de Ştefania Băcanu
Puţine artiste reuşesc să treacă testul timpului, cu tot ceea ce înseamnă acest proces: modă, preferinţe, tendinţe, schimbări fizice, scandaluri, apariţii noi, generaţii tinere... De la noi, Loredana Groza este una dintre puţinele care a depăşit toate aceste bariere, s-a reinventat de fiecare dată, a ştiut mereu cum să îşi ţină publicul aproape, în cei 38 de ani de când ne cântă şi ne încântă cu energia, talentul şi veselia ei molipsitoare. Lori s-a menţinut, ca nimeni alta, pe culmile lumii artistice autohtone. Avea doar 16 ani când a participat pentru prima dată la un festival de muzică uşoară, la Mamaia. Se întâmpla în 1986, iar talentata copilă venită din Oneşti a luat Marele Premiu, fiind atunci cea mai tânără participantă și câștigătoare din istoria festivalului. Aşa şi-a început Lori cariera... Apoi, a urcat în topuri cu şlagărul „Bună seara, iubito”, piesă ce nu şi-a pierdut farmecul nici azi, şi care i-a deschis artistei uşi aparent ferecate, i-a oferit ocazii de afirmare şi de creare a unui nume devenit brand pe piaţa muzicală din România. În toţi aceşti ani, a cântat singură, a avut şi colaborări memorabile, cum ar fi cu Direcţia 5, B.U.G. Mafia sau Ştefan Bănică jr., dar în ultima perioadă a urcat pe scenă cu trupa Agurida, alături de care face întotdeauna un real spectacol. Îndrăgita interpretă a oferit un interviu curajos, în exclusivitate, pentru site-ul www.fanatik.ro. Despre femeia Loredana, cea din spatele succesului, despre temeri, operaţii estetice, împliniri şi obiceiuri, un dialog marca Loredana, pe care vă invităm să îl citiţi în rândurile de mai jos...
„Mă dăruiesc de fiecare dată și în orice situație. Nu merg cu jumătăți de măsură”
- Lori, arăţi o energie debordantă. Cum reușești, care este secretul?
- Secretul este că mă dăruiesc de fiecare dată și în orice situație... Nu merg niciodată cu jumătăți de măsură! Eu nu le împart: pentru asta mă menajez, pentru asta nu. Nu, orice aș face dau totul, chit că nu primesc înapoi. Dar asta este! Conștiința mea e liniștită și cred că, până la urmă, Universul îți răspunde în moduri surprinzătoare felului în care tu te dedici oamenilor, pasiunilor tale. Așa că nu trebuie să așteptăm neapărat o răsplată. E vorba despre karmă… În general, karma este prost înțeleasă. Toată lumea acum spune: „Karma nu doarme”. Habar nu avem ce înseamnă aceasta, de fapt. În India, este studiată de zeci de ani... (zâmbeşte)
- Pentru tine ce înseamnă karma?
- Legile ei sunt extrem de variabile, ca să spun așa. Și, uneori, ce credem noi că am făcut bine, poate, de fapt, am făcut rău pentru cineva, dar în alt context. Bineînţeles, poate fi şi invers. Așa că nu suntem în măsură să ne judecăm acțiunile și să spunem „wow, sunt perfect, dar am încercat să fac ceea ce conștiința și cursul vieții m-au sfătuit să fac”. Și asta cred că e până la urmă singurul mod în care putem să ne dirijăm acțiunile, în așa fel încât să avem un rezultat al acțiunilor noastre, mai devreme sau mai târziu, obligatoriu meritoriu.
- Care a fost cel mai nebun, cel mai greu moment din viața ta?
- Nu aș vrea să spun care a fost cel mai dificil sau cel mai frumos și să fac o clasificare. Iar apoi să fiu surprinsă... Nu doresc să alcătuiesc un top pentru asta, dar unul dintre cele mai frumoase momente - și este irepetabil! - a fost clipa în care am ținut-o în brațe pe fiica mea, Elena. Și mi-am dat seama, din acea secundă, că nu-mi mai aparțin și că ea este prelungirea mea.
- Ce profund ai spus... Voi aveți și o relație specială…
- Ca orice mamă cu copiii ei... Am repetat mereu că a iubi, a fi mamă, este o practică zilnică, nu este ceva cu care te naști...
„Nu dau socoteală nimănui, decât lui Dumnezeu şi fanilor mei”
- Ești foarte activă pe rețelele de socializare. Postezi și imagini îndrăznețe, uneori. Unii te critică, spunând că ai operații multe, dar cei mai mulți te laudă pentru asta. În realitate, arăți superb, mai bine ca în imagini…
- Îmi place să fiu activă în mediul online, dar nu mai vreau să intru în această polemică. E o prostie! În primul rând, nimeni nu trebuie să se justifice pentru nimic! Nu dau socoteală nimănui, decât în fața lui Dumnezeu, şi apoi în fața fanilor mei adevăraţi. Și ei știu cine e Lori, știu că eu am avut un piept generos întotdeauna, de la începutul carierei mele, mai ales din filmul „A doua cădere a Constantinopolului”. Nu existau silicoane pe atunci. Am avut şi buzele mari, de asta m-au interzis cei de la televiziune și comuniștii pe atunci. Pentru că eram prea sexy...
