de Ştefania Băcanu

Andreea Mantea, una dintre cele mai îndrăgite prezentatoare de televiziune din România, și-a început cariera în 2005, la Kiss TV, unde a lucrat ca reporter. Apoi, drumul a dus-o la matinalul „Neatza cu Răzvan și Dani”, de la Antena 1, ca „vecină” sexy a celor doi prezentatori. Carismatică și plină de viață, Andreea s-a bucurat de popularitare și de apreciere, fapt care a recomandat-o şi în alte producţii TV de succes, cum ar fi „Noaptea erorilor” şi „Din dragoste”, unde a lucrat alături de faimosul Mircea Radu. Pentru scurt timp a trecut și pe la TVR 2, iar în 2015 avea să fie protagonista emisiunii „Burlăciţa”, de la Antena 1, ca mai apoi să prezinte varianta masculină a show-ului. A rămas apoi la aceeași televiziune, gazdă a emisunii „Mireasă pentru fiul meu”, un show ce s-a bucurat de un real succes. De câțiva ani, însă, a ales postul Kanal D, unde a fost implicată în mai multe proiecte, „Se strigă darul” sau „Nuntă cu surprize” fiind doar două dintre acestea. Acum, Andreea primește telespectatorii în „Casa iubirii”, o emisiune-concurs, care se difuzează de luni până vineri, de la 10:00-17:00, și în weekend, de la ora 16:00 până la ora 19:00, tot la Kanal D. Iar când nu muncește, este părinte cu normă întreagă, devotată, permisivă și strictă în același timp, care nu poate să stea o zi fără puștiul ei... Cum se împarte între televiziune, meseria de mamă, ce o face fericită și ce iubește cel mai mult, aflaţi în interviul exclusiv de mai jos.

„«Casa iubirii» mi se potriveşte mănuşă! Este o energie fantastică aici”

- Andreea, cum este în „Casa iubirii”?

- Este foarte frumos, este o energie fantastică aici, oameni frumoşi. Este foarte curat totul, concurenţii sunt sinceri, dornici să se îndrăgostească şi este o energie atât de bună pentru că pluteşte dragostea în aer, iar mie îmi place la nebunie când văd asta.

- Cum este să fii din nou gazda unei emisiuni de dating, la Kanal D? Ți se potrivește acest format?

- Îmi vine mănuşă! Nu ştiu dacă mai vreau să fac altceva... Ce poate fi mai frumos decât să fii în preajma celor care se îndrăgostesc, să vezi cum se aprinde scânteia şi acest sentiment frumos pune stăpânire pe sufletele unor tineri? (zâmbeşte)

- Care a fost proiectul de suflet la care ai lucrat până acum?

- Nu ştiu, că toate au un loc acolo, în sufletul meu, fiecare proiect a avut ceva special pentru mine. Nu pot să aleg unul fiindcă toate mi-au plăcut, au însemnat o „cărămidă” pusă la ceea ce am devenit, „construcţia Mantea”...

Despre sacrificii şi cum învăţăm din greşeli

- Cât de mult timp dedici carierei?

- Foarte mult timp. Nu există o limită între viaţa profesională şi cea personală. Trăim atât cât ne permite jobul, dar nu mă plâng, mie îmi place foarte mult ceea ce fac, mă împlineşte total. Este o bucurie să faci ce îţi doreşti, ceea ce simţi, astfel nu mai este nici presiune, nici oboseală.

- La ce ai renunțat? Care au fost cele mai mari sacrificii pe care le-ai făcut de dragul carierei?

- Am făcut foarte multe sacrificii, sunt multe lucruri la care am renunţat. Pot spune, însă, că în acest moment mă aflu în acea perioadă a vieţii mele în care încerc să îmi găsesc echilibrul între viaţa profesională şi cea personală. Zic că sunt pe drumul cel bun. (râde)

- Faptul că viața ta privată a fost de multe ori sub lupă te-a deranjat? Te-a afectat? Sau este o situație pe care ți-ai asumat-o de când ai decis să mergi pe acest drum al celebrității?

