de Georgiana Mihalcea
Am stat la taifasuri cu Lili, Bogdan și Shurubel, prietenii noștri de la „Vorbește lumea”, emisiune difuzată la PROTV, de luni până vineri, între 10:30 și 13:00. Sunt plini de energie, de idei și de talent, au o chimie extraordinară împreună și se completează reciproc de parcă s-ar cunoaște de-o viață. Băieții chiar se știu din anii liceului, iar colaborarea cu frumoasa moderatoare s-a legat de la sine încă de la primele ediții realizate împreună. Dincolo de camerele de filmat, toți trei sunt familiști convinși, lucrează și la alte proiecte și se „hrănesc” cu gândul că oamenii de acasă apreciază munca lor.
Shurubel: „Încercăm să îi facem pe plac lui Lili cât mai des şi să o ţinem fericită, uneori o şi tachinăm“
- Andrei, în primul rând, de unde „Shurubel”?
- E una dintre poveștile mele preferate, fiindcă spune multe despre mine într-un fel. Eram în clasa a X-a și voiam să joc fotbal în echipa liceului. Nu eram destul de bun și antrenorul mă ținea mereu pe banca de rezerve, dar nu mă mulțumesc cu asta. La un meci pe terenul altei școli, am vorbit cu un băiat de la a XII-a, care era în teren, să iasă prin spatele porții când nu se uita antrenorul nostru și să intru eu să joc puțin „că oricum e bătrân și nu își dă seama”. Însă proful și-a dat seama, pentru că eu am început să mă remarc, pierzând o minge ușoară în apărare. Atunci s-a enervat foarte tare și, pentru că habar n-avea cum mă cheamă și pentru că eram înalt și fusiform, a strigat „Bă, cine l-a bagat pe «Shurubelu’» ăsta în teren?!”. Și așa mi-a rămas scris în frunte. Am pierdut și meciul evident.
- Care a fost cea mai mare provocare pentru tine la cârma emisiunii „Vorbeşte lumea”?
- Primul sezon a fost o provocare în sine. Pentru mine și Bogdan, doi băieți veniți din radio, schimbarea a fost mai mare decât crede lumea. În radio, emisiunea se învârtea în jurul nostru, în jurul personalității și intereselor noastre. Aici am învățat să lucrăm cu o echipă mare în spate și să dăm voce ideilor mai multor oameni, nu doar ale noastre. Cred că asta se învață cel mai greu, dar a fost și o satisfacție imensă când am realizat că am devenit cu adevărat niște team players.
„Puțini oameni știu că eu am făcut și publicitate, și marketing în anii trecuți”
- Cum e această formulă de lucru Shurubel-Bogdan-Lili Sandu?
- Știu că e un clișeu, dar chiar e explozivă, fiindcă Lili e ceva neașteptat în orice moment. Poate în orice clipă să izbucnească în râs, în plâns, să ne certe sau să ne ia în brațe. Eu și Bogdan ne știm de 15 ani și ne completăm rapid, deci aici e ușor. Încercăm să îi facem pe plac lui Lili cât mai des și să o ținem fericită, dar uneori o mai și tachinăm, că e simpatică și când se enervează.
- Tu nu eşti tocmai străin de televiziune... Prin 2012 ai prezentat la UTV, nu?
- În 2009 am început să lucrez ca reporter la MTV și am stat pe teren vreo doi ani, în care am învățat să vorbesc cu un invitat, să fiu spontan, să ascult, să dau replica unor oameni pe care îi admiram, dar am prins și skill-uri practice, cum ar fi încadrarea în imagine sau editarea video. Apoi UTV a fost un capitol foarte important pentru mine. Am filmat mult în studio, mi-am scris multe dintre prezentări, am învățat conceptul de prompter și m-am distrat supermult fiindcă aveam supercolegi. Puțini oameni știu că eu am făcut și publicitate și marketing în anii trecuți și cred că m-a ajutat foarte mult faptul că mereu mi-am dorit să îmi gândesc singur conceptele și să mi le scriu.
„În viitorul apropiat o să vedeți un serial sau un film scris de mine pe un ecran undeva aproape de voi”
- La un moment dat, spuneai că vrei să te apuci să scrii scenarii şi versuri pentru melodii hip-hop. În ce stadiu te afli cu aceste proiecte?
- Primul scenariu e pe drum. Am citit o grămadă în ultimii doi ani despre cum se face treaba asta. Am fost ca un burete de informații și acum le pun în practică și sunt sigur că în viitorul apropiat o să vedeți un serial sau un film scris de mine pe un ecran undeva aproape de voi. Hip-hop-ul încă nu l-am stricat prin prezența mea, dar am început documentarea și acolo. (râde)
- Cum a fost trecerea de la radio la tv? Există şi asemănări între emisiunea pe care o aveai la radio şi ce faci acum la „Vorbeşte lumea”?
