de Ștefania Băcanu
Cosmin Seleși este actor de teatru și film, prezentator de televiziune, dar și un cântăreț care își pune talentul un valoare cu Seleși Orchestra, un proiect personal prin care vrea să învie piese faimoase românești, peste care s-a așternut praful timpului. Iubește divertismentul și nu se vede într-o altă zonă. Timp de... 16 sezoane a fost gazda emisiunii „Te cunosc de undeva!”, de la Antena 1, dar a părăsit proiectul pentru a face loc altor provocări. În plus, pregătește câteva surprize atât în zona filmului, cât și pe scena teatrului. Până una alta, ne-a împărtășit din experiențele trăite cu filmul „Pup-o, mă!” 1 și 2, o comedie savuroasă, care a reunit actori cu nume, dar și din ultimul proiect, unde a lucrat cu aceeași gașcă: Alin Panc și Alexandru Pop (alias Văru’ Săndel). Vă invităm să citiți un interviu marca Taifasuri, savuros, plin de umor, despre actorul, dar mai ales omul Cosmin Seleși.
„Suntem în preproducție cu «Pup-o, mă! 3». Deci, ciobanii ăștia trei ajung la Untold”
- Cosmin, ce faci? Ești încă în turneu cu filmul „Secretul lui Zorillo”?
- Am fost. Gata, că nu mai vine lumea în cinema... (surâde)
- Recunosc faptul că nu am văzut filmul...
- „Secretul lui Zorillo” este prima parodie istorică de după 1990, filmată la Geoagiu-Băi. A fost o nebunie a mea, a lui Alin Panc și a lui Sandu Pop (n.r. - îndrăgitul Văru’ Săndel). Ideea a fost a lui Alin. Noi așa lucrăm, împreună. Am făcut „Pup-o, mă! 1”, „Pup-o, mă! 2” și acum suntem în preproducție cu „Pup-o, mă! 3”, pe care îl filmăm în toamnă și o să fie vreo două zile și la festivalul Untold. Deci, ciobanii ăștia trei ajung la Untold. (râde)
- Cum e colaborarea cu Alin Panc și Văru’ Săndel? După atâtea filmări, cred că s-a legat și o prietenie...
- Toți trei suntem din Zalău. Ne știm de mici, m-am făcut actor datorită lor. Ei au fost studenți la Actorie înaintea mea. Au terminat și am venit eu pe turnantă... În urmă cu vreo patru ani, Alin a avut ideea, hai să facem un film cu noi trei din Zalău, și așa s-a născut „Pup-o, mă!”. Alin este cu ideile de film, Sandu este cu supervizarea pe scenariu și directorul nostru financiar (râde), iar eu sunt pe marketing, promovare. Și pe producție, tot Alin.
- Cum au fost filmările? V-ați distrat pe cinste, nu?!
- Și la „Pup-o, mă!”, și la toate ne distrăm, da, dar și muncim pe rupte. Am îmbinat utilul cu plăcutul, însă nu e ușor, pentru că filmăm 12 ore pe zi...
„Vom avea special guests: un actor englez care a jucat regele în «Vikingii» şi o franţuzoaică”
- Ce nu s-a văzut în film, din spatele camerelor?
- Caterincă multă, altceva nu știu ce... (râde). Ah, și duminicile libere nu s-au văzut, cu ce s-a băut, cu ce s-a consumat (râde). Între scene, niciodată. În timpul liber, fiecare ce vrea. Eu prefer un spriț de vară... (râde iarăşi)
- Urmează „Pup-o, mă! 3”. Practic o trilogie…
- Al treilea o să fie mai tare, zic eu! Mai ales că vom avea un special guest, un actor englez ce a jucat regele în „Vikingii”. Alin e prieten bun cu el și a acceptat să vină. Și o să mai fie o franțuzoaică focoasă...
- Cum ai colaborat cu Bebe Cotimanis în „Pup-o, mă! 1”, un actor dintr-o altă generație?
- Foarte ok. Nea Bebe, cumsecade... ca toți actorii, mai ales cei mai în vârstă. Sunt mult mai disciplinați și ai ce învăța de la ei.
- Apropo de asta, ce părere ai de noua generație de actori, versus actorii cu ștate vechi?