- Nu mi-am asumat-o, nu am ştiut la ce să mă aştept, dar din greşeli învăţăm cu toţii. Am învăţat şi am grijă ca pe viitor să fiu atentă la tot ceea ce se întâmplă...

„David este actor în serialul de comedie «Strada Speranţei» de la Kanal D”

- Ce spune David despre notorietatea ta? Îi place sau îl deranjează?

- S-a învăţat deja, i se pare ceva normal. Aşa s-a născut, nu este nimic ieşit din comun. Lui i se pare că sunt o vedetă rock, nu ştiu de ce îmi tot subliniază asta. S-a uitat la nişte desene animate şi aşa spune, ca mama lui este o vedetă rock! (râde) Dar mai nou şi el este actor, în serialul de comedie „Strada Speranţei”, pe care îl puteţi urmări în fiecare sâmbătă şi duminică, de la ora 20:00, la Kanal D. Şi se descurcă minunat. Sunt uimită cât de repede înţelege ceea ce are de făcut şi cum colaborează cu actorii din distribuţie, cu regizorul. Nu ştiu dacă asta va face în viitor, actorie, dar ador că este implicat şi dedicat. Joacă rolul unui copil foarte inteligent şi plin de umor. Aş spune că personajul lui are ceva din el.

- Ce îți oferă David?

- Mi s-a făcut dor de el instant, când îl aminteşti. Îmi oferă tot, fiecare trăire a lui pentru mine e ceva minunat. Este totul pentru mine. Cel mai mult, un weekend am stat departe de el, când mergeam la filmările pentru „Se strigă darul”, îmi era un dor nebun de el. Nu cred că sunt pregătită să stau mai mult timp departe de puştiul meu.

- Cum este mămica Andreea Mantea?

- Cred că sunt o mamă perfectă! Sunt echilibrată, în sensul că sunt şi permisivă, dar am şi câteva reguli clare pentru fiul meu. Nu merg după vreun ghid de parenting, îl cresc după cum simt eu şi ştiu că e mai bine. Fiecare copil este diferit, de asta suntem atât de frumoşi, că suntem diferiţi. Nu pot să cresc copilul după un anumit ghid, poate nu e pregătit să fie încastrat în felul ăla şi consider că trebuie să ducă mai departe natural învăţămintele pe care le-am primit şi eu, la rândul meu...

„Iubirea este «motorul vieţii»”

- Și pentru că tot am vorbit despre iubire, cum ai defini-o tu?

- Iubirea este tot, fără iubire nu putem trăi! Fără iubire nu avem cum să fim fericiţi, împliniţi. Este ca şi cum ne-ar lipsi multe lucruri. Iubirea este „motorul” vieţii, ceea ce ne pune în mişcare. Dacă nu există iubire în viaţa noastră, suntem nişte persoane foarte nefericite.

- Cum ești în acest moment al vieții, iubești, ai fluturași în stomac?

- Mă reechilibrez! Încerc să îmi îndeplinesc foarte multe dorinţe pe care le-am neglijat. Mi se pare fantastic că pot face asta. Sunt la un alt nivel al vieţii mele, este un sentiment foarte frumos. Şi, cumva, iubirea mă urmăreşte obsedant după cum vedeţi, nu cred că întâmplător prezint „Casa iubirii”, un format cu şi despre dragoste.

- Obișnuiești să riști pentru iubire?

- De fiecare dată am făcut-o. Şi, vă întreb, cine nu o face, oare? Dacă nu rişti din iubire, înseamnă că nu iubeşti cu adevărat! (zâmbeşte)

- Care a fost cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o în numele iubirii?

- Să îmi pierd timpul. (râde)

„Cei care mă curtează înţeleg când «Nu» este «Nu»!”

- Ce cauți, ce aștepți de la un bărbat? Cum ar trebui să fie pentru a-ți atrage atenția? Există un șablon?

- El trebuie să mă facă să mă îndrăgostesc. (râde) În iubire, când este reală, totul ar trebui să decurgă natural, să pară ca şi când nu faci niciun efort, chiar dacă faci nişte sacrificii. Totul trebuie să decurgă natural. Dau un exemplu: să pară ca şi cum ar fi o normalitate, să zicem, să străbaţi sute de kilometri cu maşina pentru un rendez-vous...

