de Magda Anghel şi Carmen Ciripoiu
Se spune că atunci când virtutea și modestia îi luminează faţa, strălucirea unei femei frumoase este mai puternică decât a stelelor! Anca Țurcașiu a demonstrat tuturor acest lucru, dar și faptul că vârsta nu înseamnă nimic. Pentru că, așa cum inspirat a spus marele Mahatma Ghandi, „Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, de credință și de cunoaștere”. După o perioadă în care și-a purtat lacrimile asemenea bijuteriilor, a învins răul, şi-a dat reset vieții și e pregătită să iubească din nou. Fiindcă îndrăgita artistă Anca Ţurcaşiu e mai mult decât o femeie. Este „lumina care cade pe flori”...
„Eu voiam o pastilă miraculoasă! Dar părintele Ilarion Dan m-a învăţat două cuvinte puternice: răbdare şi nădejde”
- Mesajul melodiei „Vreau să dau reset” este extraordinar de puternic. Povestiți-mi puțin despre cum a luat naștere piesa.
- La început, recunosc că nu am vrut piesa, fiindcă nemaifăcând muzică de mult nu mai știam mersul lucrurilor, dacă mai interesa pe cineva. Mă întrebam ce rost are... De 20 de ani nu am mai scos un cântec nou pe piață și acest lucru a fost cauzat de faptul că artiștii din generația mea au fost cumva eliminați din industria muzicală, pentru a se face loc celor noi. Am acceptat acest lucru și m-am canalizat foarte mult pe partea de teatru, unde am avut mare succes. Teatrul care a fost, este și rămâne marea mea dragoste! De ce ar fi melodia mea altfel decât altele? Dar Ovi (n.r. - Ovi Jacobsen) a fost atât de bun cu mine, a insistat, a fost atât de răbdător, a venit din partea lui atât de multă bucurie și căldură de a scrie totuşi acest cântec. Din clipa în care ne-am hotărât, a curs de undeva de Sus, ca și cum trebuia să se întâmple asta. Linia melodică a fost din prima aceasta. A simțit că mi s-ar potrivi foarte mult. Când am ajuns la text, i-am spus că vreau să scriu eu o poveste, să fie un mesaj puternic. M-am chinuit o săptămână să îl compun, am crezut că sunt mai creativă, dar pur și simplu m-am blocat. Atunci, a venit Loredana Cavasdan în viața mea, acest om frumos, căruia i-am explicat în cinci minute la telefon, mesajul pe care vreau să îl dau oamenilor. Ea a pus acest cuvânt - reset - în cântec. Exact asta am vrut să transmit: că indiferent ce ți se întâmplă în viață, tu trăiești și trebuie să mergi mai departe. Doar niște oameni foarte slabi renunță! Eu cu doi bărbați, în aer liber, am fost la filmări, pe un aerodrom. Și, pe plajă, alături de trei bărbați: Mircea care fotografia, Marian, cu care mă plimbam de mână ca să avem cadrele pe plajă, și băiatul ce ne filma. Videoclipul s-a realizat în două zile. Câteva ore la Vadu și câteva ore la Craiova, unde este pista de aeroport. Deci, nicio legătură cu pandemia. (râde uşor)
- „Vreau să dau reset” îndeamnă la zbor, este un fel de „Punct şi de la capăt”. Cum s-a ridicat Anca Ţurcaşiu după un an 2020 extrem de greu?
- Lucrurile puternice care ți se întâmplă sigur că te afectează. Aș fi neom să spun că am fost bine, dar, din acest rău, cel mai mult m-a vindecat timpul. Acesta este cel mai bun medicament! Nu am crezut asta, deși toată lumea îmi spunea să am răbdare. Am cunoscut un preot la care m-am dus toată vara, Ilarion Dan, cu care am stat de vorbă. Am simțit nevoia să mă apropii de Dumnezeu, de credință și să înțeleg anumite lucruri. Atunci când ți se întâmplă ceva rău te întrebi: „De ce mie? Nu am făcut nimic”. Nu voi oferi explicații despre ce am trăit, ce s-a întâmplat în trecut, eu vorbesc acum despre sufletul meu, repoziționarea mea, viața mea care este astăzi. Exact cum am spus în cântec, rămân cu ce a fost frumos din trecut. Am noblețea și puterea să spun asta. Și părintele mi-a spus două cuvinte foarte puternice: răbdare și nădejde, pe care nu prea le-am înțeles atunci. Voiam o pastilă miraculoasă, așteptam un miracol. Până la urmă mi-am dat seama că trebuie doar să fac în așa fel încât să fiu bine, din toate punctele de vedere.
