de Carmen Ciripoiu
Pentru cei născuți în spiritul ardelenesc, lucrurile care formează un triunghi de nedesfăcut sunt familia, tradiția și, mai ales, credința. Așa s-a întâmplat și cu încântătoarea Vlăduța Lupău. Deși este mândră că a ajuns medic veterinar, nu s-a abătut niciodată de la cântecul autentic, păstrând muzica extrem de curată, ca pe o icoană. Vlăduţa e una dintre cele mai frumoase flori ale Ardealului care l-a ales pe Dumnezeu drept confident, sfătuitor și sprijin la bine și la greu. Interviu de iarnă cu cea desemnată regina muzicii populare pe YouTube, îndrăgita Vlăduţa Lupău.
„Eu am muncit extrem de mult în perioada asta și am materiale pregătite, pe care le țin la naftalină”
- Pandemia de coronavirus a căzut precum o ghilotină peste toți artiștii României. Cu ce îți ocupi timpul de când spectacolele s-au redus?
- Sufăr de libertatea deplină, de întâlnirea cu publicul. Mi se pare că totul a devenit nesigur și toată viața s-a schimbat în rău. Sper din nou la vremurile bune pe care, cu siguranță, le vom aprecia înzecit. Mă rog să vină cât de repede... Eu am muncit extrem de mult în perioada asta și am materiale pregătite pe care le țin la naftalină. Când va urma o perioadă full, doar scot piese și colaje frumoase. Dar în timpurile astea, m-am și relaxat mult, însă cu gândul la publicul meu drag.
- Să fie oare credința unul dintre tratamentele cele mai bune din această perioadă? În ce relație ești cu Dumnezeu?
- Dumnezeu are grijă de noi toți, acum și totdeauna! Cu mâna pe inimă spun că sunt o persoană credincioasă și cred cu tărie că doar voia Lui se face. Știu că pe mine El mă iubește si văd asta în tot ceea ce se întâmplă în viața mea. Credința este unul dintre cele mai minunate tratamente și acum, pe vremurile acestea dificile, dar și în orice moment greu sau ușor din viața noastră.
Melodii cu peste 40 de milioane de vizualizări!
- Care este piesa ta cu cele mai multe vizualizări?
- Dacă vorbim despre o piesă care îmi aparține în totalitate, cu drepturi de autor cu tot, este „Fain îi numele Mărie”. Dacă însă ne referim la orice cânt eu, cele mai multe vizualizări, adică peste 40 de milioane, îl are colajul etno din 2018, „Câte fete-n toată lumea/ Ca și mine nu-i niciuna”.
- E adevărat mitul că oricine vrea să o prindă pe Vlăduța Lupău la nunta lui trebuie să aștepte mult şi bine?
- Am foarte multe solicitări, tocmai de aceea nu cânt la un eveniment de la început până la sfârșit. Eu merg pe programe, și stau cel mult două ore. Punctez astfel trei, patru evenimente pe zi. Chiar și așa, dacă doreşti să te înveselești alături de mine, trebuie să pui mâna pe telefon în cel mai fericit caz cu un an jumătate înainte! Dacă vorbim bineînțeles, de zilele din weekend. (râde)
„La spectacolul în care am debutat, am fugit de pe scenă plângând”
- Toate poveștile frumoase au un început. Al tău cum a fost? Când ai înțeles că muzica va face parte pentru totdeauna din viața ta?
- Grea întrebare. Începutul meu, a fost unul simplu. Copil fiind, părinții m-au înscris la tot felul de activități. Așa am ajuns și la cercul de folclor de la Clubul Copiilor din Șimleu-Silvaniei, orașul meu natal. Am debutat în cadrul unui spectacol și fiind primul, a fost plin de emoții și rușine. De ce? Am fugit de pe scenă plângând. Promițător început, nu?! Dar nu m-am lăsat și am tot muncit pentru că îmi doream să ajung un artist. Am înțeles că muzica va face parte pentru totdeauna din viața mea când am început să primesc și aprecieri din partea oamenilor, dar și a specialiștilor din concursurile unde participam.