- Așa cum ziceam mai sus, radioul era despre noi și despre cum trei băieți încercau să descifreze părți din viețile lor împreună cu ascultătorii. „Vorbește lumea” e mai mult despre a informa corect și relaxat publicul, cu niște lucruri utile și interesante, venite de multe ori de la specialiști în diverse domenii. Partea care se aseamănă și care îmi place e dialogul cu cei care ne urmăresc și care pot să ne trimită mesaje pe care chiar le citim!
„Meditez vreo 20-25 de minute în fiecare dimineață înainte să plec spre platou”
- Cum a fost primit podcastul tău? Simți că are deja un public format?
- Știu că mă cred puțini oameni când zic asta, dar chiar fac podcast pentru bucuria de a merge acolo și de a povesti cu Ionuț și cu diverși invitați, de a schimba energie cu ei, deci nicidecum pentru cifre și vizualizări. Sunt câteva sute de oameni care intră pe canalul de YouTube „Bine Mă” în fiecare săptămână să vadă episodul, dar pentru mine e important că îl înregistrăm în regim de live pe pagina mea de Twitch, acolo unde încep să se strângă câțiva oameni superactivi, care nu doar se uită, ci comentează constant cu noi. Cred că ăsta e și motivul pentru care fac meseria asta. Mie îmi plac oamenii și îmi place să vorbesc cu ei de nu mai pot.
- Ce nu ştiu, nu au văzut telespectatorii despre tine, cel din spatele camerelor?
- Poate nu multă lume știe că meditez vreo 20-25 de minute în fiecare dimineață înainte să plec spre platou. Mă ajută să am totul clar în minte pentru ziua respectivă și poate de asta nici nu mă enervez în trafic și încep mereu emiunea cât se poate de binedispus.
- Care este una dintre cele mai mari nebunii pe care le-ai făcut până acum?
- Cred că am făcut multe pe care nu o să le povestesc public niciodată. (râde) Dar pot să vă spun că într-o dimineață de vară, după un răsărit în Vama Veche, fără cazare și fără vreun leu în buzunar, am făcut autostopul de trei ori până la Constanța. Fiecare mașină m-a dus câte o bucată de drum, iar în cea de-a treia erau niște băieți care s-ar fi calificat lejer la orice concurs de interlopi (dar cine sunt eu să-mi dau cu părerea?). Au fost de treabă, mi-au luat o bere de la benzinărie și am ascultat manele la maxim până la destinație. Așa sunt zilele mele. (râde)
„Eu vreau băiat, dar mă aştept să primesc ce-mi trebuie, nu ce vreau“
- Cum e viața de bărbat însurat după aproape patru ani de căsnicie?
- E din ce în ce mai bine în fiecare an. Suntem o echipă și ne știm atât de bine unul pe celălalt încât ne completăm perfect. Am trecut prin multe împreună și cred că ne-am maturizat amândoi în ultimii doi ani extrem de mult. Practic simt că am făcut amândoi pasul în etapa urmă- toare a vieții (aia cu introspecții și întrebări despre sine, care urmează după nebunia de la 20 și ceva de ani) și ce îmi place cel mai mult e că am făcut pasul ăsta ținându-ne strâns de mână.
- Cum este soţul Shurubel?
- Grijuliu, uneori prea grijuliu și uneori cicălitor. De exemplu, am niște obsesii legate de felul în care trebuie să stea vasele în chiuvetă (cele mari dedesubt, cele mici deasupra, niciodată invers și niciodată pahare printre ele) și, din păcate, le descarc pe soția mea din când în când, care e minunată și înțelegătoare mereu și mă lasă să îmi „fac talentul” și să mă calmez.
- Ai spus, la un moment dat, că aşteptaţi să vă viziteze „barza”. Te vezi tată de băiat sau de fată?
- Am zis mult timp că nu suntem pregătiți și toți ne ziceau clasicul „apucați-vă oricum, că niciodată nu o să te simți pregătit”. De ceva timp, totuși, încep să simt că suntem gata. Când se decide din univers să vină, noi primim cu bucurie. Eu vreau băiat, dar mă aștept să primesc ce-mi trebuie, nu ce vreau. Sănătos să fie!
Bodgan Ciudoiu: „Radioul m-a schimbat foarte mult şi mi-a dat foarte multă încredere în mine“
- Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai intrat în lumea televiziunii?
