de Ștefania Băcanu
De aproape 20 de ani, Elena Gheorghe ne cântă și ne încântă cu vocea ei. Și-a început cariera muzicală în trupa Mandinga, la finele lui 2002, alături de care a lansat două albume de mare succes, unul dintre ele fiind premiat cu Discul de Aur pentru cele peste 15.000 de exemplare vândute. În 2006, însă, Elena a părăsit trupa și s-a concentrat pe cariera solo, reușind, în scurt timp, să devină una dintre cele mai apreciate voci naționale. Una dintre piesele de mare succes este Ecou, lansată în 2013, fiind desemnată cea mai difuzată melodie din România, timp de opt săptămâni. Azi, Elena Gheorghe se bucură de o carieră încununată de succes, de o familie frumoasă și numeroasă, în sânul căreia își găsește întotdeauna echilibrul și liniștea, iar Sărbătorile de iarnă îi aduc an de an pe toți la aceeași masă, bucurându-se precum copiii de magia Crăciunului. Din păcate, anul acesta, familia nu a fost completă, pentru că bunica artistei din partea mamei s-a stins din viață cu doar câteva zile înainte de Ajun, aducând tristețe și lacrimi amare. Am reușit să stăm de vorbă cu Elena, chiar dacă programul i-a fost foarte încărcat, și ne-a povestit cât de importante sunt Sărbătorile de iarnă, cum le-a trăit anul acesta, dar și ce tradiții respectă cu sfințenie, încă din copilărie.
„Bunica s-a stins din viaţă în urmă cu puţin timp, iar Crăciunul a fost… mai trist”
- Elena, cum au fost aceste Sărbători pentru tine? Cum ai petrecut Crăciunul?
- Eu iubesc această perioadă. Tot ce înseamnă decembrie pentru mine reprezintă bucurie, speranță, iubire. În luna decembrie este născut și Nicholas, băiatul nostru, și tot atunci i-am sărbătorit ziua numelui atât lui, cât și lui Amelie Nicole, fetița noastră. Îmi place mult să cânt și să ascult colinde în timp ce decorez bradul, casa, alături de soțul și copiii mei, să prepar salata boeuf, să mă bucur ca un copil de magia Crăciunului. Pe 25 ne-am strâns la masă cu toții și ne-am bucurat că suntem împreună. Anul acesta, din păcate, a lipsit bunica. Ea s-a stins din viață în urmă cu puțin timp, iar Crăciunul a fost mai trist, atipic… Dar, sunt sigură că ea ne veghează de acolo de sus și ne va da putere să zâmbim.
- Ce ai pregătit pentru Crăciun, pentru Revelion? Ai avut cântări?
- Da, am avut concerte, dar am fost și cu ai noștri, cu familia, pentru că evenimentele au fost în București. M-am bucurat, pentru că, în sfârșit, în acest an, am cântat „De Crăciun”, una dintre piesele mele preferate.
- Ai lipsit vreodată de acasă de Crăciun?
- În familie am sărbătorit mereu Crăciunul. Chiar dacă am mai avut concerte, întotdeauna le-am organizat în așa fel încât pe 25 decembrie să fim împreună cu familia.
„În copilărie, era o tradiție să strângem cât mai mulți covrigi”
- Ce tradiții ai respectat, obiceiuri de care ții cont încă din copilărie?
- Când eram mici, mergeam la colindat prin sat. Era o tradiție să strângem cât mai mulți covrigi și să învățăm multe colinde! Acum, îi învățăm bucuria colindului și pe cei mici și, chiar dacă nu mai este la fel ca atunci când mergeam noi la colindat, ei se bucură la fel de mult pentru că noi și alți câțiva vecini cu spiritul Crăciunului ne lăsăm colindați.
- Până la ce vârstă ai mers la colindat?
- Cred că până pe la 14 ani am mers și, oricât ar fi fost de ger și mare zăpada, cutreieram străzile, din poartă în poartă cu nasul roșu și cu mâinile reci, alături de frații mei! Sunt perioade ale vieții pe care nu ai cum să le uiți vreodată, iar perioada asta mă ajută în fiecare an să retrăiesc momentele acelea, de parcă ar fi fost ieri!
- Ce îți plăcea să primești?
- Îmi plăcea să primesc haine în ton cu moda de atunci! Cam acestea erau doleanțele mele la vremea respectivă.
- Până la ce vârstă l-ai așteptat pe Moș Crăciun?
- Ca în fiecare an, l-am așteptat și acum să vină cu multă sănătate.
„Mergeam în fiecare duminică la biserică, îmbrăcate în haine de sărbătoare”
- Care este tradiția de Crăciun preferată? Ce îți place cel mai mult?