- Crezi în dragoste la prima vedere? Sau ai crezut vreodată?

- Da! Cred în dragoste la prima vedere.

- Ai fost curtată agresiv vreodată? La modul insistent…

- Nu, nicidecum. Cei care mă curtează înţeleg de la prima privire când „Nu” este „Nu”!

„Revin cu drag în locurile copilăriei mele, dar, sincer, nu m-aş întoarce definitiv”

- Ai renunța la viața pe care o ai acum pentru a te întoarce în provincie? Să zicem în Vrancea copilăriei tale…

- Nu cred… Acolo mi-am trăit copilăria, dar mi-am propus să nu îmi trăiesc viaţa acolo pentru totdeauna. A fost o perioadă frumoasă, care mi-a oferit amintiri unice, dar viitorul meu este aici, acum. Revin cu drag de fiecare dată în locurile copilăriei mele, care mă umplu de energie bună.

- Ce îți amintești din acea perioadă?

- Sentimentul acela de libertatea, felul în care oamenii nu te judecau, ci erau lângă tine, te susţineau în tot ceea ce îţi doreai să faci… Îmi aduc aminte faptul că orice copil era îndemnat să exploreze, era încurajat să îşi îndeplinească orice dorinţă, orice vis. Apreciez astfel de atitudine şi cred că e important să le dai „aripi” celor de lângă tine, să îi încurajezi să îşi urmeze visul şi să-l împlinească.

- Nu de puține ori ai vorbit la superlativ de bunica ta. Ce ai învățat de la ea?

- Tot ceea ce reprezint eu astăzi, toate valorile mele, tot, tot. Tot ceea ce ştiu eu astăzi vine de la ea. Fără bunica, nu cred că ajungeam să fiu eu aşa...

„Am o teamă continuă de când am rămas fără bunica mea”

- Cum s-a schimbat viața ta după ce ți-a murit bunica?

- Cred că o perioadă m-am închis într-o cochilie a mea. Şi acum am o teamă continuă de când am rămas fără buni, era un mare sprijin pentru mine. Am senzaţia că nu mai are cine să mă protejeze, deşi mă simt puternică, împlinită, dar ea reprezenta pentru mine o ancoră. Am părinţi şi îmi sunt aproape, îi iubesc, dar de când am pierdut-o pe mamaia, parcă am rămas cumva singură…

- Cum îți alini dorul de ea?

- Am poze cu ea, mă gândesc la ea, o visez foarte mult, merg la ea la mormânt, o pomenesc permanent. (râde trist)

- Tocmai pentru că ați fost atât de apropiate, ce ai întreba-o acum, dacă ai putea?

- Vorbim mereu şi am senzaţia că îmi şi răspunde cumva, mi-a lăsat un strop de înţelepciune. Dacă înainte mă bazam pe sfaturile ei, acum zic direct: ea aşa ar fi făcut!

„Lucrurile erau mai aşezate înainte, copiii aveau mai mult timp pentru aventură în mijlocul naturii”

- Copilăria ta este diferită de cea pe care o trăiește fiul tău, David?

- Din păcate, da. Ei (n.r. - copiii de azi) trăiesc o altă perioadă, însă eu încerc să îl educ în spiritul acelor vremuri, aşa cum şi eu am fost crescută… Lucrurile erau mai aşezate înainte, copiii aveau mai mult timp pentru joacă în mijlocul naturii, nu stăteau cu ochii mereu în ecranul unui telefon sau al unui laptop, cum se întâmplă acum…

- L-ai dus la țară, pe dealurile pe care ai copilărit tu, printre animalele care ție ți-au fost atât de dragi?

- Da, îi place la nebunie acolo. Se joacă mai tot timpul cu animăluţele, se plimbă prin grădină, prin livadă, iese la joacă, la poartă. Aşa cum făceam şi noi când eram copii şi mergeam la ţară.