- Dacă vorbim despre cei mai tineri, generația 30 de ani, și nu mă raportez la talent, au un stil diferit de a se adresa... De exemplu, când am intrat eu la Actorie, terminau Marius Vizante, Şerban Pavlu, Vlad Zamfirescu, și am jucat într-o „Scrisoare pierdută”, făceam figurație noi, cei din anul I, și mă uitam la ei cu stimă, cu respect... Îi puneam cumva pe un piedestal... Nu mai vorbesc dacă te intersectai cu un actor pe stradă sau în școală, era wow, Dumnezeu pe pământ. Acum, am observat că au o atitudine de genul: „Ah, tu apari la televizor, nu ești actor, ești de... rahat!”. Am simțit asta pe pielea mea!
„Când cântăm «Noapte albastră», ce vorbești, mă? Înnebunește lumea!”
- La ce alte proiecte lucrezi? La teatru, de exemplu?
- La teatru avem o grămadă de spectacole, dar, momentan, am închis stagiunea. În toamnă voi lansa unul împreună cu Paul Ipate, în regia lui Răzvan Oprea. „Te despart de nu te vezi”, o comedie franțuzească, ce se joacă în Franța de vreo 20 de ani și am cumpărat drepturile pentru România. Răzvan Oprea este actor, dar a făcut și regie și e foarte bun, îmi place.
- Ca Octavian Strunilă...
- Da, ca Strunilă, dar cu el n-am lucrat! Să-i fie rușine... (râde)
- Și cu orechestra, Cosmin Seleși Orchestra?
- Cosmin Seleși Orchestra este proiectul meu din 2008, atunci a luat naștere. Participând la multe evenimente ca MC, master of ceremonies, mi-am dat seama că toate trupele de coveruri cântă aceleași piese. Unii mai bine, alții mai prost, dar majoritatea, piese străine. Și eu, fiind îndrăgostit de muzica românească, am zis să construiesc acest proiect. Păi dacă noi cântăm «E bine bine, e foarte bine», cu soundul de acum, sună într-un mare fel. La început, în 2008, nu mi-am permis să îl susțin, pentru că instrumentiștii, muzicienii costă, dar în urmă cu trei ani, am ieșit cu el puțin prin toamnă, iar în primăvară, chiar înainte de pandemie, luasem o grămadă de evenimete, a venit nebunia și am sistat tot. Acum, iaca, de câteva luni, suntem din nou pe baricade. Cu happy-end, sper...
- Ce cântați?
- În general, numai muzică românească. De la Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu, Cotabiță... Păi, când cântâm „Noapte albastră”, ce vorbești, mă? Înnebunește lumea... Ne-am dus până spre Simplu, puțin Andra, HI-Q-urile alea de început…
- Mergi și la nunți?
- Da, cum să nu? Nunți, botezuri, evenimente corporate... Orice.
„Nu voiam să ajung ca Mircea Radu la Din Dragoste, sau ca Andreea Marin, săraca, s-a oprit la Surprize”
- Cum e viața ta după „Te cunosc de undeva”?
- Nu s-a schimbat nimic! Sunt foarte bine. În viață e important să știi când să spui STOP! Sunt o persoană ce are nevoie de provocări. Voiam altceva, mergeam în zona de plafonare, și am zis gata! Nu voiam să ajung ca Mircea Radu și să rămân la „Din Dragoste”, sau ca Andreea Marin, săraca, s-a oprit la „Surprize”.
- Ce a însemnat pentru tine „Te cunosc de undeva”?
- A fost foarte frumos, am cunoscut oameni faini cu care am și lucrat... Dar, la un moment dat, puiul își ia zborul. Niciodată nu m-am uitat la emisiune, nici când eram eu! M-am uitat acum puțin, e altceva, alt format, bravo lor. Deci, se poate și fără mine. Dacă înainte se baza pe tot ping-pong-ul ăla între mine și concurenți, acum am văzut că au mai schimbat câte ceva.
- Apropo de acest ping-pong, te-a deranjat vreodată?
- Nu, mă deranjează doar atunci când încerci să faci mișto de mine cu glume proaste. Eu râd de mine și râd la glumele pe seama mea, dar dacă sunt proaste, nu mă ajută cu nimic. Dacă insiști pe una proastă, las-o așa, o dai în gard și iar, și iar... las-o așa... E păcat!
- S-au făcut glume proaste pe seama ta?
- Oh, au fost, cum să nu?! Nu toată lumea are sclipire, spirit...
„Mi-am dorit să prezint «Asia Express»”
- Dar te-ai întoarce în televiziune?