- Am avut o copilărie tare frumoasă și doar la țară poți avea parte de povești memorabile! Mergeam duminică de duminică la biserică, îmbrăcate în haine de sărbătoare, mai ales cu ocazia Nașterii Domnului! După slujbă, colindam alături de mama și de sora mea, dar și de toți enoriașii din biserică! Poate atunci nu simțeam cât de înălțător e sentimentul, dar acum, povestind, simt o bucurie enormă în suflet...
- Elena, ce ai pregătit pe plan muzical? Ești între filmări și înregistrări... abia te-am prins pentru acest interviu...
- Da, toată lumea știe că sfârșitul de an, în special luna decembrie, este o perioadă pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată. În preajma Sărbătorilor am lansat poate cel mai frumos colind pe care l-am interpretat vreodată, cu o linie melodică plină de sensibilitate și versuri ca o rugăciune. Colinda Crăciunului este pe YouTube și sper să aducă emoție, liniște și speranță în sufletele oamenilor, chiar și după Sărbători.
- Ai și o nouă colaborare muzicală…
- Da, este vorba despre colaborarea cu Vunk. Cornel m-a sunat acum ceva vreme să-mi spună că are o piesă foarte frumoasă pe care și-ar dori să o cântăm împreună, am înregistrat-o, am filmat și un videoclip pe care de abia așteptăm să-l vedem.
- Ce mesaj vrea să transmită noua melodie?
- Așa cum spune un vers din piesă, piesa vindecă dorul inimilor. Asta am simțit eu când am cântat melodia și asta au confirmat și miile de mesaje pe care le-am primit!
„Un artist are nevoie de scenă, de public”
- Ce alte proiecte ai în plan?
- Un nou single în luna februarie, un nou proiect ce va fi lansat luna aceasta pe canalul meu de YouTube, pregătirea unui nou album și multe concerte, sperăm, printre care și cel de la Sala Palatului din luna mai, pe care am fost nevoiți să îl tot amânăm.
- Cât de mult te-a afectat pandemia din punct de vedere profesional?
- Încerc să nu mă gândesc la asta. Mă adaptez la aceste pauze de concerte, încerc să mă ocup mai mult de partea de studio, să înregistrez piese, să repet cu trupa. În principiu fac tot ceea ce nu apuc să fac în perioadele aglomerate de concerte.
- Ce îți lipsește cel mai mult sau ce ți-a lipsit cel mai mult în tot acest timp?
- Cel mai mult îmi lipsește normalitatea.
- I-a fost greu unui artist să supraviețuiască în această perioadă lipsită de concerte, de spectacole, într-o perioadă în care, parcă, totul s-a oprit în loc...?
- Da, este greu. Este greu pentru că un artist are nevoie de scenă, de public, simte nevoia să se exprime, să dăruiască și să primească emoție. Este greu și din punct de vedere financiar, am colegi care și-au sacrificat copilăria de dragul muzicii și în continuare investesc tot timpul pentru această pasiune. Nici un artist nu ar trebui să treacă prin așa o perioadă grea și sper să se termine cât mai curând.
„Fiecare are măcar un prieten, dacă nu rudă, care a trecut prin boală”
- Personal, te-a afectat această boală?
- Da, am trecut prin boală aproape toți membrii familiei, chiar și bona, și asta s-a întâmplat chiar în perioada în care spitalele deja nu mai făceau față numărului de bolnavi.
- Cum ai descrie contactul cu acest virus în câteva cuvinte?
- Pentru mine a fost o experiență traumatizantă, cu atât mai mult pentru că am trecut prin boală toți în același timp. Pentru mine, nu simptomele au fost cele mai rele, pentru că eu am avut forma cea mai ușoară. Cel mai greu mi-a fost să-mi văd familia suferind de acest virus.
- Pentru că tot știi ce înseamnă și ai trecut prin această experiență, ce le transmiți celor care se tot încăpățânează și susțin că nu există niciun pericol?
- Nu știu ce aș mai putea spune, în afară de experiența prin care am trecut și chiar am ales să o povestesc mai detaliat pe contul meu de Instagram. Acum, din păcate, cred că fiecare are măcar un prieten apropiat, dacă nu chiar rudă, care a trecut prin boală.
„Învăț să ascult povești fantastice cu roboți și vrăjitori, am reînvățat să mă joc cu păpuși”
- Elena, ești o femeie, o mamă și o artistă împlinită? Îți lipsește sau ți-ai dori ceva?
- Îmi lipsește somnul (râde). În rest, Dumnezeu m-a binecuvântat cu de toate.
- Cum este mama Elena Gheorghe?
- Învăț tot timpul. Învăț să ascult povești fantastice cu roboți, vrăjitori și alte personaje la modă, eu fiind, de fel, o persoană mai degrabă realistă, am reînvățat să mă joc cu păpuși, încerc să pun în practică și să-mi îmbunătățesc răbdarea, autocontrolul și, totodată, experimentez iubirea fără limite.