„Mi-a dat Dumnezeu vacanța pe care i-am cerut-o, dar nu m-am gândit că va fi atât de mare”
- Schimbarea din viața personală a coincis și cu perioada pandemiei care ne-a dat tuturor viețile peste cap.
- Da, problema a fost că lucrurile s-au oprit deodată din toate aspectele, fireşti până atunci, ale vieții mele. Eu, care eram extrem de ocupată și trebuia să mă clonez, pentru că lucram la două piese în paralel și toată lumea era supărată pe mine. „Cum să mergi acolo și să nu stai aici, dar de ce nu ne-ai dat nouă prioritate?”. „Nu, că vrem să fii aici! Nu se poate fără tine!”. Cam așa am funcționat...
- Se poate spune că recâștigarea unui timp liber cu care nu ați fost obișnuită, punerea proiectelor în stand-by obligată fiind de pandemie, au cauzat dezechilibrele apărute și în viața personală?
- Acest timp pe care l-am avut la dispoziție dintr-o dată, nemăsurat, este de fapt o vacanță pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pentru că eu i-am cerut-o. Dar nu am știut că o să fie atât de mare... Am primit-o ca pe ceva cu care nu știam ce să fac. M-am trezit că dimineața mă întrebam: „Bun, și eu ce fac azi? M-am spălat pe dinți, am făcut duș, am mâncat, si acum ce fac?”. Și atunci am început să citesc toate cărțile pe care mi le-am dorit, am văzut foarte multe filme. Și înainte vedeam, pe ascuns, noaptea. Acum noaptea dorm! Mi-am făcut un program minunat, cu care sunt fericită.
„Contorizez abia acum iubirea oamenilor pe care eu nu o simţeam, nu o înţelegeam”
- Și cum arată această nouă rutină?
- Adorm la ora 23:00, cel târziu, la ora 7:00 sunt în picioare, iar la ora 8:00 mă aflu în sala de sport, unde petrec o oră, o oră și jumătate. De când s-au închis sălile, vreau să fiu determinată suficient să pot face acasă exerciții în fiecare zi, dacă se poate cel puțin 50 de minute. Să trec printr-un program de brațe, de abdomene și picioare, cât să fiu tonifiată și să mă simt în formă. Acest program, prietenii noi pe care mi i-am apropiat și cu care joc multe jocuri de societate (pe care nu le-am jucat în viața mea!), mă fac să descopăr plăceri despre a căror existență chiar nu știam. Cum ar fi să mă plimb prin parcurile din București și Ilfov. Nu am știut că sunt rațe și lebede în parcul IOR! Este ca și cum m-am născut din nou... E altă viață pentru mine, pe care am învățat să o trăiesc de la zero.
- Nu pot să nu observ bucuria și iubirea pe care o exprimați fix în aceste momente când vorbim…
- Eu asta sunt, așa m-am născut! În tot acest timp liber am început să răspund oamenilor la mesajele pe care le primesc pe toate rețelele de socializare, lucru pe care nu-l făcusem niciodată. Contorizez iubirea românilor care vine către mine, pe care eu nu o simțeam, nu o valorizam. Nu mi-am dat seama niciodată de tot ce am transmis în toți acești ani de carieră, în toate aparițiile mele. Abia acum, la vârsta mea, am reușit să conștientizez exact ceea ce ați spus la început.
