de Ștefania Băcanu
De mai bine de 10 ani, Anca Dumitra dă viață haiosului personaj Gianina în serialul de mare succes „Las Fierbinți”, de la PROTV, ajuns deja la sezonul 21. Când a primit rolul ce avea să-i aducă cele mai mari satisfacții profesionale, Anca era încă pe băncile facultății și nici nu își imagina ce urma să o aștepte. A pășit în lumea filmului încrezătoare în forțele și talentul ei, iar azi, la aproape 35 de ani, se bucură de o a doua familie, cea din „Las Fierbinți”, iar Gianina a devenit avatarul cu care îi place să se joace cel mai mult. Atât de mult încât, chiar se confundă cu el în unele situații din viaţă... Pe lângă film, Anca face și teatru, fiind angrenată în câteva proiecte de succes, dar adevăratul vis nu și l-a împlinit. Încă! Pe cât este de transparentă în ceea ce privește profesia, viața personală a fost mereu o enigmă, fiindcă nu îi place să își expună trăirile și emoțiile proprii. Consideră că intimitatea trebuie să rămână intimitate! Totuși, am aflat că frumoasa actriță iubește și este iubită de ceva vreme. Aflaţi în rândurile de mai jos cine este bărbatul care i-a furat inima, ce apreciază la el, cum îmbină profesia acaparatoare cu viața personală, dar mai ales în ce fel i-a schimbat destinul popularul serial „Las Fierbinți”.
„Gianina este precum copilul meu. Îmi place să «mă joc de-a ea»”
- Anca, ați trecut de majorat și ați ajuns la al 21-lea sezon de „Las Fierbinți”. Ce înseamnă pentru tine acest proiect?
- Bine zis! Am trecut cu bine de majorat, Doamne ajută! De puțin timp am dat startul filmărilor pentru sezonul 21. Pentru mine, întregul proiect „Las Fierbinți” este ca şi cum ar fi... a doua casă. Este mai mult decât locul de muncă, îmi definește în întregime ultimii 11 ani din viață. Pot spune că mi-a depășit orice așteptare, orice bănuială, orice speranță pe care aș fi avut-o, şcolăriţă fiind, la început de drum. Primul episod, pe care oamenii l-au văzut pe post, l-am filmat în vara anului 2010, când încă eram studentă la masterat. „Las Fierbinți” înseamnă familie, școală, bucurie, noroc, recunoștință, foarte multe minuni. Acest proiect m-a împlinit, m-a ajutat să mă dezvolt, să mă definesc, să ajung la oameni, să fac ceea ce-mi place foarte tare, să-i bucurăm cu toții, împreună. Cu siguranță, este serialul meu de suflet, care s-a dovedit a fi mai mult decât mi-aș fi dorit sau imaginat vreodată.
- Te așteptai la un asemenea succes cu acest serial?
- Habar nu aveam ce înseamnă televiziunea. Sincer... Tot ce mi-am dorit a fost să dau dovadă de talent și de seriozitate și să mă alătur oamenilor pe care-i admiram de la distanță. Nu aveam decât emoții, drag și speranțe de tot felul. Mă bucur că tot acest parcurs s-a dovedit a fi atât de frumos. Un succes incredibil!
- Cum este Gianina? Cum o simți tu? Ce aveți în comun?
- În afară de faptul că purtăm același număr la pantofi? (râde) Gianina pentru mine e o bucurie, este precum copilul meu. Am tot spus că-mi place să „mă joc de-a ea”. Ador când e furioasă, fericită, generoasă, îmi place în toate formele și asta pentru că mi-am dorit să fie o bucurie, iar dacă ajunge și în sufletul oamenilor și le trezește măcar un zâmbet, eu sunt în al nouălea cer.
„Cu Mirela Oprișor şi Tinca mă mai văd, ca fetele, la o cafea «extrafierbinţeană»”
- Dar după atâtea sezoane, ți s-a întâmplat în afara serialului să împrumuți din gesturile, din comportamentul sau chiar din replicile Gianinei?
- Habar nu am. Acum, după atâția ani, poate unele chestii se mai confundă, dar nu ceva major. Cu siguranță, lucruri, schimburi, împrumuturi există, fără doar și poate.
- Îţi mai aminteşti cum ai ajuns să joci rolul Gianinei?
- Rolul Gianinei l-am primit în urma unui casting care a fost bun, rapid și esențial. Îmi aduc aminte că aveam mari emoții, am vrut să intru ultima, mi-am luat o floare pe care mi-am pus-o la ureche și am intrat mestecând o gumă, crezând că definesc personajul mai bine... Și cred că am fost inspirată. Ceva farmec a avut, din moment ce suntem astăzi aici, nu? (zâmbeşte)
- Cu cine ai legat prietenii dintre actorii din serial?