- Mă chinuie foarte tare și mă călește undeva unde eu, de obicei, nu excelez, și anume la atenția distributivă. Mi s-a întâmplat să mă oprească cineva pe stradă și să îmi transmită felicitări pentru emisiune, ceea ce este foarte frumos ca stare și ca senzație. Cineva din partea cealaltă a ecranului simte bucuria și dedicarea pe care o am pentru acest proiect.
- Principalele tale repere în media sunt legate de perioada petrecută la radio sau ca voice over la UTV. Totuși care sunt cele mai frumoase amintiri din fiecare experiență?
- O să încep cu radioul, care a intrat în viața mea încă de când eram un puști de 16 ani. Cum suntem toți la vârsta aceea, cu buzunare goale și cu ambiție infinită. M-a învățat să am încredere în mine. Un moment memorabil din viața de la radio a fost prin 2017, când am plecat într-un tur național cu un studio mobil, inclusiv cu Shurubel. Am cunoscut foarte mulți ascultători și ne-a impresionat faptul că oamenii își modificau traseul de dimineață, doar ca să vină până la studio să ne cunoască. Pentru noi, asta a însemnat foarte mult. Un moment memorabil de la UTV a fost de ziua postului, când am prezentat împreună cu Shurubel un live de cinci ore. După directul acela, fiind și primul din viața mea la TV, m-am simțit ca după un maraton. Epuizat, dar supermândru.
„Îmi era frică să greșesc, era o presiune extra pe mine”
- Presupun că ai avut şi momente dificile, bâlbe...
- Sunt 100% sigur că am făcut și o să fac greșeli. Inițial, îmi era frică să greșesc, era o presiune extra pe mine, dar după aceea am realizat, greșind o dată, de două ori, că este absolut normal să o faci și că poți să înveți multe din greșeli. La „Vorbește lumea”, am avut un „Ion Beșoiu” la un moment dat. Nu știu, am mai avut nume stâlcite și lucruri de genul acesta, dar am avut mereu grijă să nu le repet. Deci, data viitoare am zis „Ion Besoiu”. Vezi? Învăț!
- Îţi plac provocările? Care este provocarea pe care nu ai accepta-o în nicio situaţie?
- O să mă arunc să spun că nu există provocare de la care să mă dau în lături, dar cu siguranță există o provocare de care îmi este frică. Le ziceam recent colegilor că, oricât de greu ar fi la „Survivor”, eu sunt foarte curios să trăiesc o experiență de genul acesta. Sunt foarte încăpățânat, în general. În mintea mea, nu există „Nu pot”!
„Drumul nostru în radio a fost parcurs 90% împreună. Între timp, am devenit și nașul de cununie a lui Shurubel”
- Cum ai caracteriza-o pe Lili Sandu în câteva cuvinte?
- Lili este una dintre cele mai frumoase creații ale Domnului. Chiar este! Şi i-am zis asta! Lăsând gluma la o parte, Lili are mai multă experiență în TV decât noi în general în media și este foarte tare pentru noi că am ajuns să lucrăm cu un om ca ea. Chiar simt că am învățat o grămadă de lucruri de la ea. Mi se pare că am preluat din entuziasmul ei pentru proiecte de genul. Te uiți la ea și se vede că îi place foarte mult ce face. Este foarte bucuroasă să fie acolo, iar asta ne încarcă și pe noi, în fiecare zi.
- Dar pe Shurubel?
- Ne-am cunoscut acum foarte mulți ani, când eram niște puști. Drumul nostru în radio a fost parcurs 90% împreună. Am devenit și nașul lui de cununie între timp. L-aș caracteriza ca fiind cel mai bun sau cel mai frumos om pe interior pe care l-am cunoscut vreodată. Chiar este. Este unul dintre cei mai sinceri oameni pe lumea asta. Nu l-am surprins niciodată făcând altceva decât a zis. E franc și apreciez foarte mult asta la el. Este un om foarte creativ și un om de la care am învățat foarte multe lucruri. Cred că mi-a modificat traseul în carieră.
- Care au fost momentele care ţi-au plăcut cel mai mult?
- Sunt foarte mândru de lucrurile pe care le-am adus eu în viața lui Shurubel. De exemplu, m-am ținut de capul lui cinci ani să își ia permisul auto. El și-a luat permisul pe la vreo 30 de ani, după ce l-am sâcâit încontinuu. După ce a făcut-o, mi-a mulțumit că am stat de capul lui. Bine, a ajutat și faptul că Iulia i-a spus că, dacă o mai duce o singură dată cu trenul în vacanță, rupe relația. (râde) Mi se pare că am adus asta în viața lui și o iau ca pe o reușită. Țin minte ziua în care mi-a povestit că a cunoscut o fată foarte drăguță pe holurile unui spital, așteptând să facă niște analize, și acea fată este soția lui acum și fina mea. La fel, și el are foarte vie în minte seara aceea în care am venit la radio, noi având emisiune împreună, alb la față, speriat și i-am zis: „Iubita mea este însărcinată”. Știe foarte clar toate aceste momente, le are în cap, cum și eu le am. Chestiile astea ne leagă pentru totdeauna.