„Obsesia vieţii mele a fost să nu supăr vreodată pe cineva”
- Schimbările Ancăi Ţurcaşiu nu s-au oprit aici, pentru că acum și predați...
- Am reușit cu ajutorul unei prietene care este profesor să mă apuc să fac ceva special: să predau. Știu că am acest har și această bucurie. Am învățat să fac un suport de curs și predau două chestiuni foarte importante: „Arta conversației” și „Ținuta în societate”. Două lucruri pentru care eu eram, teoretic, pregătită, dar pentru care a trebuit să studiez vreo trei luni întregi. Am citit și conspectat zece cărți, am muncit enorm, asta m-a salvat. Atunci când se termină cursul cu copiii, care durează opt săptămâni, reacția este: „Cum adică s-a terminat? Adică noi nu ne mai vedem?”. Vorbesc cu ei două ore despre lucrurile importante pe care trebuie să le știe în viață, astfel încât să fie remarcați, să se simtă apreciați. Le-am povestit și despre cea mai manierată femeie pe care am întâlnit-o în viață. Este vorba despre cabiniera mea de la teatrul de operetă, o femeie pe care o ador și care, astăzi, are 82 de ani, doamna Gina. Întotdeauna mirosea a săpun, avea gulerul apretat, se coafa singură, avea unghiile tăiate, stătea demn. Dacă îi spuneam că m-am îngrășat, replica: „Nu, domnișoara Anca, sunteți puțin balonată!”. Totodată, ating subiecte importante pentru ei, din adolescența lor, și cred că ăsta e ceva-ul acela ce se transmite... Orele nu se termină atunci când închidem calculatorul, eu sunt acolo, cu ei, toată săptămâna. Rămânem într-un contact permanent fără să ne vorbim. Și mi-am dat seama după unul, două, trei cursuri care s-au încheiat, că oamenii aceia nu vor să se mai despartă de mine.
- Cum a schimbat-o iubirea pe Anca Țurcașiu, de la tânăra visătoare și naivă, la femeia puternică, gata să depășească orice încercare grea și să o ia de la capăt?
- Eu păstrez copilul din mine și mă întorc foarte des la el. Sunt o persoană extrem de agățată de copilul din mine, îmi place să fiu acolo, pentru că starea de atunci îmi face bine. Starea aceea, a copilului foarte cuminte, pentru că și azi sunt la fel. Pe mine dacă m-ai umilit, dacă m-ai jignit, m-ai călcat în picioare, nu am cuvinte în gură să îți spun ceva, plec... Nu am făcut rău niciunei muște, dar am avut situații de viață în meseria mea, de genul ăsta, am plecat și nu am mai vrut să văd oamenii aceia. Dar nu le-am spus niciodată ceva rău, nu m-am certat. Am fost obsedată toată viața mea să sting orice conflict. Obsesia vieții mele a fost să nu supăr vreodată pe cineva! Acum câteva zile am fost la școală, unde predau, și au alergat copiii către mine cu atâta bucurie că mă văd și i-am luat în brațe. Îi ridicam pe rând, în sus, s-a format o coadă de zeci de copii, iar acum am un junghi în spate, încât antrenorul, la sală, doar că nu mi-a tras una. Adică în sală lucrez cu grijă să nu mă accidentez și acum merg cocoșată de nu mai pot. De ce? Din iubire, pentru că i-am aruncat în aer și i-am prins în brațe... Programul pe care îl am acum îmi dă foarte multă energie. Lucru pe care înainte nu îl aveam, pentru că mă trezeam foarte haotic. Dintr-o dată m-am trezit în liniște și pace, cu care mărturisesc că la început nu prea am fost prietenă.
Ce-şi doreşte mama să ia fiul Radu de la ea, dar şi de la tatăl lui
- Revenind la copii, ce fel de mamă ați fost și sunteți?
- În viața mea agitată, am fost o mamă extrem de agitată, în viața mea de acum, o mamă foarte relaxată. Și asta pentru că acest copil al meu a fost extrem de năzdrăvan și mi-a dat multe bătăi de cap.