- Dacă te invit să închizi ochii şi să-ţi aduci aminte, fără să stai prea mult pe gânduri, o întâmplare specială din copilăria ta, ce mi-ai povesti?
- Sunt atât de multe… Îmi amintesc că toți copii de pe stradă, după ce își terminau temele, ieșeau la joacă. Eu însă îmi luam bicicleta, îi salutam și mergeam la studiu, la orele de folcor. Cumva îmi era ciudă pe ei, dar știam că mai târziu va fi invers. Și uite că așa s-a întâmplat!.
„Dumitru Fărcaș a fost unul dintre cei mai importanți oameni pentru mine și pentru cariera mea”
- Ai ținut foarte mult la maestrul Dumitru Fărcaș, care, din păcate, nu mai este printre noi. Cum l-ai cunoscut? Te-a ajutat cumva în carieră?
- Da, Dumnezeu să îl odihnească în pace! A fost unul dintre cei mai importanți oameni pentru mine și pentru cariera mea. M-a ajutat foarte mult, uneori fără să-și dea seama. A fost un lucru extraordinar că un artist precum dânsul credea în mine, vorbea cu mine, accepta să facă o fotografie cu mine. Pentru ca mai târziu să fie de acord să realizăm o colindă împreună și un concert. A fost, este și va rămâne pentru mine un om minunat!
- Care este cea mai frumoasă amintire legată de Dumitru Fărcaș?
- Nu știam cum să-i spun, după câțiva ani, că îmi doresc o melodie, o colindă, ceva, orice, alături de el. Știu că veneam de la un spectacol din orașul Rupea, și îmi ziceam în minte: acum îi zic, ori niciodată! Îmi făceam tot felul de scenarii în gând. Dacă mă refuză, dacă spune lasă, mai vedem… Și cu toată emoția mi-am luat inima în dinți și i-am spus cât de tare îmi doresc o colindă de suflet, care să fie despre tata. Iar maestrul s-a uitat spre mine și a zis: „Facem, puiuțu’ lu’ tata”. În secunda următoare aveam ochii în lacrimi. A fost cea mai mare fericire pentru mine! Omul pe care îl admiram, artistul cel mai mare din punctul meu de vedere, cel care interpreta genericul emisiunii „Tezaur Folcoric” face colindă cu mine, Vlăduţa. Woow!
„Mi-am dorit să calc pe urmele Mariei Tănase”
- Au existat artiști pe urmele cărora ți-ai dorit să calci?
- Da, Maria Tănase. Pentru că avea o iubire imensă din partea publicului din toată țara, indiferent de genul pe care îl cânta.
- Căror persoane le mulțumești pentru ceea ce ai devenit azi?
- Categoric lui Dumnezeu, mamei mele, profesoarei de la Clubul Copiilor, Cornelia Neaga, regretatului maestru Dumitru Fărcaș, regretatei Marioara Murărescu și, nu în ultimul rând, domnului profesor Ioan Bocșa. Ei mi-au fost alături și au crezut mereu în mine!
„Primesc mereu pe Facebook... cereri în căsătorie”
- Ești activă pe Facebook și ai mulți fani. Sunt curioasă care a fost cea mai ciudată propunere pe care ai primit-o de la vreunul dintre aceștia?
- De multe ori primesc întrebări de genul: „Vrei să fii soția mea?”. Îmi vine să și râd când le citesc, asta fiindcă eu sunt deja căsătorită. Și mă gândesc cam ce curaj trebuie să ai ca să poți scrie un asemenea mesaj. Ciudat și amuzant în același timp.
- Apropo. Știai că ești numită „Regina YouTube-ului românesc”? Care să fie motivul?
- Da, văd deseori în presă și la emisiuni, acest titlu. Nu știu cine l-a pus prima dată și de ce sunt supranumită așa, dar nu pot să fiu ipocrită să zic că îmi displace. Cred că vine de la faptul că am foarte multe vizualizări și că piesele mele urcă mereu în locuri fruntașe pe YouTube, de multe ori chiar pe locul 1.