- Absolut, cum să nu?! Am avut discuții, am în continuare, dar nu pot să spun, fiindcă nu s-a bătut încă palma.
- Ce proiect ți-ar plăcea?
- Să am provocare. Divertisment. De exemplu, mi-am dorit să prezint „Asia Express” de când am auzit că va fi acest format la Antenă, cu vreo doi ani înainte. Știam formatul, îl urmăream la italieni și mi-ar fi plăcut să fiu la cârma unui asemenea reality-show.
- Dacă ai fi primit propunerea să prezinți „Asia Express”, mai plecai din Antenă?
- Nu, nu cred! Altfel, aștept să plec în vacanțe. (râde)
„La Muntele Athos mergi doar dacă ești primit de Maica Sfântă”
- Unde „zbori”?
- N-am planificat nimic, dar vreau să merg în Grecia. Bine, m-aș muta toată vara în Grecia (râde). Deci, vara în Grecia și iarna în Asia.
- Unde-ți place în Grecia?
- Le tot schimb. Am fost în „județul” Thassos, pământ românesc o perioadă lungă. Anul trecut, însă, am schimbat cu Skiathos și acum, probabil, la fel. Stațiunea mea preferată din Grecia este marea, taverna și Retsina. Știi ce-i Retsina? Un vin nu foarte alcoolizat, în jur de 11% alcool, cu rășină de pin. Are un gust extraordinar și numai acolo găsești.
- Grecia pământ românesc spui?
- Da, și e normal, că e mai ieftin ca la noi în Mamaia sau chiar și la Neptun. N-ai fost? Atunci, trebuie să te duci să vezi cum e! Găsești sejur și cu 500 de euro.
- La Muntele Athos de Paște…
- Da, mi-am dorit demult să merg… Este o experiență și simţi o energie fantastică, pe Munte. E prima dată, dar mai vreau să ajung, sincer...
- Te-ai întors diferit?
- Da, mi-am dat seama că nu poți merge oricând pe Munte, decât dacă ești primit de Maica Sfântă. Degeaba ai viză, dacă Maica Sfântă nu permite să ajungi pe Munte, pierzi vaporul, ieși pozitiv la testul COVID-19… Orice...
„Cred într-unul Dumnezeu, dar nu sunt habotnic”
- Cum ai defini această credință?
- Sunt o persoană credinciosă, cred în ceva. Cred într-unul Dumnezeu, dar nu sunt habotnic. Nu pup podele, balustrade, covoarele din biserică. Mi se par exagerări. Dar există Divinitate! E complicată religia asta…
- De ce spui asta?
- Păi, multă lume spune că e destinul…
- Și cum e?
- E o energie. Eu cred că Dumnezeu îți arată. Poți s-o iei pe aici, pe aici, pe aici... E alegerea ta!
- Ce aduci în rugăciunea ta?
- Sănătate pentru mine, pentru familie. În rest, îi mulțumesc pentru că sunt bine. Abia apoi să cerem. Ce facem, cerem încontinuu? Ce să ceri? Dă-mi și mie mașina asta! Băi, ai înnebunit? Eu nu cred în asta! Sănătate trebuie să rugăm!
„Au fost momente în care m-am simțit ultimul din spate”
- Spuneai că Alin Panc te-a determinat să te îndrepți spre actorie. Ce-ți povestea?
- Nimic. I-am văzut eu, pe el și pe Sandu, că sunt wow și așa s-a născut dorința. Bine, eu voiam demult, de la tata a plecat. El era prin Brigada Artistică, actor, prezentator de spectacole...
- Și ți-a zis, „Măi, Cosmine, apucă-te de...”?
- Nu, eu mi-am dorit tare.
- Și cu ce gânduri ai plecat din Zalău cu destinația București?
- Cu gânduri bune (râde). Cu gândul să ajung mare star la cinematograf!
- Și ți s-a împlinit...
- Nu, mai am. Dar se poate, mai e timp. Am jucat „afară”, dar vreau să fiu miezul la…
- Ce înseamnă miezul ăla?
- Să ajungi best off! Uite, să ajungi Sebastian Stan… E român? Se poate? Deci, se poate, da?! Nu se știe niciodată când cineva are nevoie de tine, indiferent de vârstă.
- A fost greu drumul până aici?
- Da, foarte greu, dar frumos! Din toate punctele de vedere.