- Cum aşa?
- Da, aveam buzele prea voluminoase, părul prea lung, sânii prea mari. (surâde) Și pe atunci chiar nici nu se auzise de astfel de intervenții… Oamenii care sunt limitați și influențabili sau, pur și simplu, răutăcioși comentează. Ei sunt cârcotaşii. Pentru că cine mă cunoaște știe că sunt și întotdeauna am fost originală 100%. Nu că aș avea ceva de comentat despre persoanele care vor să arate mai bine, să își îmbunătățească imaginea... Chiar le apreciez sincer că investesc în aspectul lor.
Secretul lui Lori: „Pielea este cel mai important aspect, nu sânii sau mărimea fundului”
- Deci nu orice se poate înfrumuseţa, „remedia” cu bisturiul?
- Da, uneori, cred că tocmai din cauza acestor false povești, oamenii cred că a arăta bine, înseamnă neapărat intervenţie chirurgicală. Nu, nu arăți mai bine dacă te operezi. Se vede! Este absolut vizibil. Nu poţi minţi până la capăt ochiul... Și cine cunoaşte, știe cum arată un sân natural și unul la care s-a intervenit, în primul rând, după forma acestuia. Cine nu e răutăcios face foarte clar diferențele acestea. Din cauza asta, pe mine mă amuză când cineva se ia chiar de lucruri de genul, care realmente nu există... Ia-te de cum cânt, de lucruri palpabile, nu de chestii pe care ai auzit că le-a dezvăluit cineva și le preiei ca un papagal sau doar că ți s-a părut ție că eşti cool...
- Tu cum reuşeşti să te menţii atât de bine? Care este ritual tău de îngrijire a pielii?
- Este important să te hidratezi și să te demachiezi în fiecare seară. Asta a fost prima lecție pe care am învățat-o din clipa în care am apărut pe scenă. Trebuie să ai mare grijă de pielea ta. Pielea este cel mai important aspect, nu neapărat sânii, mărimea fundului sau dimensiunea buzelor. Pielea nu o poți înlocui cu nimic. Poți să îți faci o mie de operații, să îți pui tot felul de chestii, care să te facă să arăți mai voluptoasă sau cum visezi tu, dar, dacă pielea ta nu are calitate, toate acestea sunt în van. Credeţi-mă!
- Ești adepta tratamentelor naturiste?
- Sigur că da, trăiesc din asta. Şi recomand! În loc să îți pui pe corp o cremă, mai bine foloseşti ulei de măsline. Orice este natural e mult mai bine decât varianta procesată. Chiar dacă ei scriu acolo că este 100% organic, nu este nimic mai organic decât substanţa pură pe care tu poți să o ingerezi sau să o întinzi pe tine. La mâncare, dacă nu este ceva care să îmi placă cu adevărat și să aibă şi nutrienți, mai bine nu mănânc. Spun asta, fiindcă orice băgăm în noi, mai mult sau mai puțin, mai încolo... se răzbună. Așa că aveți grijă la orice vorbuliță pe care o rostiţi, orice jignire, orice răutate gratuită, orice prostioară pe care o mâncați! Vă faceți o plăcere, da, dar o mâncați o dată pe an, nu în fiecare zi, atenție! (râde)
„Când mănânci fast-food, înseamnă că te porceşti”
- Ai ținut vreodată diete?
- Dietă înseamnă să mănânci sănătos. Asta înseamnă o adevărată dietă. Când te alimentezi prost, cu fast-food, de exemplu, asta înseamnă să te porcești. Dieta înseamnă o viață curată, o viață disciplinată. Eu, de când mă ştiu, am fost la dietă. (zâmbeşte)
- Care este alimentul pe care nu îl consumi niciodată?
- Am renunțat la înghețată de peste 20 de ani, la pizza, la paste, la pâine, chiar dacă aceasta este mâncarea mea favorită. Asta, în cazul în care cineva mă întreabă. (râde) Despre pâine e vorba, da! În altă viață îmi place să cred că voi avea un metabolism în așa fel încât să pot să consum doar pâine şi să nu am nicio problemă, să nu trebuiască să merg la sală.
- Cât de des faci sport?
- În fiecare zi fac. Dacă sunt plecată, am cu mine ustensilele de sport în cameră. Am activătăți fizice, să pun mușchii în mișcare, nu doar cei ai minții sau ai gâtului. Să fie totul într-o armonie cu viața. E bine să te împaci cu oamenii cu care se spune că, uneori, nu te înțelegi sau nu te înțeleg. Fac și meditații, și yoga... Tot ca să-mi încarc bateriile, în lumea asta nebună în care trăim.