„Mă mândresc cu faptul că sunt medic veterinar”
- Se spune că medicul uman salvează omul, iar cel veterinar salvează omenirea. Care a fost motivul pentru care ai ales să termini Facultatea de Medicină Veterinară?
- Am ales Facultatea de Medicină Veterinară pentru că e o tradiție în familie. Mama e medic veterinar, iar tata inginer zootehnist. Dar și pentru dragostea pe care o am față de animale.
- A fost greu în acea perioadă să te împarți între școală și muzică?
- A fost, din cauza oboselii, dar a fost fain și azi mă mândresc cu faptul că sunt medic veterinar. În ultimii ani de facultate, eram pe drum și la școală. Aș minți să spun că nu am mai lipsit uneori de la cursuri, dar întotdeauna am recuperat. În acest moment, urmez și studiile doctorale. Animalelor le place muzica și eu sper mult că și cea populară… (râde)
„La Universitatea din Bari, am participat şi la operaţii pe coloană, la cai”
- Îți mai amintești de primul tău animal de companie?
- Nu știu dacă pot să numesc animal de companie. Aveam un acvariu cu pești împreună cu fratele și zilnic ne uitam dacă apar alții noi. Și tot atunci ne distram cu un papagal.
- A existat vreun caz grav de animal la vindecarea căruia ai contribuit?
- Da, foarte multe. Un semestru, eram prin anul patru, am aplicat pentru o bursă în străinătate și am câștigat-o. În urma acesteia am studiat la Universitatea din Bari, Italia. Acolo, asistam zilnic la operații pe coloană la animale de companie care efectiv erau paralizate, la cai și multe alte intervenții complicate pe care în România nu le-am văzut. Întotdeauna „mâna dreaptă” a chirurgului, deoarece eram extrem de pasionată și de implicată. După câteva săptămâni de recuperare, veneau din nou la spital stăpânii cu animalele, pe picioarele lor. Era formidabilă satisfacția!
- Care este cea mai neobișnuită cerere cu care a venit vreodată un stăpân de animal de companie?
- Sosise odată un domn, la radiologie, la Cluj, cu o gâscă. Avea ceva la cioc. Mie mi se părea amuzant, însă stăpânul chiar iubea acea gâscă. (râde cu poftă)
- Te-ai gândit ca la un moment dat să te dedici exclusiv profesiei de medic veterinar?
- Niciodată nu voi renunța la muzică, așa că nu mă voi dedica niciodată exclusiv doar medicinii veterinare. În schimb, m-am gândit să îmi deschid o clinică sau un cabinet de specialitate.
„De la televizor, fotbaliştii mi se păreau neserioşi... Şi acum, sunt măritată cu unul!”
- Anul trecut ți-ai unit destinul cu Adrian Rus, fostul portar de la CFR Cluj. Sunt curioasă, îți place fotbalul? Ești o împătimită a sportului?
- Da. De mică mă uitam la meciuri cu tatăl meu și puneam pariuri cu fratele ce echipă va câștiga. Dar nu m-am gândit că îmi voi uni destinul cu un fotbalist, aveam o părere formată de la televizor că sunt neserioși și nu mă interesau.
- Care e povestea de dragoste a voastră? Cum te-a determinat Adrian să spui marele „Da”?
- Povestea e lungă și cred că ne-ar mai trebui cel puțin două numere de revistă să răspund doar cum m-a determinat să spun „Da”. E un om minunat și mă iubește foarte mult, iar pentru mine a fost suficient.
- Amândoi sunteți foarte ocupați, Adrian cu fotbalul, tu cu muzica. Nu intervin și momente de gelozie între voi?
- Nu, pentru că știm exact ce simțim unul pentru celălalt. De câteva luni, Adi a renunțat la fotbal și suntem mai mereu împreună, ajutându-ne unul pe celălalt.
- Din nefericire, nunta care a fost programată pentru 30 aprilie anul acesta, s-a anulat din cauza pandemiei. Ați ales o altă dată?
