de Ştefania Băcanu

Nadia Duluman este o cântăreață de muzică populară foarte apreciată, în special în Moldova, acolo unde-și are originile. Tânăra artistă a reușit să își facă un nume rapid, datorită vocii, dar și talentului pe care și l-a descoperit încă din copilărie. Nu visa, însă, pe atunci, că melodiile ei vor fi pe buzele atâtor oameni. În plus, vine dintr-o zonă încărcată de tradiții, unde portul popular încă este la loc de cinste, iar ea duce mai departe moștenirea lăsată din generație în generație. O adevărată valoare spirituală. Nadia îmbină perfect muzica populară cu educarea preșcolarilor, dar și cu actele de caritate, din dorința de a-i ajuta pe cei care au reală nevoie de sprijin. Din puținul ei, oferă și celor care nu au, convinsă fiind că va primi înzecit înapoi. O artistă care are o poveste de viață impresionantă și pe care ne-a împărtășit-o și nouă, iar noi vă invităm să o citiți.

„Suntem patru frați, iar greutățile vieții ne-au unit și mai mult”

- Nadia, ești cunoscută în lumea muzicii populare drept „Moldoveanca din Vaslui”. De unde, cum ai ales acest nume de scenă?

- Da, publicul meu mă cunoaste ca fiind „Moldoveanca din Vaslui”. Când am apărut în lumea muzicii populare cu melodia „Eu sunt fata din Vaslui”, de pe primul meu album, oamenii au fost foarte receptivi la mesajul transmis şi acest cântec a venit ca o biografie a interpretei Nadia Duluman… Fiind şi moldoveancă, oamenii îmi spuneau şi îmi scriau pe rețelele de socializare: „Felicitări, moldoveanca!”, „Bravo, moldoveanca din Vaslui”, şi aşa s-a născut numele meu de scenă, pe care-l port cu mândrie.

- Ești născută în Vaslui?

- M-am născut în localitatea Muntenii de Sus, la 7 kilometri de Vaslui, un sat cu tradiţie, cu oameni gospodari şi copii frumoşi! Deşi locuiesc în Vaslui, timpul mi-l petrec mai mult la casa părintească, alături de familia mea. Suntem patru copii la părinți, trei fete și un băiat, eu fiind cel de-al treilea. Deși provin dintr-o familie modestă, ai noștri au făcut tot posibilul să ne dea o educație aleasă, să ne poarte la școli înalte. Faptul că situația noastră financiară nu era strălucită ne-a motivat să studiem și să avem o profesie. Viața, însă, ne-a despărțit, pentru că frații mei au luat calea străinătății pentru un trai mai bun. Nu ne-am îndepărtat, chiar și așa, iar greutățile vieții ne-au făcut să fim și mai uniți. Părinții ne-au împărțit terenul din curte în patru și fiecare a început să își ridice o casă, ceea ce înseamnă că la un moment dat vom fi toți la un loc.   

- Cum ți-a fost copilăria într-o familie numeroasă?

- Una frumoasă. În vacanțe mergeam la bunica din partea mamei, unde mă întâlneam cu verișorii mei și ne bucuram de bucatele tradiționale, mergeam la câmp, aveam curtea plină cu verdeață, iar iarna mergeam la derdeluș, la colindat, cu plugușorul și ne bucuram precum Nică din „Amintiri din copilărie” de tot ce adunam în trăistuță. Din păcate, însă, la 9 ani, copilăria mea fost dur zdruncinată…

- Ce s-a întâmplat?

- Tata a făcut infarct chiar de ziua lui, pe 1 ianuarie, la 38 de ani. Sora mai mare avea 11 ani, fratele 13 ani și cea mică, doar 1 lună. Bunul Dumnezeu l-a salvat, dar n-a mai putut munci și s-a pensionat. Mama a devenit peste noapte și mamă, și tată, cu patru copii și un soț bolnav, pentru că, între timp, el a făcut și câteva accidente vasculare și a rămas cu o semipareză pe dreapta, care nu s-a mai putut vindeca. Plus o coxartroză bilaterală… De tânăr, tata a suferit foarte mult și odată cu el și noi, copiii, dar mai ales mama. (lăcrimează)  Nu ne-a fost ușor și nu ne este nici acum, dar Bunul Dumnezeu ni l-a lăsat în viață, și pentru noi e tot ce contează…

„Am mers pe etno, îmbinând tradiţionalul cu modernul, dar mi-am dat seama că muzica populară mă atrage mai mult”

- Revenind la muzică, de unde pasiunea asta?