- Să știi că noi toți avem o conexiune bună, suntem precum o familie, fiind împreună de atâția ani. Firește că ne întâlnim mai des cu unii decât cu alții... Trebuie să recunosc faptul că noi, fetele, ne mai vedem la o cafea - cu Mirela Oprișor, cu Tinca (Ecaterina Ladin). Într-adevăr, Tinca este prezentă în multe dintre situațiile „extrafierbințene”, care țin de viață foarte mult, de traiul cotidian.
„Mi-ar plăcea mult să joc Desdemona, în «Othello»”
- Ce făceai înainte să cunoști adevărata celebritate? Ce nu știu despre tine cei care te urmăresc?
- Învățam. Și acum învăț! Sunt foarte multe aspecte pe care nu ai cum să le știi despre cineva și, uneori, este bine să rămână lucruri nespuse, neștiute, ca să plutească un soi de mister. Însă, de obicei, sunt deschisă și dacă mi se adresează o întrebare ce nu depășește o anumită limită, răspund cu tot dragul.
- În afară de „Las Fierbinți”, tu joci și la Teatrul de Comedie, și la Bulandra. Ce alte proiecte mai ai?
- Sunt angajată a Teatrului de Comedie și am un spectacol acolo. Existau mai multe piese, însă, după pandemie, am rămas doar cu una singură, la Sala Studio: „Forma lucrurilor” se numește, o reprezentaţie la care îi invit pe toți. În plus, în prezent, mai am colaborări cu Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, unde joc „Vrăjitoarele din Salem” și „O noapte furtunoasă”. Așadar, vă aștept cu drag la toate aceste spectacole minunate...
- Legat de teatru, care este visul tău neîmplinit până acum?
- Ador teatrul, pentru asta m-am făcut actriță în primul rând. Tocmai fiindcă habar n-aveam ce înseamnă film, ce înseamnă televiziunea. Facultatea a fost de teatru. Sunt multe roluri, piese pe care aș dori să le fac, să prindă contur și cu ajutorul meu. Cred că, totuși, mi-ar plăcea tare să joc Desdemona, în „Othello”... asta ca să-ți dau un exemplu de vis concret. (râde)
„Am cochetat cu modellingul și baletul”
- Dar legat de film? Ce rol ți-ar plăcea, cu ce actor ai vrea să joci?
- Ar fi ideal să fac parte din aceeaşi distribuţie cu toți actorii buni, talentați, serioși și foarte prezenți ai momentului. Și aici, ca și la teatru, îmi place să fac lucruri de calitate. Întotdeauna am spus că-mi place calitatea, nu cantitatea. Doresc ca viitorul să mă surprindă într-un mod plăcut, și sunt deschisă la orice soi de oportunitate s-ar ivi, care să îmi contureze gândurile pe care tocmai vi le-am spus.
- În copilărie ai făcut și câțiva ani de balet, de ce ai renunțat?
- Da, dar au fost puțini... Mai mult am cochetat, nu a fost ceva în care să mă dezvolt. Pur și simplu, părinții au dat copila la balet ca să facă și altceva pe lângă școală. Este ceva ce-mi place mult, îl admir, dar n-aș putea spune că am renunțat, tocmai pentru că nu am pornit determinată pe drumul ăsta.
- Ai cochetat și cu modellingul... Cum a fost experiența și de ce nu ai continuat?
- Exact, și aici a fost la fel: „Ce să mai facem în timpul liber cu fata?”, s-au întrebat ai mei, dar cu nicio direcție clară. De mică am fost cu actoria, de mică mi-am dorit să fiu actriță, de pe la 5 anişori.
„Voiam să fiu ca nemuritoarele Stela Popescu și Gina Patrichi”
- Și ai ajuns la actorie... Cine ți-a îndrumat pașii spre teatru și film?
- Tot timpul spun: Stela Popescu! În general, actorii uriaşi de odinioară pe care îi urmăream la televizor, pe care îi savuram, îi devoram privindu-i, admirându-i, copiindu-le gesturile, versurile, mimica. Cred că farmecul de acolo a venit și sunt recunoscătoare că mi s-a dat șansa și oportunitatea să fac exact ceea ce îmi place.
- Ți-ai spus vreodată: „Vreau să fiu ca...?”
- Da, mi-am spus că vreau să fiu ca actrițele carismatice de pe vremuri: Gina Patrichi, Stela Popescu, Coca Andronescu. Talente atât de mari!
- De ce ai ales comedia?
- Nu știu... ea m-a ales pe mine. Dar îmi place și drama în egală măsură.
- Ai pierdut multe castinguri până să ajungi aici?
- Nu consider nimic pierdut. Ce a trebuit să fie al meu a fost! Așa văd eu lucrurile...