- Te consideri norocoasă? Ai dus lipsă de ceva în copilărie?

- Am avut parte de foarte multe lipsuri în copilărie, dar cred că acele lucruri m-au ajutat. Cred că dacă aveam absolut tot, nu aş fi apreciat ce am în prezent...

„Voiam să mă fac Celine Dion sau Angelina Jolie”

- Cum s-a născut dorința de a urma calea televiziunii? Ai fost pasionată de acest miraj, care se numește televiziune?

- Voiam să mă fac cântăreaţă, îmi plăcea la nebunie Celine Dion, îmi doream să fiu actriţă, o adoram pe Angelina Jolie. Dar visul meu adevărat a fost altul, să fiu medic veterinar, să salvez animalele. Am crescut înconjurată de foarte multe orătănii şi, în momentul în care le pierdeam, durerea era atât de mare… Îmi doream să am puterea să le salvez.

- Ai schimba ceva sau ai face aceleași alegeri?

- Nu, pentru că îmi place viaţa mea, sunt aici datorită alegerilor pe care le-am făcut de-a lungul vieţii.

- Când ai simțit că ai cunoscut cu adevărat celebritatea?

- Nu e celebritate, este mai mult o responsabilitate. Trebuie să fii mereu atent la ce zici, cum zici, să fii un model pentru cei din jurul tău.

- Ai simțit vreodată că nu mai poți… Că nu le poți duce pe toate?

- Da, de foarte multe ori, dar mă redresez imediat când am senzaţia că nu mai rezist…

- Care a fost cel mai greu moment din viața ta de până acum? Cea mai mare încărcătură emoțională?

- Cel mai greu moment din viaţa mea a fost, fără doar şi poate, moartea bunicii!

„Nu există o limită între viaţa profesională şi cea personală. Trăim atât cât ne permite jobul, dar nu mă plâng, mie îmi place foarte mult ceea ce fac, mă împlineşte total“

„Cred că sunt o mamă perfectă! Sunt echilibrată, în sensul că sunt şi permisivă, dar am şi câteva reguli pentru fiul meu“

„Dacă văd o cremă nouă, o încerc“

- Cum și unde îți încarci bateriile? Unde este oaza ta de liniște?

- Oriunde vreau eu să fie, că este în grădină, dimineaţa la cafea sau citind o carte la mine în cameră, cu draperiile trase încât să intre doar un strop de lumină, sau să conduc cu maşina prin ţară. Ştiu câteva locuri din România asta care mi se par absolut superbe...

- Cum te întreții? Ce ritualuri de înfrumusețare ai?

- Le-am încercat pe toate, nu am un ritual anume. Dacă văd o cremă nouă, o încerc! Toată viaţa am experimentat în acest domeniu, nu m-am oprit la unul anume.

- Cum ți se par intervențiile estetice?

- Nu sunt împotriva lor, consider că dacă cineva doreşte să apeleze la aceste operaţii, are libertatea de a le face. Dar acele persoane să facă această alegere pentru ele însele, nu pentru cineva anume. Sau pentru public...

„Am crescut înconjurată de foarte multe animale şi, în momentul în care le pierdeam, durerea era atât de mare… Îmi doream să am puterea să le salvez“

„Tot ceea ce ştiu eu astăzi este de la bunica. Ce sunt eu astăzi de la ea am învăţat. Fără ea, nu cred că ajungeam să fiu aşa“

„Cea mai mare dezamăgire a fost prima mea decepţie în dragoste“

- Care este dorința ta cea mai mare, neîmplinită?

- Acum câţiva ani, eram foarte fericită, aveam tot ceea îmi doream, dar totuşi simţeam că îmi lipseşte ceva şi nu ştiam ce. David nu venise pe lume. Acum, de când a apărut David în viaţa mea, am această împlinire. De când a apărut el în viaţa mea, am senzaţia că nu îmi lipseşte nimic.

- Dar cea mai mare dezamăgire?

- Cred că întâia mea decepţie în dragoste. De acolo au venit toate celelalte. Prima este dureroasă, nu crezi că cineva ar putea să îţi facă rău din dragoste...