- Încă de mică am cochetat cu muzica, fiind nelipsită de la serbările şcolare, montajele literare, brigăzi artistice, „Cântarea României”, petreceri câmpeneşti etc. Cel care m-a descoperit a fost regretatul compozitor Marcel Iorga, care mi-a şi orchestrat două albume de muzică etno, dar, cum spuneam, muzica populară m-a făcut să vibrez odată cu ea şi am reuşit să imprim în doar cinci ani trei compact discuri, împreună cu Orchestra „Ciprian Porumbescu Suceava”, sub bagheta maestrului dirijor Viorel Leanca.

- Şi când ai cântat prima dată?

- Am început să cânt muzică populară în anul 2016, însă cochetam cu această idee din 2003. Câţiva ani buni am mers pe etno, îmbinând tradiţionalul cu modernul, dar mi-am dat seama că muzica populară mă atrage mai mult, mă reprezintă mai bine.

- Dar ascensiunea ta a fost fulminantă. Eşti pe val, cum se zice... De unde acest avânt?

- Mulţumesc mult! Avântul mi l-a dat publicul meu, iar munca, seriozitatea, dăruirea, sacrificiul şi respectul profund pentru public şi zestrea strămoșească au făcut din Nadia Duluman un artist apreciat şi respectat în lumea muzicii. Cred că au contat foarte mult calităţile umane şi cele profesionale.

- Ce transmiți prin muzica ta?

- Transmit simțămintele mele, fiecare cântec are ceva special şi spune o poveste din viaţa mea, a familiei mele şi a locurilor natale… Când cânt, sunt eu însămi!

- Cânți doar muzică populară sau te duci și în zona de petrecere?

- Şi la petrecerile private cânt tot muzică populară şi în special repertoriul meu propriu, deoarece oamenii mă invită pentru a-mi asculta cântecele. Sunt piese de joc, de dor, de dragoste, care subliniază trăsăturile omului, bune sau rele, dar într-un mod șăgalnic, satiric… Nimeni nu se supără, dacă este vizat.

„În pandemie, mi-am donat salariul Spitalului Județean Vaslui, pentru că avea nevoie de aparatură nouă”

- Cu cine ţi-ar fi plăcut să semeni, care a fost modelul tău?

- Nu am avut un îndrumător, dar am crescut cu melodiile doamnei Mioara Velicu și pentru mine este un model, este emblema cântecului popular moldovenesc, o artistă de mare ținută, cu un repertoriu bine ales. De aceea, caut orice prilej ca să o întâlnesc.

- Care este cea mai frumoasă parte a acestei meserii?

- Îmi place când văd că publicul trăieşte melodiile mele, mai ales cele de joc. Unii artişti, când mă întâlnesc la anumite evenimente, emisiuni, mă întâmpină cu versuri din „Moldoveanca din Vaslui”: „Cine scoate lumea-n joc/De nu stă un om pe loc/Şi frumoasa focului/Moldoveanca din Vaslui”. Cred că asta spune tot şi mă simt grozav de aprecierea asta. (zâmbeşte)

- Există şi o parte urâtă, grea?

- Perioada cea mai grea a fost în pandemie, pentru că atunci nu am fost în contact cu publicul care, pentru noi, artiştii, este ca aerul. Totuși, cred că a fost o lecție dată de Dumnezeu ca noi să fim mai buni, mai generoși, mai spirituali, iar eu chiar mi-am dedicat acea perioadă binelui.

- Cum adică?

