de Carmen Ciripoiu

Și-a înfrățit vocea cu îngerii, cu Steaua din Viflaim și a pornit din nou la colindat. Paula Seling, cel mai îndrăgit vestitor al Nașterii Domnului, care ne umple casele cu magia Crăciunului, îl invită și acum pe Iisus Hristos la masă. Reușind astfel, într-o lume plină de răutate și de strâmbăciune, să înalțe sufletul oricui o ascultă. O întâlnire cu Paula Seling este o reală lecție despre dragoste, familie și tradiție. Un interviu emoţionant cu o fată frumoasă, coborâtă din înaltul hărții, care a înțeles că totul are un rost și că omul nu este niciodată singur. Pentru că îl are mereu lângă el pe cel mai bun prieten: Dumnezeu!

„Pandemia este o perioadă a incertitudinilor, care uneori mă sperie”

- Pentru orice artist, perioada pandemiei este, poate, cel mai greu test. Cum reușești să faci față? Ce te sperie cel mai rău?

- Sunt timpuri foarte grele, în primul rând din cauza incertitudinilor. Grija profundă pentru ce se va întâmpla cu noi, cu sectorul artistic, grija pentru capacitatea noastră de a ne adapta noilor vremuri, din punct de vedere al precauțiilor sanitare, dar și din punct de vedere economic și social. Sunt lucruri firești, ce mă preocupă și uneori mă sperie! Din păcate, sunt genul de persoană care analizează extrem de mult posibilitățile și probabilitățile, iar această perioadă nu ne oferă un viitor optimist. Dar, pentru că știu că nimic nu se întâmplă fără un rost, încerc să găsesc un lucru pozitiv în fiecare sentiment ce mă încearcă acum.

- Cu ce îți ocupi timpul de când concertele se lasă așteptate?

- Din fericire, am amenajat un studio de înregistrări unde pot să lucrez la idei noi, prelucrări speciale ale unor cântece mai vechi și chiar piese nemuritoare, „îmbrăcate” în straie care să se potrivească vocii mele. Prin intermediul paginii mele de Facebook, a canalului de YouTube și a contului de Instagram, încerc să păstrez legătura cu ascultătorii muzicii mele, să se bucure de munca pe care o depun în continuare. Atât timp cât mai am cu ce să lucrez la piese noi, am s-o fac, pentru că o consider o datorie față de oameni. Sper, din toată inima, să ne redresăm înainte să rămân fără fonduri. (surâde trist)

„Cel mai drag cadou de Crăciun a fost pianina Doina pe care am studiat alături de fratele meu”

- E perioada Crăciunului, iar pentru tine Naşterea Mântuitorului nu înseamnă doar împodobitul bradului, ci și propria aniversare. Ai suferit în copilărie că nu ți-ai serbat ziua de naștere, precum toți ceilalți copii?

- Au fost momente când regretam că nu am ocazia să mi se cânte „La mulți ani!” la școală, să ofer bomboane colegilor și să fiu vedeta clasei. Aș fi vrut ca ziua mea să fie în timpul școlii, să pot să mă bucur, cu toți colegii și prietenii, de aceasta. Mai mult decât atât, ziua mea de naștere (n.r. - 25 decembrie) nu putea fi sărbătorită nici măcar acasă, deoarece toți copiii erau în vacanță, plecați la bunici, în alte localități.

- Ți-a influențat în vreun fel viața faptul că te-ai născut de această mare sărbătoare?

- Cred că da. Am perceput acest lucru ca pe o onoare! Și am încercat să mă ridic la nivelul acesteia prin cântecele pe care le-am ales, prin traseul ce mi s-a creionat, datorită lor, în primul rând.

- Primeai mai multe cadouri? Ai păstrat vreunul?

- Nu neapărat, însă mereu părinții au încercat să îmi ofere lucruri de care aveam nevoie și pe care mi le doream. Probabil, cel mai drag cadou pe care l-am primit de Crăciun a fost pianina Doina, pe care atât eu, cât și fratele meu studiam pentru școală.

„Tăierea porcului, un şoc prin care nu aş fi vrut să trec niciodată!”

- Cum îți amintești Crăciunul copilăriei? Cum era momentul împodobitului bradului, ce gust aveau bucatele?

