de Anda Postolache
Cenaclul Flacăra, miracolul care i-a pecetluit destinul
Tatiana Stepa a avut o viaţă tragică, lucru ce l-a transpus şi în melodiile sale. A debutat în 1982, în Cenaclul Flacăra, pe stadionul din Făgăraş, cântând în faţa a 30.000 de spectatori melodia „Şi-am să-mi fac o doină”. Despre trecerea sa prin cenaclul poetului Adrian Păunescu, Tatiana spunea: „A fost un miracol pentru mine şi poate momentul în care mi s-a pecetluit destinul. Cred că preţ de câteva luni nu mi-am revenit din uluire. Totul era foarte nou şi neasemuit de frumos. (...) Ştiu că aşa ceva n-am să mai trăiesc niciodată. De fapt, fiecare spectacol a fost irepetabil”.
De pe scenă, în mină
A format grupul Partaj, împreună cu o altă mare solistă folk, Magda Puşkaş, fostă membră a duetului Ecou. Când Cenaclul Flacăra a fost interzis, în 1985, Tatiana s-a întors la Lupeni, unde îi era familia. Pare incredibil, dar a lucrat în mina Lupeni, încărcând vagoneţi cu lopata. Spre sfârşitul celor zece ani de muncă grea a fost crainică la staţia de radio a minei, unde punea muzică ortacilor şi citea normele de protecţie a muncii. Au urmat evenimente dramatice în familia sa, părinţii i s-au stins, apoi şi un frate. Ea însăşi s-a îmbolnăvit de cancer în urmă cu cinci ani. Peste toate acestea, nici viaţa sentimentală nu i-a fost prea împlinită, fiind nevoită să-şi crească singură fiul.
Se întorsese în Bucureşti de câţiva ani, când între ea şi soţii Romulus şi Ileana Vulpescu s-a legat o prietenie extraordinară, aşa încât cei doi scriitori plâng acum ca după propria lor fiică. Nu lipsea de la niciun eveniment folk şi asta o remonta pentru încă o perioadă de timp, bucurându-se să le cânte oamenilor. Şi-a câştigat existenţa în ultimii ani din munca de tehnoredactor de carte.
Victor Socaciu: „Ne va lipsi tragicul vocii sale”
Victor Socaciu regretă moartea Tatianei: „Pot să spun că pierdem poate cea mai gravă voce pe care a avut-o folkul românesc. Tragicul vocii sale ne va lipsi de acum înainte. Deşi moare tânără, lasă în urmă o carieră frumoasă şi o arhivă de cântece de mare sensibilitate, cu o încărcătură emoţională unică, cum numai vocea sa a putut să transmită marelui public”.
Vasile Şeicaru, îndurerat de plecarea dintre noi a Tatianei Stepa, a spus: „Noi am fost prieteni într-un alt mod, sufleteşte, şi am vibrat întotdeauna atunci când cuvintele se pronunţau mai greu. Când pleacă un artist de modestia şi de talentul său uriaş - o fată care niciodată nu a vrut să iasă în faţă -, parcă rămâi cu un gust amar. Ea va fi, alături de Maria Gheorghiu, de Zoia Alecu, un punct de referinţă pentru folkul românesc”.
„O fiinţă solară”
Despre cum era Tatiana ca om ne-a spus poeta Camelia Radulian, una dintre cele mai bune prietene ale artistei. Tatiana Stepa nu păşise pe tărâmul celor drepţi când poeta ne povestea: „În momente de ruină sufletească, când înţelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea sa şi scriam. Tatiana are, poate paradoxal, vocaţia puterii şi a luptei. În viaţa de zi cu zi, este mai degrabă o fiinţă solară, de o rezistenţă şi de o tenacitate ieşite din comun. Are un spirit limpede, o logică de fier, un umor fin şi o inteligenţă sclipitoare. Mulţi o asociază unui porţelan fragil, pe care îl răneşte până şi lumina. Tatiana poate fi atinsă de oameni, de ploi, de întâmplări şi de viaţă, în general, dar ea nu va fi niciodată înfrântă!”.
Festivalul Naţional de Muzică Folk şi Baladă „Poarta Sărutului”, desfăşurat în perioada 10-12 august la Târgu-Jiu, a fost dedicat memoriei cântăreţei, ca semn de recunoştinţă. Acesta este unul dintre manifestările îndrăgite de Tatiana Stepa, căci a participat la toate cele şapte ediţii. Şi în acest an ar fi trebuit să susţină un recital, dar soarta a decis altfel.
Nume importante ale muzicii folk româneşti, precum Vasile Şeicaru, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, au urcat pe scena celei de-a opta ediţii a Festivalului, susţinând concerte de excepţie.
Drumul spre locul în care se va odihni Tatiana Stepa a fost parcurs în trei etape. Cei care au vrut să-şi ia rămas bun, printre care s-au aflat Zoia Alecu, Vasile Şeicaru şi Victor Socaciu, au păstrat clipe de reculegere la Ateneul Român, acolo unde a fost depus două zile trupul neînsufleţit al artistei. Apoi, luni, 10 august, la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, a avut loc slujba religioasă de înmormântare, oficiată de peste 20 de preoţi. A treia oprire, şi cea din urmă, a fost la Cimitirul Bellu, unde a primit ultimele aplauze. Printre cei prezenţi la funeralii s-au mai numărat, firesc, fiul artistei, Cătălin, şi fratele acesteia, Dan, precum şi prieteni: Maria Gheorghiu, Magda Puşkaş, Ducu Bertzi, Andrei Păunescu, Florin Săsărman, Augustin Frăţilă, Vali Şerban, Raul Cârstea şi mulţi alţii.
Dumnezeu să te odihnească în pace, Tatiana!