- De 1 iunie, de exemplu, le-am pregătit copiilor mei de la grădiniță câteva surprize. Am fost din poartă în poartă, încărcată cu dulciuri și baloane colorate și le-am dăruit copiilor. Bineînțeles, de la distanță, dar m-am bucurat să îi revăd. Sunt o comoară pentru mine. Tot o imensă bucurie a fost să ajut o fetiță din satul Lerești, părăsită de mamă, trăind împreună cu fratele și tatăl într-o sărăcie lucie. Am mobilizat și alți oameni cu posibilități financiare, printr-o fundație, și le-am creat noi orizonturi acestor copii. Mă sensibilizează foarte tare bătrânii și copiii. De asemenea, am fost alături de cei din linia întâi care s-au luptat să salveze oamenii de acest virus ucigător și mi-am donat salariul Spitalului Județean Vaslui, pentru că aveau nevoie de aparatură nouă. E un gest mic pentru cât consider că merită acești oameni.

„Am lansat un cântec de nuntă cu alai, cu dansatori, cu obiceiurile specifice zonei de unde provin”

- Cum rezistă un artist de muzică populară într-o piaţă plină care, parcă, se umple pe zi ce trece. De la zi la zi tot apar artişti noi...

- Așa este, concurența e mare, dar este loc sub soare pentru fiecare și ne străduim să venim de fiecare dată cu ceva nou, să fim în ton cu gusturile publicului. Fiecare artist își are fanii lui în care își găsește sprijinul, încurajarea, aprecierea și, de ce nu, inspirația!

- Există prietenii adevărate în lumea artiştilor de muzică populară?

- Da, e posibil să existe prietenii adevărate între artiști. Eu am asemenea persoane cu care mă sfătuiesc, mergem împreună în concerte și la evenimente, pentru că, repet, fiecare artist își are stilul lui, este unic prin repertoriu, interpretare, ținută și comportament.

- Cum ai stat cu evenimentele vara aceasta?

- A fost o vară cu multe evenimente, unele deosebite, mai ales cele caritabile. Dar am avut timp și să fug puțin în vacanță cu familia chiar de ziua mea de naștere! Tot ce mi-am propus în această vară, am realizat. Sunt o persoană perseverentă, ambiţioasă şi foarte muncitoare. Am reuşit să filmez patru videoclipuri împreună cu Ansamblul Studențesc „Arcanul” din Suceava, într-o locație absolut superbă în Bucovina, la „Satul Bucovinean”, iar la începutul lunii august am lansat un nou videoclip, un cântec de nuntă cu alai, cu dansatori, cu obiceiurile specifice zonei de unde provin, iar publicul a fost foarte receptiv. De aici și evenimentele private la care merg cu mare drag și entuziasm.

- Tu ești şi educatoare în învățământul preșcolar.... De cât timp?

- De fapt, meseria mea de bază este de profesor pentru învățământul preșcolar, pe care o îmbrăţişez de 26 de ani. O profesie frumoasă pe care o completez cu una la fel - aceea de interpret de muzică populară. „Grădinarii” mei spun așa: „Doamna mea este artistă și se numește Nadia, «Moldoveanca» din Vaslui”. Cum să nu te topești când auzi așa ceva?! (zâmbeşte)

„Am un costum tradițional, vechi de peste 100 de ani”

- Câte costume tradiționale ai acasă?

- În doar cinci ani am reușit să-mi achiziționez multe costume populare și sunt foarte mândră de ele. Fiecare are farmecul lui, îmi plac culorile și mă reprezintă, pentru că eu sunt o fire veselă și dinamică. Cred că am ajuns la aproximativ 20 de ii, catrințe mai puține, dar le combin frumos!

- Care este cel mai vechi?

- Cel mai vechi are peste 100 de ani și îl păstrez cu sfințenie pentru că a fost purtat de patru generații, de la străbunica. Şi dețin și unul popular de când aveam 4 anișori, cusut de bunica din partea mamei.

- Mai colecționezi și altceva?

- Da, am și o colecție de obiecte tradiționale păstrate de la bunici: o fotă, ie, brâu, suveică, piese de la războiul de țesut, furca și fusul bunicii, cuverturi, laicere, fețe de perne cusute la mână de bunica și de mama, fotografii foarte vechi, un costum bărbătesc de la unicul ansamblu popular bărbătesc din țară, „Rândurile”, dar și o trăistuță lăsată de bunica care este nelipsită din concertele mele pentru că o consider „talismanul” meu.

