumesc mereu bunicilor că m-au învățat orice este legat de munca fizică de la țară.
- Ce relaţie ai avut cu părinţii? Te-au susţinut în direcţia pe care voiai să o urmezi?
- Cu mama am avut și am o relație foarte bună, iar cu tata... prefer s-o las așa... Mama mi-a spus mereu să fac ceea ce simt atât pe plan sentimental, cât și în ceea ce privește meseria aleasă. S-a bucurat când eram marinar și a plâns de fericire când m-a vazut în primul spectacol de teatru.
- La un moment dat, ai avut probleme cu tatăl tău...
- Prefer să nu dezvolt subiectul! Sper doar că în momentul în care pune capul pe pernă, să fie fericit, liniștit, împăcat cu deciziile pe care le-a luat de-a lungul vieții.