- Eram foarte fericiți pentru că aveam ocazia să facem două rânduri de brazi. Unul acasă, în apartamentul nostru din oraș, și al doilea la țară, la bunici. De fapt, bunica ne aștepta cu mare drag să ne apucăm să montăm bradul de Crăciun. Pregătirile pentru sărbătoarea Nașterii lui Iisus erau întotdeauna speciale, fiindcă aveam ocazia să aprindem cuptorul din curte și să coacem bucatele în jar. Motiv pentru care întreaga zonă mirosea a cozonaci, brânzoaice și alte delicatese gătite de bunica pentru Crăciun. Erau momente aproape ritualice și an de an buni pregătea totul într-o anumită ordine, timp în care noi împodobeam bradul, stăteam la povești, ne imaginam cum va fi de Crăciun. Din păcate, îmi amintesc și momente mai puțin plăcute pentru mine precum tăierea porcului. Un chin... Și, copil fiind, un șoc prin care aș fi vrut să nu trec. Nu puteam să îmi scot din minte tânguielile purcelului în drum spre tăiere. Nu înțelegeam de ce nu putem să trăim toți în armonie fără să creăm suferință godacilor, cățeilor, iepurilor, găinilor și așa mai departe.

- Te numeri printre puținele vedete care niciodată nu cântă de Crăciun. De ce?

- Am ales ca de Crăciun să fiu mereu cu familia și să cânt acasă, celor dragi. Este cea mai mare bucurie ca, după două luni de colindat în întreaga țară, timp în care încercăm să dăruim tuturor oamenilor ce vin la spectacolele noastre cât mai multă lumină şi fericire prin colindele și cântecele pe care le interpretăm, să ne reîntoarcem în sânul familiei. Și să ne bucurăm unii de ceilalți...

„La 6 ani umblam la colindat cu verișorii și cu fratele meu, încercând să uimim vecinii și neamurile”

- Cum va arăta acest Crăciun pentru Paula Seling? Dar Anul Nou? Ce îți dorești să îți lase Moș Crăciun sub brad?

- Ca în fiecare an sărbătoarea Nașterii Mântuitorului o vom petrece în sânul familiei, cu bucurie și nădejde că toate lucrurile vor fi spre bine în anul ce vine. Cred că va fi primul an când Revelionul ne va prinde acasă. În ceilalți ani am fost mereu pe drum cântând în diverse orașe, însă situația globală ne face să ne izolăm acasă. Adevărul e că am și uitat cum este să ai timp berechet să pregătești cadourile pentru Crăciun și să te gândești pe îndelete la tot ce vei prepara pentru masa festivă de Revelion. În niciun an de când urc pe scenă nu am mai avut așa o perioadă liberă de Sărbători.

- Când a fost primul moment în care ai început să cânți colinde?

- Prima oară am cântat în jurul vârstei de 6 ani, când umblam la colindat cu verișorii și cu fratele meu, încercând să ne însușim un repertoriu cât mai complex și mai divers, cu care să ne uimim vecinii și neamurile. De atunci, obiceiul colindatului l-am păstrat până în anii în care scena mi-a devenit un loc familiar și am simțit nevoia să încorporez în repertoriul meu colindele pe care le învățasem de mic copil.

„Mă emoționează până la lacrimi priceasna «La umbra Crucii Tale»”

- Pricesnele interpretate de tine sunt o rugăciune trimisă prin cântec lui Dumnezeu. Când te-ai apropiat de acest gen sublim?

- Câteva dintre cântările bisericești pe care le interpretez astăzi le-am ascultat în bisericuța din sat, în Remetea Chioarului, când mergeam împreună cu bunica la slujbă. „Ridica-voi ochii mei la Ceruri” este prima priceasnă pe care am înregistrat-o vreodată, după ce am savurat-o într-o variantă foarte frumoasă, pe o casetă veche, și mi-am dorit mult să o reinterpretez și eu. Se întâmpla în jurul vârstei de 19 ani.

- Care este priceasna care îți este cel mai aproape de suflet?

- E greu de spus. Mereu mă emoționează până la lacrimi „La umbra Crucii Tale”.