- La ce provocări v-a supus?
- S-a rătăcit de grupul de turiști și s-a urcat în vârful unui munte, făcea ca un uliu acolo. A deschis ușa de la o mașină, în timpul mersului, într-o călătorie; s-a urcat pe școală, m-a sunat învățătoarea (râde). Radu a fost un năzdravăn ghiduș, înțelept, care s-a transformat, după vârsta de 18 ani, într-un bărbat atât de matur și de echilibrat, cald și iubitor. Acesta este motivul pentru care azi avem o relație extraordinară. Am avut-o întotdeauna, fiindcă eu am fost cea jucăușă. Când avea 6 ani, l-am pus să scrie, pe un bilețel, primele trei lucruri care îi vin în minte când se gândește la mine. Iar primul a fost jucăușă. Dar am fost și drastică, am experimentat toate stările.
- Vă reproșați ceva în relația cu Radu?
- Da, multe lucruri. I-am cerut iertare, dar el a făcut-o înainte ca eu să spun ceva. Este cea mai mare realizare, iar astăzi, dacă vreau să zâmbesc și nu am un motiv, mă gândesc imediat la el. Am pe birou o poză cu Radu și iubita lui. Ei au fost și sunt atât de calzi și de buni, petrecem mult timp împreună, mă bucur atât de mult de povestea lor, de ce trăiesc...
- Ce v-ați dori să nu uite Radu niciodată atunci când se gândește la mama, dar și când se gândește la tatăl său?
- Tatăl lui a fost și este un tată foarte bun, prezent, aproape de el, deoarce a stat acasă destul de mult. Cel mai important de la el ar trebui să-i rămână asta: să fie un tată la fel de bun! Iar de la mine, mi-aș dori să nu uite ce i-am spus întotdeauna: că în viața asta trebuie să caute permanent sentimentul de a fi liber. Să nu fie constrâns niciodată! Și că toată iubirea mea nu poate fi contorizată. Ea se păstrează și se transmite sub formă de energie. Radu o să rămână cu energia asta, în mintea lui, în corpul și în sufletul lui, chiar și după ce eu nu voi mai fi. Așa cum și eu păstrez toată energia bună a mamei și toată iubirea pe care poate nu a știut să mi-o arate sau să mi-o transmită. Pentru că a fost o mamă foarte posesivă, care a încercat să forțeze lucrurile în viața mea, foarte curioasă și cu care nu am avut o relație apropiată.
„Am trăit cel mai frumos Revelion din viața mea, pentru că nu am muncit”
- Ce vă doriți de la 2021, după un an în care viața vi s-a schimbat radical?
- Nu îmi vine să cred că a trecut un an întreg de când s-a întâmplat asta. Mi s-a părut că s-a scurs mai repede decât orice alt an din viața mea. Este uimitor ce percepție avem asupra timpului, asta mă șochează. Știu când am împlinit 50 de ani și că urmează să împlinesc 51. Parcă s-a șters totul din memoria mea, nu știu ce s-a întâmplat și de ce. Știu că în noaptea de 31 decembie 2020 - 1 ianuarie 2021, eram în Punta Cana, Republica Dominicană, într-o megadistracție, în primul Revelion al vieții mele în care nu munceam, și dansam cu un pahar cu șampanie în mână. Toți râdeau, dansau, se luau în brațe, se sărutau, se pupau... Am trăit cel mai frumos Revelion din viața mea, pentru că în cei 35 de ani de când am început să fac meseria asta alergam prin cotloane, pe străzi, cu zăpada în cap, cu rochia udă, cu machiajul stricat, cu pneumonie dimineața... A fost prima dată în existenţa mea când am simțit această bucurie. Mi-a bătut inima atât de tare de fericire, încât mi-am şoptit: Va fi un an remarcabil pe care, spre sfârșitul vieții, îl voi nota undeva!
„Am avut obsesia cântarului toată viaţa mea. Când mi-am dat seama că este grav, l-am aruncat“
- Pare că ați făcut pact cu trecerea timpului, faceți sacrificii sau totul a devenit o disciplină?
