de Cristina Tache
În urmă cu 59 de ani, la 2 iulie 1950, se năştea la Plosca, în judeţul Teleorman, cel care avea să devină cel mai iubit dintre teleormăneni. Liviu Vasilică a descoperit muzica populară la o vârstă fragedă (3-4 ani), ascultând-o pe Maria Tănase la radio. În şcoala primară şi mai apoi în timpul liceului a început să iubească dansul şi cântecul popular. Sclipirile de geniu ale marelui artist aveau să devină tot mai evidente în anii studenţiei, perioadă în care a fost şi instructor-coregraf al formaţiei de dansuri populare a Facultăţii de Pediatrie din Bucureşti. În acei ani, Liviu Vasilică s-a remarcat la toate concursurile de gen, prin originalitate, autenticitatea repertoriului şi a stilului de interpretare, trăsături ce aveau să devină definitorii pentru cariera sa artistică.
Culegător de folclor
Liviu Vasilică a fost un adevărat purtător al cântecului tradiţional, zămislit în vechea vatră a Teleormanului, păstrând stilul original de interpretare a cântecelor vechi, culese cu discernământ de la lăutarii-ţărani ai satelor teleormănene, păstrători ai zestrei folclorice româneşti. Într-un interviu acordat cu ani în urmă, Liviu Vasilică spunea: „Îmi amintesc că, atunci când erau nunţi în sat, stam rezemat cu sufletul de ţăranii-lăutari şi trăiam intens acea muzică extraordinară înflorind pe struna de vioară şi de cobză”. Marele artist a realizat că Teleormanul era o vatră folclorică prea puţin explorată, o adevărată „mină de aur” a cântecului popular românesc. Mărturie stau numeroasele cântece descoperite cu dragoste şi cu stăruinţă, puse în valoare cu un talent deosebit. Artistul nu şi-a limitat activitatea de culegător de folclor numai la cântecul popular, ci a mers mai departe, transpunând pe scenă numeroase dansuri populare, datini şi obiceiuri din vetrele satelor teleormănene. Marele artist şi-a dorit un repertoriu personal, culegând cântece din Teleorman şi Vlaşca, altele decât cele apărute în publicaţiile culegătorilor de folclor cunoscuţi. Liviu Vasilică a adunat culegerile sale, ce cuprind toate genurile cântecului popular în lucrarea „Cântecul popular teleormănean - tradiţii şi perspective”. Solistul a colaborat cu specialiştii de la Muzeul Satului din Bucureşti şi de la Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, pentru realizarea şi publicarea colecţiei „Cântecul bătrânesc teleormănean”.
Repertoriul i-a fost tezaurizat
Liviu Vasilică este principalul fondator al Ansamblului de Cântece şi Dansuri din Alexandria - Teleorman, căruia a căutat să îi imprime pentru totdeauna personalitatea sa puternică şi iubirea pentru adevăratele valori ale culturii româneşti tradiţionale. Culegător pasionat de datini şi de obiceiuri, artistul a reuşit să transpună pe scenă obiceiuri româneşti foarte vechi: „Gurbanul”, „Nunta-n Teleorman”, „Lăzărelul”, „Drăgaica”, semnând regia aristică şi scenografică pentru aceste creaţii. De asemenea, a pregătit formaţii artistice ce au prezentat colinde locale la diferite spectacole şi înregistrări radio-tv. În 1984, repertoriul i-a fost tezaurizat în Arhiva Institului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române. Pentru activitatea sa interpretativă, autenticitatea şi diversitatea repertoriului a primit în anul 1999 Premiul „Ethnos” din partea Centrului Naţional al Creaţiei Artistice şi a Ministerului Culturii.
Premiat cu „Oscarul românesc pentru excelenţă”
În noiembrie 2000 a înfiinţat Şcoala de folclor, ce funcţiona în cadrul ansamblului, şcoală născută din necesitatea de a readuce în actualitate tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor. Pe lângă cântece şi dansuri populare, aici se predau şi noţiuni de etnografie, cursanţii fiind familiarizaţi cu portul popular din toate zonele etnofolclorice ale ţării, cu meşteşugurile populare şi obiectele de uz casnic şi gospodăresc, ţesături şi cusături, obiceiuri şi tradiţii populare din Teleorman şi din alte zone din ţară. La ediţia din 2000 a Fundaţiei pentru Tineret Teleorman i s-a decernat Premiul „Oscar românesc pentru excelenţă”, ca o încununare a întregii activităţi în slujba valorificării şi promovării folclorului autentic teleormănean.
„Fără Liviu Vasilică, Teleormanul ar fi fost în prezent un judeţ anonim” (Florin Vasilică)
„Ca părinte l-am simţit mereu alături, fiindu-mi şi cel mai bun prieten... Reuşeam mereu să ne înţelegem, astfel încât oricărei probleme să-i găsim o soluţie. Chiar şi astăzi îmi place să trăiesc cu impresia că tot ceea ce fac este coordonat şi susţinut de tata, de acolo, de Sus. De aceea, mereu când am câte-o dilemă pe plan profesional mă gândesc cum ar fi procedat el şi imediat găsesc soluţia potrivită. Au trecut cinci ani de când Liviu Vasilică nu mai este, dar noi, cei din Grupul «Teleormanul», vă vom aduce mereu aminte de el, activitatea noastră fiind închinată lui”, spune Florin Vasilică, fiul regretatului rapsod.
Liviu Vasilică a abordat un stil interpretativ de tip arhaic, dar totodată original şi proaspăt. Repertoriul său individual, specific zonei Teleormanului, deosebit de bogat, cuprinde balade şi cântece bătrâneşti uitate în negura vremii. Intelectual sensibil, profund şi iubitor de neam, Liviu Vasilică s-a apropiat cu mintea şi cu sufletul de folclor, pe care l-a slujit cu veneraţie, l-a apărat şi l-a redat exact aşa cum a fost el zămislit. Pe lângă cântecul şi dansul popular pur pe care le-a cules din folclor, Liviu Vasilică a readus la viaţă şi costumul tradiţional românesc, ce a devenit parte componentă a artei sale. Costumele sale erau luate de la ţăranii din satele româneşti şi recondiţionate, iar altele erau create de artist după modelele celor care erau prea vechi pentru a putea fi folosite. Liviu Vasilică a dat o lecţie de moralitate tuturor celor care slujesc arta şi a lăsat o moştenire de suflet şi de credinţă, pentru care generaţii întregi de români vor fi datoare să-i mulţumească.