„Timpul este cel mai mare dușman al nostru”
- Ai vreun regret?
- Nu, nu am niciun regret. Atât doar că viața, timpul sunt foarte scurte și nu știm niciodată când se termină. Și de aceea trebuie fiecare secundă să o valorificăm frumos, să dăruim tot ce am fi putut să dăruim, ca să nu ne pară rău apoi. De asta nu regret nimic, pentru că datoria mea și intențiile pe care le-am avut mi le-am îndeplinit. Ştiu asta... Simt asta... Că răspunsul la intențiile, la faptele mele, vine sau nu vine... Eu nu am așteptarea asta și nu trebuie să mă încarc cu aşa ceva. E frumos să dăruiești tot ce ai fi putut să dăruiești, de asta să nu îți pară rău, never!
- Dar care este cea mai mare temere a ta, cel mai aprig duşman?
- Timpul este cel mai mare dușman al nostru şi cred că a înfrunta acest timp hain este, de fapt, cea mai mare realizare a tuturor celor care suntem astăzi, aici.
„Am investit aproape toți banii în... pantofi!”
- Cum arată dressingul tău? Ai multe rochii? Cred că ai plătit o avere pe garderoba ta...
- Nu le-am numărat, cum nu îmi număr nici albumele, nici cântecele, nici rochițele nu le contorizez... La fel şi cu pantofii. Am băgat aproape toți banii în pantofi, chiar dacă este o vanitate să îți cumperi atâtea perechi, în loc să investeşti în hectare de teren sau, eu știu, în vile pe malul mării. Doar că eu am ales aşa, fiindcă am vrut să investesc în imaginea mea, în meseria mea, în felul în care mă prezint în fața fanilor mei. Respect foarte mult asta. Și nu pot să-i tratez, știu eu… să merg pe scenă, cum mă duc la sală.
- Dar la capitolul bijuterii cum stai? Cum le alegi, cum le asortezi?
- Cele pe care le port se potrivesc la orice. Am mai multe... Toate au amintiri, sunt legate sentimental de anumite lucruri, anumiți oameni, la fel ca şi lănţişorul de la gât pe care îl port mereu. Da, au mai mult decât o valoare materială. Este şi una estetică și îmi place să am lucruri care să meargă la orice. Sunt un om foarte practic. Nu investesc în obiecte, bijuterii, haine pe care să le port o dată și gata. Trebuie să le fac să meargă și în alte combinații, să pară că sunt tot timpul noi şi că sunt altele de fiecare dată. Asta e ideea și nu este deloc ușor. (râde)
„Am fost dată afară de la cor. Mi s-a zis: «Draga mea, nu eşti solist㻓
- De-a lungul carierei tale, ai întâmpinat şi greutăţi, respingeri, uşi închise? Mai ales la începuturi...
- Da, am fost dată afară de la cor şi nu trebuie să fie o traumă. Eram doar un copil şi m-au dat afară pentru că profesorul din generală, Codreanu, mi-a spus când repetam: „Draga mea, nu ești solistă. Aici vei fi într-un cor, ieși afară!”. Mi-am luat căciula de blană, am plecat umilită, rușinată… Dar m-am întors la 14 ani cu premiul de la „Steaua fără nume” și i-am zis mândră: „Da, ați avut dreptate, sunt solistă”. Consider că orice șut în fund este un pas înainte, orice critică pentru mine poate fi constructivă, dacă nu este făcută cu rea voință și cu invidie, dar cred că toți avem nevoie mai mult să fim iubiți, susținuți.
Despre hateri şi manele
- Eşti o artistă care a reuşit de fiecare dată să se reinventeze, ai trecut testul timpului, ai fost mereu în topuri cu stiluri de muzică diferite. La un moment dat, au fost şi voci care au criticat alegerea ta de a cânta manele... Dacă ai trage linie, care este genul muzical în care te-ai regăsit cel mai bine?
- Orice muzică este frumoasă, iar cei care comentează un gen sau altul sunt niște oameni limitați, cu prejudecăți, cu idei fixe. Tipul ăsta de persoane nu o să reușească în viață să descopere nimic, din păcate, decât propria lor mediocritate! De aceea, muzica - așa cum jazz-ul a fost un copil vitreg al genului clasic, în anul 1920, când a apărut, și toată lumea comenta mai rău de cum o fac acum referitor la manele, mai târziu, a ajuns să ridice jazz-ul la rang de gen muzical, absolut select în ziua de astăzi. Așa că, tot ce astăzi noi credem că este cumva… diferit, altfel, și ne dăm cu părerea, mâine poate fi cu totul altceva. Original. De aceea spun să nu mai emiteți păreri definitive! Lumea este în schimbare, noi la fel. Și tocmai transformările astea reprezintă puntea spre evoluție, spre a devenit mai buni, mai adevărați și mai oameni.