- Cum te descurci cu Nicholas cu școala?
- De ceva timp Nicholas merge fizic la școală, slavă Domnului! (râde). Cursurile online au fost un adevărat coșmar. Pentru un copil de clasa a II-a, a III-a este foarte greu să-și păstreze concentrarea și să stea în fața unui laptop patru-cinci ore. De cele mai multe ori, a fost nevoie să fim în preajma lui și noi, părinții, ne simțeam ca și cum școala începea și pentru noi (râde).
- Care dintre ei este mai apropiat de tine, Nicholas sau Amelie?
- Amândoi. Sunt doi copii foarte iubitori. Ame acum este chiar la vârsta la care te copleșește cu iubirea. Ne pupă pe toți de câteva ori și când plecăm și când venim (râde), iar Nicholas, când ajunge de la școală își pupă surioara.
„Iubirea noastră a crescut frumos”
- Dar soția Elena cum este? Cum sunteți tu și Cornel după aproape 10 ani de căsnicie?
- Nu aș putea spune că s-au schimbat multe în relația noastră. Este adevărat că acum sunt mult mai multe griji și probleme, alte responsabilități, dar, parcă, și noi am învățat să le facem față mai ușor decât înainte. Iubirea noastră a crescut frumos și are la bază o prietenie frumoasă, o comunicare ce ajută foarte mult relația.
- Sunteți peste tot împreună, și acasă și la studio... Cum le faceți atât de bine pe amândouă, care este secretul?
- Nu știu, probabil secretul este să nu aduci acasă problemele profesionale, să discuți la timp tot ce te neliniștește și, din când în când, o vacanță în doi este mai mult decât necesară.
- Cine are ultimul cuvânt de spus? Cine decide, în general?
- Noi ne consultăm foarte des și deciziile le luăm, clar, mai ușor împreună.
„Când eram mici, Ana îmi îmbrăca hainele şi le mai pierdea“
- Ai o familie foarte unită, cu toții sunteți apropiați, dar cum te înțelegi cu sora ta? Este și cea mai bună prietenă a ta?
- Cu Ana m-am înțeles întotdeauna bine, dar, ca în orice relație, au existat și discuții, mai ales când eram mici (zâmbește). Când venea vorba despre haine, erau disesiuni, ea îmi îmbrăca hainele și le mai pierdea (râde). Cred că a fost o competiție constructivă între noi, dar, în același timp, ne-am ajutat și ne ajutăm mereu, în orice situație. Ne consultăm atât pe plan personal, cât și în cel profesional.
- Dacă tot sunteți atât de apropiate, nu te-ai gândit și la o colaborare muzicală cu Ana?
- Anei nu îi place pe scenă, ea este fericită cu ce face și mă bucur de succesul pe care îl are cu brandul de haine „Annia”. Este foarte pasionată de tot ce înseamnă fashion, dar este și o prezență minunată în mediul online. E o fire foarte pozitivă și aduce bună dispoziție cu postările ei.
„Îmi clătesc părul cu apă de orez şi aplic un ser în cure de trei ori pe an“
- Elena, ești mamă a doi copii și arăți impecabil. Cum reușești să îți menții silueta?
- Alimentație sănătoasă, hidratare, sport, pillates. De doi ani, am renunțat la carne, iar lactatele le consum foarte rar. Beau zilnic suc de țelină apio și mănânc legume și fructe.
- Părul cum ți-l îngrijești? Mereu este strălucitor, aranjat... Ce îi faci?
- Da, părul este foarte important pentru mine, așa că îi dedic timp și răbdare. Iau suplimente, îi fac tratamente cu măști naturale acasă, dar și la salon înainte să-l vopsesc. Îl clătesc cu apă de orez și aplic un ser pe scalp în cure de trei ori pe an. Îmi tai vârfurile o dată la trei luni, când e Lună Plină.
- Și cu tenul? Împărtășește-ne câteva secrete. De ce nu se vede niciodată oboseala pe fața ta? Nu ai cearcăne și arăți ca la 20 de ani...
- Esti foarte draguță, dar să știi că mai am și eu zile cu cearcăne, dar mă accept și mă iubesc și atunci, căci este normal să ai și zile mai puțin bune. Este, cred, ca un mix între alimentație, hidratare, îngrijire zilnică (nu în exces, căci nu sunt adepta multor produse), dar și starea de spirit, pofta de viață, sportul, toate acestea ajută să ai o piele frumoasă, catifelată, un tonus bun. Desigur că acord atenție și timp rutinei zilnice: demachiere și hidratare, dar eu cred că totul pleacă din interior. Dacă ești ok cu tine, atunci și exteriorul este luminos.