- Am avut obsesia cântarului toată viața, niciodată nu mi s-a părut că sunt suficient de slabă. Am făcut atletism de performanță în copilărie și mi-aș fi dorit, din durdulia de fetiță care eram, să devin sportiva perfectă, cu picioare subțiri și cu mușchii evidențiați. Balerinele și atletele mi se par femeile perfecte! Născută fiind din doi părinți destul de grași, care au mâncat enorm, m-a ambiţionat să mă urc pe cântar mai mult decât era necesar. Iar într-o zi, l-am aruncat din casă, pentru că mi-am dat seama că este foarte grav. Acum mi s-a mai întâmplat un lucu minunat, am ajuns la greutatea din adolescență, 57 de kilograme, la 1,72 cm. Toată lumea spune că nu îmbătrânesc și asta mă face să mă simt foarte bine... (râde) Văd multe schimbări la mine, față de cum arătam acum zece ani, energia pe care o aveam... Lupt zilnic să am un trup sănătos, o minte la fel și un suflet cât mai împlinit. Aici mai am puțin de lucru, dar sunt convinsă că voi reuși, pentru că sunt pe drumul cel bun.
- De la ce vârstă ați început să aveți grijă de tenul dumneavoastră? Cum îl păstrați atât de proaspăt?
- Nu pot să spun că mereu am avut grijă de tenul meu, dar totdeauna am folosit o cremă românească extraordinară, Gerovital. Nu am căutat niciodată creme scumpe sau mai știu eu ce elixiruri. Cred că o moștenesc pe mama, care la 67 de ani, când s-a prăpădit, Dumnezeu s-o odihnească!, avea o piele fină și aproape niciun rid pe față. Mama a fost o combinație între Gina Lolobrigida și Sophia Loren sau Claudia Cardinale. Femeile din acea perioadă, icoanele acelor ani mi-au plăcut foarte mult. Pe de altă parte, pentru bunătatea, generozitatea și minunăția de om care a fost, mi-aș fi dorit să fiu precum Lady Diana. Multă vreme după ce a avut accidentul, am fost devastată.
„Mă demachiez în fiecare seară, foarte atent”
- Care este produsul de frumusețe care nu vă lipsește niciodată?
- Cred că mascara. Asta folosesc cel mai des și îmi place. Nu mă machiez niciodată excesiv.
- Părul dumneavoastră arată totdeauna spectaculos. Aveți vreo rețetă pentru îngrijirea acestuia?
- Din nefericire, părul meu s-a deteriorat puțin în ultimii ani de la vopsit și de la soare. Nu mai e atât de frumos cum creştea odată. În plus, este creț natural și eu îl întind odată pe săptămână. Prietena Oana Mantu are grijă de părul meu, ea mă vopsește și mă aranjează de o viață. Cât privește rețetele homemade, nu am. Folosesc doar ce-mi pune Oana pe păr cu mâinile ei de aur, adică multe măști și ulei pentru hidratare.
- Dar pentru ten?
- Nici pentru ten nu am vreo rețetă miraculoasă, însă obsesia mea este să mă demachiez în fiecare seară, foarte, foarte atent.
Secretele artistei: ce mănâncă de arată perfect la 50 de ani
- Toată lumea știe că ați renunțat la carne, dar toți se întreabă ce mănâncă Anca Țurcașiu ca să își mențină trupul de adolescentă.
- Mănânc cu foarte mare atenție și combin alimentele. Există chiar un tabel pe internet de combinații corecte. Am eliminat de trei ani total și lactatele, de un an nu mai mănânc nici ouă! M-am axat pe legume și câteodată mai consum pește și foarte rar fructe. Dar nu faceți ca mine, pentru că fiecare trebuie să mănânce ce simte nevoia organismul. Am spus întotdeauna că pentru a avea o alimentație corectă, trebuie apelat la ajutorul unui nutriționist. Când vin de la sală, pe la ora 10:00, iau micul dejun. Mănânc humus, fasole bătută, roșii, salată de vinete, varză călită, spanac, îmi iau pregătit deja. Asta este un alt lucru nou, nu mai gătesc. Folosesc aragazul din an în Paște, dar am bucătărit toată viața, iar acum îmi cumpăr hrana. Mănânc puțin, în fiecare zi altceva. Îmi fac multe salate, în trei minute, cu ce am în frigider, am mâncat și gata, la revedere! Am slăbit destul de multe kilograme și a fost complicat să mai mănânc porții mari. Trăiesc cu puțină mâncare, dar sănătoasă.