- Le pregătești ceva anul acesta de sărbătoarea Nașterii Domnului celor care te iubesc?

- Desigur. Ca în fiecare an, încerc să ofer momente din concert celor care mă urmăresc prin mijloacele media cunoscute. Probabil vor fi redifuzate la câteva televiziuni, cele mai alese momente din turneul național de anul trecut, sau din spectacolul aniversar. Am plănuit să realizez, împreună cu bunul meu prieten Vlad Miriță, un nou videoclip pentru piesa noastră în duet intitulată „Un singur dar”.

„Dumnezeu mi-a arătat cât de periculoși putem fi pentru noi înșine, când nu știm ce este bine pentru noi”

- În ce relație e Paula Seling cu Dumnezeu?

- De când mă știu, El a vegheat asupra familiei mele, asupra drumului meu în viață, mi-a dat încredere și liniște și mi-a răspuns tuturor rugăciunilor atunci când a considerat că este bine pentru mine să obțin ceea ce visez.

- Ți-a împlinit toate visurile?

- Mi-a arătat, în timp, cât de periculoși suntem noi pentru noi înșine atunci când nu știm, de fapt, ce este bine pentru noi. Și cât de important este să avem încredere în Planul Divin. Bineînțeles că El ascultă toate rugăciunile, însă nu înseamnă că le și împlinește, pentru că uneori încercările prin care trecem trebuie să ne întărească și să ne pregătească pentru alte situații delicate ce se vor ivi pe parcurs.

„Cu soţul meu, m-am reîntâlnit după nouă ani şi apoi, la o săptămână şi jumătate, eram căsătoriţi!”

- Cum a început frumoasa poveste cu soțul tău? Cu ce te-a cucerit?

- Eu și Radu ne cunoaștem de când eram mici și umblam prin festivaluri pentru copii și tineret. El cu trupa lui, „Celest”, eu cu trupa mea, „Enders”. Eram concurenți în lupta pentru trofee și, când nu câștigam noi, câștigau ei. Ne-am văzut la Năvodari în vacanța de vară, el avea 15 ani, eu 16 ani și, pentru că stătea în Brașov, iar eu în București, nu ne-am întâlnit apoi timp de nouă ani. Când ne-am reîntâlnit însă, ne-am căsătorit la o săptămână și jumătate de la primul telefon!

- Ce iubești cel mai mult la partenerul de viață? Cum reușiți să păstrați o căsnicie frumoasă în vremurile de astăzi, în care toată lumea se desparte?

- Cel mai mult admir la el ușurința cu care poate să învețe orice, îmi place umorul lui, starea pozitivă și optimismul. Are multe calități despre care nu-i place să vorbească. Niciunul dintre noi nu știm cum reușim să ne păstrăm apropiați în vremuri în care și noi ne mirăm de rapiditatea cu care alții divorţează. Poate are legătură cu faptul că, demult, am hotărât să păstrăm detaliile căsniciei noastre cât mai ferite de privirile şi bârfele celorlalți.

„Cel mai greu moment al vieții a fost când am pierdut-o pe bunica”

- Care a fost cel mai greu moment al căsniciei?

- Nu știu dacă pot să invoc un moment delicat al căsniciei... Pot să spun că nu e mereu totul roz, însă starea de ansamblu ține de disponibilitatea fiecăruia de a se adapta și de a găsi căi de a-l mulțumi pe celălalt.

- Care să fie momentul care ți-a marcat cu adevărat viața?

- Unul dintre momentele cele mai grele pentru mine a fost acela când am pierdut-o pe bunica mea. Am realizat atunci că toate acele momente magice din copilăria mea au rămas doar în amintire.

„Sunt vegană convinsă, carnea îmbătrâneşte”

- Cu câțiva ani în urmă ai renunțat la carne. Concret, cum se menține Paula Seling? Pare că ai găsit secretul tinereții fără bătrânețe...