„Am sacrificat timpul cu prietenii”
- Care a fost cel mai greu rol al tău de până acum?
- Toate au fost cu emoție, cu multe încercări, întrebări. Nu vreau să definesc unul ca fiind mai greu decât altul, pentru că interesul este același de fiecare dată. Este la fel de mare, la fel de cinstit. Mă urmăreşte întotdeauna gândul să fac ce trebuie. Sunt un pic perfecționistă și îmi doresc ca lucrurile să iasă perfect. De aceea cam pe toate le gândesc îndeaproape ca să fie bine.
- Ai făcut sacrificii de dragul carierei?
- Singurul lucru ce îmi vine în minte este că, uneori, am sacrificat timpul alături de prieteni, de colegi. Dar, în general, nu este ceva să-mi pară rău neapărat.
„Ca să reuşeşti îţi trebuie şansă, castinguri şi încredere. Au fost şi propuneri pe care le-am refuzat”
- Dacă nu ai fi fost actriță, ai fi fost...?
- Actriță în devenire. (râde) Asta sunt, nu știu dacă aș fi putut fi altcineva sau dacă aș fi putut face altceva.
- La începutul carierei tale ai apărut și într-un videoclip. Cum a fost experiența?
- Frumoasă și interesantă. Nu-mi vine să cred că au trecut deja atâția ani de la prima experiență de acest fel. Mi-a plăcut...
- Ai avut și propuneri pe care le-ai refuzat?
- Da, au fost destule...
- Ce îi trebuie unui actor pentru a avea o carieră de succes? În afară de talent?
- Îi trebuie șansă, castinguri, încredere... Sunt foarte multe aspecte. Nu știu să definesc ce anume creionează cariera. Pot doar să spun că trebuie să faci lucrurile pe cât posibil cu toată implicarea și bucuria, dar și cu tot profesionalismul.
- Cadouri de la admiratori ai primit? La teatru, de exemplu?
- Am primit flori de cele mai multe ori. Multe flori...
„Iubitul meu este unul dintre cei mai inteligenți și ambițioși bărbați pe care îi cunosc”
- Mereu ai fost discretă cu viața ta personală. Până într-o zi când ai apărut la brațul unui bărbat, la Premiile Gopo. Ce ne poți spune despre partenerul tău?
- Da, am fost discretă. Pot să vorbesc oricât despre viața profesională, dar viața personală este ceva atât de pur, intim, frumos încât parcă n-aș vrea să fie ceva care să o disturbe în vreun fel. Pot să spun că este un lucru unic să iubești și să fii iubit. Iar el este unul dintre cei mai inteligenți și ambițioși bărbați pe care îi cunosc.
- Ce cauți la un bărbat?
- Îi caut bărbăția aceasta care înseamnă minte, asumare, putere, ambiție. Îmi place să mă simt în siguranță, să avem cumva aceleași valori, scopuri, să ne întâlnim la jumătatea drumului.
- Care a fost cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o din dragoste?
- Cea mai mare nebunie? Că mă duc cu toată inima înainte... Dar nu știu dacă este neapărat... nebunie... (râde)
„Vacanţa în Laponia a fost cea mai frumoasă experienţă“
- Unde îți place să mergi în vacanță?
- Oriunde: la mare, la munte, în orașele mari, în capitale, să vizitez, să merg la pas, pe străduțe, exact așa cum mă încântă să mă duc și în pustietate. Vara trecută am fost retrasă undeva în Olimp, dar și într-un loc aglomerat, în Grecia, și mi-au plăcut ambele. În general, ador să călătoresc foarte mult.
- Dar care este cea mai frumoasă vacanță pe care ai avut-o până acum? Locul ce te-a fascinat din primele secunde?
- Laponia! Această experiență pot să o numesc cea mai frumoasă vacanță pe care am petrecut-o vreodată. A fost ceva de vis, peisajul cu totul, contextul... Fabulos și recomand oricui vrea ceva diferit, autentic.
- Care este locul, țara în care visezi să ajungi și de ce?
- Sper să ajung în America, îmi doresc foarte tare. De ce? Nu știu, „visul american” mă trage irezistibil către el...
„Pentru părinţi sunt centrul Universului. La fel şi ei pentru mine“
- Tu ești în București din 2006, dar familia ta? Părinții, fratele?
- Părinții și fratele meu locuiesc în Craiova, au rămas acasă.
- Cât de des îi vezi?
- Ne vizităm mult... Merg frecvent la Craiova. Familia fiind acolo, nu are cum să treacă vremea fără să ne vedem, să ne bucurăm unii de alţii.
- Ce relație ai cu ei? Cum te înțelegi cu fratele tău?
- Relația este foarte bună, mă susțin, sunt aproape de mine. Pentru ei sunt centrul Universului, așa cum sunt și ei centrul Universului meu.