„Am o colecţie de obiecte tradiţionale păstrate de la bunici: o fotă, ie, brâu, suveică, piese de la războiul de ţesut, furca şi fusul bunicii, cuverturi, laicere, feţe de perne cusute la mână, un costum bărbătesc de la formaţia «Rândurile», unică în ţară, dar şi o trăistuţă care este nelipsită din concertele mele pentru că o consider «talismanul» meu“ Nadia Duluman sau „Moldoveanca din Vaslui” are lipici la public, reuşind să îşi facă rapid un nume în lumea muzicii populare româneşti.

Este mereu veselă, optimistă, plină de viaţă, iar vocea ei binedispune

„Îmi place să pregătesc friptura la ceaun, la pirostie sau la plită“

- În zona din care vii tu se mai păstrează tradițiile? De exemplu, la o nuntă…

- Cea mai frumoasă tradiție din satul meu se păstrează și se practică de Anul Nou, de formația de dansuri bărbătești, „Rândurile”, unică în țară, ce își are rădăcinile în negura vremurilor. Altă tradiție care îmi place este la nuntă și se numește „În urma soacrei”, când nevestele - două câte două - dansează în urma soacrei care a luat-o în primire pe mireasă, zic strigături satirice la adresa miresei, dar și a soacrei. Este un obicei care se păstrează atunci când este luată mireasa de la ea de acasă, chiar dacă după aceea, nunta se desfășoară la un local.

- Parcă și mâncarea are alt gust în Moldova... Tu găteşti?

- Îmi place foarte mult să gătesc, mă relaxează, doar că timpul nu prea îmi permite. Chiar am și câteva vloguri cu rețete tradiționale! Am furat de la bunica și de la mama câteva trucuri. (zâmbește) De exemplu, îmi place mult să fac friptura la ceaun la pirostie sau la plită, la foișorul de la casa părintească. Palinca sau rachiul este nelipsit pentru a deschide apetitul și se continuă cu un vin bun de butuc!

„Toate cântecele mele de pe cele trei compact discuri sunt compuse de maestru dirijor, compozitor şi orchestrator Viorel Leanca, iar textele îmi sunt scrise de doamna Mihaela Sfichi“

„Îmi place când văd că publicul trăieşte melodiile mele, mai ales cele de joc“

„Ca oricărei femei, mi-ar plăcea să mă văd şi mireasă“

- Ai o carieră care se conturează frumos, dar cum stai cu viața personală, sentimentală? Există cineva în viața ta?

- Despre viața personală nu prea îmi place să vorbesc, ține de intimitatea fiecărei persoane. Ca oricărei femei, mi-ar plăcea să mă văd și mireasă, dar asta ține și de Cel de Sus cum ne rânduiește viața. Deocamdată, mă bucur de piticii de la grădiniță, de familia mea și de publicul meu drag. 

- Ce faci când nu cânți și nu ești la grădiniță?

- Când nu sunt pe scenă sau la grădiniță, îmi pregătesc lecțiile pentru a doua zi, particip la consfătuiri și ședințe de specialitate, merg în vizită la părinți, gătesc, îmi pregătesc viitoarele spectacole, pentru că mă ocup și de organizarea și prezentarea lor, vizitez expoziții de artă populară, mă joc cu nepoțelul, merg la televiziuni și radio, și abia îmi mai rămâne timp să citesc ceva, din păcate.

- De ce din păcate?

- FUEGO, Paul Surugiu, ne îndeamnă să ne facem timp și pentru a citi ceva, pentru că este esențial dacă vrem să avem o viață armonioasă. Și ca să închei, îl citez tot pe Paul Surugiu - din editorialul său din revista „Taifasuri”, pe care o citesc cu drag, „Cu folclorul înainte!”: „Folclorul este sunetul țării, înalt, demn, complex. Este lacrima pe care anii și-au pus-o peste fiecare gând”.