- De ce te-ai lovit cel mai mult?
- De lipsa de respect! Întotdeauna! Dacă vorbesc de lumea filmului, absolut toată zona asta. Nu teatru. La fel și în TV. Nu peste tot, dar au fost momente în care m-am simțit ultimul din spate. Când spun respect, mă refer și la banalul «Bună ziua!». Te-am salutat, răspunde, că te-a salutat un bou. Nu contează dacă îl cunoști sau nu.
- Se practică și acum?
- Nu știu acum, vorbesc de anii 2000. Eu am lucrat la TVR, la Prima TV, la Național TV, apoi PROTV, și Antena.
„Pe mine, pe Bartoș, chiar și pe Dragoș Bucur, în câte filme făcute de alți regizori ne-ai văzut?”
- Această lipsă de respect te-a dezarmat cumva?
- Nu, eu mi-am văzut de drum, dar mi-a creat niște frustrări. Orice job creează frustrări, neîmpliniri…
- Ai făcut și altceva înainte să devii celebru?
- Am terminat facultatea și am lucrat la TVR 1, în «Garajul lui Zighi». Am dat probe, aveam emisiune dimineața. Am și întârziat la direct de vreo două ori…
- De ce ai ales televiziunea imediat după finalizarea cursurilor?
- Nu e tot o latură? Televiziunea se completează cu actoria, cu teatrul… Am văzut că toate producțiile de televiziune vor să aducă acum câte un star. Până acum câțiva ani, dacă erai la tv, în viziunea regizorilor noștri erai consumat! Consumat pentru ce? Poate îți aduc niște oameni, nişte talente noi, în cinema… S-a mai schimbat percepția, în ultima vreme, dar nu suficient. Uite, eu, Bartoș, chiar și Dragoș Bucur, în câte filme făcute de alți regizori ne-ai văzut? Bartoș și-a făcut propriul film… Iar noi am făcut „Pup-o, mă!”. Zi-mi, în câte pelicule m-ai văzut? Da, când eram student, mai aveam apariții.
- Dar ai trăit această experiență? Ți s-a spus în față?
- Da, mi s-a spus: „Ești consumat! Tu apari la TV!”
- Dar de unde şi ce înseamnă această consumare?
- Nu știu, întreabă-i pe ei… La fel cu telenovela… Vai, te prostituezi pentru că joci în telenovele… Băi, potoliți-vă! Acum nu ne mai prostituăm?!
„Avem o pisică nesimţită“
- Ai animale acasă?
- Da, avem o pisică nesimțită.
- Cum nesimțită?
- Păi, nu stă la mângâiat, la pupat… Nimic… Doar să mănânce și atât. Este o chestie care mă enervează. Am castrat-o și de atunci s-a schimbat. Plus că Tudor este alergic.
- Dar la început?
- La început, mi-a plăcut. Apoi a fătat, am castrat-o și s-a transformat. Nu e sociabilă. Iar o pisică trebuie să vină să te iubească, dar asta a mea e țărancă. Nu are treabă. Îi dai de mâncare și gata, nu te mai bagă în seamă. O deranjezi. Băi, stai așa, că e casa mea, nu a ta… (râde)
„Sunt un tată mai strict“
- Ești mereu pus pe glume, cu zâmbetul pe buze. Cum ești în viața reală?
- Așa cum mă vezi. Cum stau cu tine de vorbă…
- Cum ești cu copiii? Ești un tată permisiv?
- Nu sunt foarte permisiv. Sunt mai strict, dar asta nu înseamnă că nu ne distrăm, că nu ne jucăm… Cu Tudor, de exemplu, mai plecăm în road trip, doar noi doi, câte trei-patru zile…
- Tu îi cerți, iar mami…
- Nu, și mami îi ceartă. Avem niște reguli clare care trebuie respectate.
- De gătit, gătești?
- Da, foarte mult! Ciorbele îmi ies cel mai bine, dar se lasă cu haos în bucătărie. (râde)
- Care e ciorba preferată?
- Păi, ori fasolea cu ciolan, ori cartofii cu afumătură… Asta de pui a la grec, cu puțin mărar și smântână îmi iese foarte bine. De regulă, tot ce are smântână...
- Ai rețete de acasă, de la Zalău?
- Păi, de regulă astea făcute cu multă smântână sunt de acasă. Dacă nu știu ceva, o sun instant pe mama. (râde)