de Claudia Stan
Multiplu olimpic în liceu
- Cum a început incursiunea dumneavoastră în jurnalism?
- Mi-am descoperit vocaţia încă din liceu. Publicam poezii în revista Liceului „Dimitrie Cantemir”, din Bucureşti. Eram olimpic la Limba şi literatura română, la Fizică, dar eram şi unul dintre primii matematicieni ai ţării... Dacă este să mă mândresc cu ceva în viaţă, nu mă mândresc cu cele 13 festivaluri de la Mamaia pe care le-am prezentat, ci cu faptul că am luat premiul doi la olimpiada de Matematică pe ţară. A venit într-o zi la mine un redactor de la ziarul „Scînteia Tineretului” şi mi s-a propus să colaborez, şi uite aşa mi-am făcut debutul de tânăr licean. În paralel cu activitatea de la ziar am mai publicat şi poezii, însă ulterior mi-am dat seama că nu aceasta este vocaţia mea. Într-adevăr, românul s-a născut poet, dar trebuie să existe o măsură. Fără acest antrenament al scrisului nu te poţi apropia de microfon, asta dacă ai bun-simţ. Este nevoie de o bună stăpânire a limbii române şi de cultură generală.
- Care a fost impulsul de care aţi avut nevoie pentru a veni în faţa telespectatorilor?
- Pe la sfârşitul anilor ‘70, eu şi Titus Munteanu ne-am întâlnit la radio şi mi-a zis că va începe să realizeze câteva emisiuni la tv şi mi-a propus o colaborare. De aici a început incursiunea mea în televiziune, mulţumită acestui om. Am făcut împreună „Meridianele cântecului”, o emisiune frumoasă în perioada în care era program de doar două ore. Din păcate, emisiunea a fost desfiinţată brusc din cauza unei înregistrări în care două fete dansau şi li se vedeau coapsele. Atunci, atât eu, cât şi Titus, aşteptam să vină să ne lege, pentru că aşa era pe atunci, dar am scăpat.
„Şcoala pentru mine a însemnat radioul”
- Totuşi, aţi avut o trecere rapidă de la matematică la literatură, iar mai apoi la televiziune. Cum aţi reuşit să le îmbinaţi pe toate atât de bine?
- Am făcut Facultatea de Electronică şi am diplomă de inginer. Consider că meseria mea de bază este jurnalismul, pentru care trebuie să ai o anumită arhitectură a cuvintelor. Şcoala pentru mine a însemnat radioul, pentru că am debutat în emisiunea regretatului Cornel Chiriac, la Radio România. El a fost pentru mine un idol, un mentor. Practic, mi-am petrecut adolescenţa între redacţii şi radio. Cred că 80% din muzica străină ce s-a dat la radio atunci a fost adusă de mine. A fost o activitate copleşitoare, nu prea am avut copilărie, pentru că am ales să mă concentrez pe meserie. Şi acum am impregnat în nări mirosul acela specific din tipografia cu plumb.
- Aţi prezentat 13 ediţii ale Festivalului de la Mamaia, dar care a fost cea care v-a impresionat cel mai mult?
- Am fost remarcat de domnul Ladislau Hegheduş, secretar de stat pe vremea aceea, şi care a făcut multe pentru muzica uşoară românească. El este cel care a reînviat Festivalul de la Mamaia în anul 1983, deoarece în 1976 se desfiinţase brutal din cauza unor atacuri din presă. În ‘83 m-a aruncat în focul acestui eveniment muzical. În anul 1990 a fost primul festival liber, după ce ne-am descătuşat de comunism. S-au putut cânta diverse melodii, „Invocarea Fecioarei” era, de exemplu, un cântec pe care înainte nu-l puteai cânta. Am avut şi invitaţi de peste hotare. A fost o ediţie extraordinară, totul a fost frumos, liber, am făcut primele varietăţi de muzică în direct, pentru că până atunci totul era înregistrat. Tot în anul 1990 a fost şi primul concurs de „Miss România”, câştigat de Daniela Nane.
„Nu-mi place să dau sfaturi”
- Ce sfat le daţi tinerilor prezentatori?
- Ar fi bine să-şi dea seama ce responsabilităţi atârnă pe umerii lor, pentru că se aruncă mulţi cu capul înainte, fără să fie pregătiţi suficient. Organizatorii sunt principalii vinovaţi, dar şi cei care acceptă. Nu-mi permit, nu-mi place să dau sfaturi şi nici nu comentez prestaţia colegilor. Trebuie să ai prea multe date, care, îngemănate, să dea naştere unui prezentator. Trebuie să aibă talent şi dăruire, o dicţie perfectă, spontaneitate şi magnetism asupra publicului. Când mai aud la televizor formularea „un cântăreţ care nu mai are nevoie de nicio prezentare”, mă întreb atunci de ce mai este el, prezentatorul, acolo.
- Cum vă petreceţi timpul liber?
- Ador să pescuiesc şi mă dedic acestui hobby de câte ori am ocazia. Eu nu mă pot lăuda cu capturi mari, prind, mă relaxez şi simt că mă energizează. Nu mănânc peşte, deci pot spune că sunt un pescar ecologic. (râde)
- Unde vă place să călătoriţi?
- După anii ‘90 am reuşit să recuperez timpul în care am fost un proscris al regimului şi nu am putut călători. Îmi plac mai multe ţări prin care am fost, dar dintre toate, SUA mi-au lăsat cea mai puternică impresie.