- Din păcate nu am descoperit niciun secret, însă am înțeles că în ziua de astăzi, prins într-o viață destul de sedentară, consumând alimente ce nu îl hrănesc neapărat, omul are nevoie de mâncare bună și de sport pentru a-și menține condiția fizică. Am citit mult și am încercat să mă informez cu privire la alimentele benefice și la cele care ar trebui evitate, concluzionând că plantele ajută la regenerarea celulară și încetinesc semnificativ procesul de îmbătrânire. Eu și soțul meu am renunțat la carne în urmă cu aproape 11 ani din motive etice! Am ajuns să citesc câteva articole și cărți despre nutriție, am privit documentare și am apelat la specialişti ce mi-au explicat de ce luasem o decizie ideală renunțând la carne. Înțelegând principiile unei vieţi vegane, am decis să recurgem la o dietă în totalitate bazată pe plante. Totodată fac sport cât de des se poate, mi-am creat o mică sală chiar acasă, merg foarte mult pe jos și cu bicicleta și încerc să mă păstrez cât mai activă. Mulțumesc foarte mult pentru complimente! (râde cochet)

- Părul lung și frumos este o marcă a imaginii Seling. Ai fost vreodată tentată să îți schimbați look-ul?

- Nu m-am gândit să îmi tund părul, însă am avut momente în care l-am mai modelat sau i-am dat o nuanță, pe care ulterior am lăsat-o să se spele. De mult timp părul meu are culoarea lui naturală de care sunt foarte încântată și pe care vreau să o păstrez cât mai mult posibil.

„Când pandemia va lua sfârșit, voi pleca cu mama în Israel”

- E greu de vorbit acum despre planuri de viitor. Totuși, la ce te gândești pentru anul ce bate la ușă? Cu ce gânduri intri în 2021?

- Îmi doresc foarte mult să revenim la o viață cât mai apropiată de cea de dinainte de pandemie, să pot să mă plimb din nou prin țară la spectacole, să mă reîntorc pe scenă și să pot să cânt iarăşi cât mai mult.

- Care va fi primul loc unde vei merge atunci când vom scăpa de pandemie?

- Mi-aș dori foarte mult să o duc pe mama în Israel, să vadă și să simtă toate locurile pe unde a pășit Mântuitorul.

„«Ridica-voi ochii mei la Ceruri» este prima priceasnă pe care am înregistrat-o“

„De Crăciun, cu bunul meu prieten Vlad Miriță, vom lansa un nou videoclip pentru piesa în duet intitulată «Un singur dar»“

„M-am bucurat să văd că petardele şi pocnitorile au fost interzise! Însă mulţi ignoră legea...“

- Ești o activistă convinsă pentru protecția mediului, eşti revoltată de ignoranța oamenilor. Ce trebuie făcut în acest sens? Ai militat și împotriva artificiilor, a pocnitorilor și a lampioanelor. Vocea ta a schimbat ceva?

- Cred că ar trebui să ajungem din nou la schimbatul sticlelor la magazin şi la eliminarea totală a peturilor de plastic, a pungilor, a cutiilor şi ambalajelor de plastic. Pe scurt, ar trebui interzisă prin lege folosirea plasticului de unică folosință și încurajarea folosirii energiei solare de cât mai mulți oameni. E important să se insiste pe educație ecologică în școli, organizate tabere pentru copii prin care să fie conștientizat şi înțeles efectul dăunător al omului asupra mediului. Aș face cursuri de vară și team buildinguri pentru firme care să aibă ca scop analizarea și evaluarea acțiunilor filmelor respective în raport cu mediul, precum și găsirea unor soluții de reducere a impactului poluant al acestora. Schimbarea pornește de la fiecare dintre noi. Cât privește petardele sau pocnitorile, nu știu dacă vocea mea a schimbat ceva, dar m-am bucurat să văd că au fost interzise! Din păcate însă, mulți ignoră legea. Va mai dura până când vom înțelege că bucuria întâmpinării Noului An nu are legătură cu aprinderea unor petarde periculoase.

„Îmi place să-mi provoc căţeii să cânte cu mine“

- Cum își răsfață Paula Seling cei mai buni prieteni, blănoșii? Câte animale ai acum?

- Îmi place foarte mult să-mi plimb cățeii, să mă joc cu ei, să-i mângâi și să-i provoc să cânte cu mine. În București am trei câini, la mama, la Baia Mare, am doi căței și două pisici, iar mama soacră mai are și ea doi patrupezi. Fac parte dintr-o familie care iubește enorm animalele!