- Am tot vrut să alegem o altă dată, însă lucrurile fiind incerte la nivel global, nu am făcut-o. Așteptăm să fie totul sigur și să avem parte de liniște și multă distracție la petrecere. Să fie așa cum ne-am dorit-o. Superbă!
„Voi avea două rochii de mireasă, iar Andra va fi unul dintre artiștii care vor cânta la eveniment”
- Cum visezi să fie nunta? Ai ales rochia de mireasă?
- Da, am ales rochiile, pentru că vor fi două. Când a fost momentul să merg la probă s-a decretat Starea de Urgență. Ulterior, mi-am spus că nu aș vrea să le văd decât înainte cu puțin timp de petrecerea de nuntă. Evenimentul îl visez cu ringul de dans plin, cu oameni fericiți și distrându-se la maximum.
- Ți-ai dorit ca la nunta ta MC să fie Mihai Morar. De ce tocmai el? Ce are atât de special?
- Pentru că știu că e perfect pentru respectivul moment. Ne este și prieten și îl apreciem foarte mult. Mihai e un om deștept, citit, care ajunge la inima oamenilor.
- Ți-ai făcut planuri ce artiști să cânte la nunta ta?
- Da, am dat și avansurile, dar îi țin secret momentan. Poate se mai schimbă, cine știe? Andra, pentru că este preferata mea, va fi printre artiști.
- Ce-ți dorești? Fetiță sau băiat?
- Băiat, ca să fie frumos ca mama lui. Nu așa se spune, că băieții seamănă cu mămicile?!
„Un copil m-ar face să fiu completă!”
- Când ai timp liber, ce îți place cel mai mult să faci?
- Să dorm, categoric. Am nevoie de somn după atâtea nopți pierdute, când consum multă energie.
- Viața ta funcționeză la turație maximă. Există ceva ce-ți lipsește? Care sunt marile dorințe neștiute ale Vlăduței Lupău?
- Am tot ceea ce îmi doresc și asta pentru că așa a îngăduit Dumnezeu, dar și pentru că am trudit extrem de mult. Nu mi-a căzut nimic din cer și nici nu am primit pe tavă. Ce îmi lipsește? Un copil m-ar face să fiu completă cu adevărat!
- Din toate experiențele vieții tale, care te-a împlinit cel mai mult?
- Cel mai mult pe lume m-a împlinit când s-a născut nepoțica mea, pe care o iubesc enorm. Dar și taina cununiei religioase. Sentimente unice...
- Ce planuri de viitor ai?
- Am atâtea de făcut și încă de realizat, dar nu depinde de noi, doar de Dumnezeu. Cu vremurile pe care le trăim acum, totul este nesigur, este imposibil să îţi planifici ceva.
„Publicul îşi are locul său în inima mea tot anul, dar Sărbătorile sunt pentru familie“
- Ce fiori păstrezi din Crăciunul copilăriei? Ce vei face în acest an?
- Doamne, cât de frumos era Crăciunul în copilărie… La bunici, așteptam colindători, mergeam cu colinda cu prietenii mei, prin zăpadă, și eram atât de înghețați, dar când ieșeam de la gazde și număram bănuții era tare fain. În acest an, voi sta acasă cu familia, la fel ca de fiecare dată. Pentru mine sărbătoarea Crăciunului este sfântă! Atunci este timpul petrecut cu cei dragi, niciodată nu cânt. Publicul își are locul său în inima mea tot anul, dar Sărbătorile sunt numai pentru familie.
„Cu un costum popular de la bunica am câştigat marele premiu la Festivalul Naţional Maria Tănase“
- De nenumărate ori ai vorbit cu mult drag despre costumele tale populare? Câte ai în acest moment și cât de vechi sunt?
- Costumele populare sunt comoara mea! Am câteva zeci și toate sunt cu vechime de peste 50 de ani. Unele sunt de la bunica mea, fie iertată, sunt speciale. Cu unul dintre acestea am câștigat marele premiu la Festivalul Național Maria Tănase.