- Cu ce vă place să vă îmbrăcați atunci când nu sunteți pe „covorul roșu”? Ce stiluri combinați?
- În general, am un stil androgin. Niciodată nu m-am simțit confortabil, în viața de zi cu zi, în rochie, fustă sau pe tocuri. Dacă m-ai pus într-un costum stil bărbătesc sau într-un jeans cu o gheată și cu o geacă de piele, îmi este cel mai bine.
„Te vezi frumos atunci când ești îndrăgostit”
- Ce rol are frumusețea într-o lume „ambalată” spectaculos?
- Frumusețea a avut întotdeauna un rol foarte important, pentru că suntem etichetați de la prima apariție și altfel privești un om arătos. Ulterior, începi să-l descoperi și constați că interiorul nu e la fel de frumos precum exteriorul. Până la urmă, esența constă în a fi plăcut, educat, citit, erudit.
- În acest moment, când toate femeile sunt asaltate de imagini glossy ale frumuseții standardizate, cum poate o doamnă să își iubească propria frumusețe?
- A-ți iubi propria frumusețe înseamnă a te iubi pe tine, a avea pace cu propria persoană, a fi împlinit și fericit. În plus, te vezi frumos și când ești îndrăgostit sau când ai o stare de bine.
„Mi-ar plăcea să mă mut în Palawan, Filipine“
- Ce nu se știe despre Anca Țurcașiu și ați dori să se afle?
- Mi-aș dori să se afle lucruri din sfera profesională pe care le voi face cu ardoare... și cam atât. Vizavi de această schimbare radicală din viața mea, mi-a trecut prin cap un gând frumos, pentru că eu am luat-o ca pe o renaștere. Nu mai am meseria mea, familia, dintr-o dată m-am trezit că trăiesc altă viață. De ce să nu o fac de la zero, într-un loc pe pământul acesta unde mi-ar fi plăcut să mă nasc, Palawan, în Filipine, unde am experimentat cea mai frumoasă energie din viața mea?! Nu știu dacă aș avea puterea, dar de ce să nu o fac? Sunt un om atât de liber...
„Nu sunt perfectă, fumez de o viaţă“
- Are vicii Anca Țurcașiu?
- Fumez de o viață, m-am tot lăsat, m-am tot apucat. Nu sunt perfectă, nu e nimeni perfect! Nici nu vreau, nici nu pot. Nu sunt genul de om care să spun că fac din viața mea un exemplu. Nu, mănânc ce consider că îmi aduce sănătate, îmi place să beau un pahar cu vin seara. Sunt strictă cu sportul și cu mâncarea, dar atât.
„Eu, Monica Bellucci a României? Cred că simplitatea e mai importantă“
- Cu ce ochi priviți intervențiile estetice de înfrumusețare?
- Mi se par normale până la un anume punct. Dar să-ți umfli obrajii, buzele... Toate femeile care și-au făcut așa ceva arată de zici că sunt aceeași femeie. Este incredibil! M-am repezit, într-o zi, când era la o televiziune, să îmbrățișez o persoană și era alta. M-am șocat! Am văzut un comentariu al cuiva, pe Instagram, că semăn cu Monica Bellucci. Woooow! Monica Bellucci a României?! Pentru mine, ea este un simbol de frumusețe, de perfecțiune. Chestia asta e o treabă de genă. Mi se pare că normalitatea, curățenia și simplitatea sunt cele mai importante. Contează mult ce scoți cu adevărat pe gură.