„În copilărie eram întotdeauna după piciorul lui mami”
- Cum era copilul Bogdan Ciudoiu? Năzbâtios, dezinvolt? Era diferit de cel de acum?
- Wow! Dacă v-ați întâlni cu versiunea mea de la 5-6 ani, ați zice că nu sunt eu. Am fost un copil foarte timid și introvertit. Eram întotdeauna după piciorul lui mami. Îmi era rușine și să salut oamenii pe care îi întâlneam pe scara blocului. De aceea spun că radioul m-a schimbat foarte mult și mi-a dat foarte multă încredere în mine.
- Deșteptarea ți-o dă în fiecare dimineață emisiunea de la PRO FM. Spune-ne puțin despre cum arată programul tău matinal.
- La ora 5:30 sună alarma, fac duș şi fug la radio. Acolo îmi beau cafeaua, acolo mă trezesc cu adevărat, împreună cu ascultătorii PRO FM, care sunt întotdeauna treji, activați la ore aproape imposibile. Cam asta e: în direct, rubrici, cafea, povești, mesaje audio, râsete. Cam acesta este ritualul meu de dimineață.
„Fetiţa mea nu înţelegea cum am intrat acolo, în televizor“
- Ce spune fetiţa ta când te vede la televizor?
- Fetița mea s-a obișnuit să mă vadă la televizor. Inițial, era fascinată și nu înțelegea cum am intrat acolo, în televizor. Acum a început să înțeleagă cum merge treaba. Am adus-o pe platou de câteva ori și a văzut, de fapt, cum arată și cum funcționează lucrurile. Este foarte mândră, evident. Câteodată mă ceartă, mai ales dacă pe platou aducem cățeluși drăguți, mă ceartă că nu i-am adus și ei acasă.
- Soţia ta s-a obişnuit cu statutul tău de „vedetă”?
- Nu mi se pare că am statut de vedetă, mi se pare că alții sunt vedetele țării. Ca să răspund sincer, nu îi place foarte mult latura asta. Mi s-a mai întâmplat la restaurant să vină oameni să facem o poză sau să îmi spună că se uită la emisiune și o văd că este puțin peste mână cu situațiile acestea. În general, este ok, înțelege ideea. Atât timp cât sunt suficient de mult acasă, cât își dorește ea, și suficient de implicat, nu o văd ca fiind o problemă. Dacă simte, în schimb, că oarece, orice din această carieră îi fură omul de acasă, cred că o să aibă o problemă. Am mare grijă și nu o să se întâmple chestia asta.
Lili Sandu: „Am devenit o persoană matinală“
- Cum a fost întoarcerea în televiziune?
- Exact așa cum mi-am imaginat-o: plină de oameni frumoși, de o energie incredibilă primită de la cei de acasă și de dimineți care mi-au amintit de ce iubesc acest domeniu. Dacă ar fi să o spun mai pe scurt, a fost o bucurie și o parte a vieții mele pe care mi-am dorit-o înapoi.
- Ești o persoană matinală?
- Chiar dacă nu aș fi fost, a fi mamă m-a învățat să fiu. Copilul are nevoie de atenție, iar eu mi-am dorit să i-o ofer cât am putut de mult. Apoi, de când am acceptat propunerea celor de la „Vorbește lumea”, programul matinal s-a schimbat. Mă trezesc la prima oră, petrec timp cu TJ, iar când el și Silviu pleacă spre grădiniță, eu îmi strâng lucrurile și fug spre studio, unde mă așteaptă fetele pentru make-up și păr. Așa că am devenit o persoană matinală!
„Cu Bogdan și Shurubel am avut o chimie incredibilă din prima zi”
- Caracterizează-i pe colegii tăi de platou, Shurubel și Bogdan!
- Fix oamenii de care aveam nevoie pentru a simți că am alături echipa perfectă, alături de care să vă aducem buna dispoziție de luni până vineri, între 10:30 și 13:00. Cam așa ar fi în doar cuvinte. Altfel v-aș spune că am avut o chimie incredibilă din prima zi și că mă bucur din suflet că aceasta este formula cu care am revenit la TV.
- Ce vorbește lumea despre Lili Sandu de când face parte din această echipă? Ai primit mesaje de la fani?
- Da, am primit multe mesaje de la telespectatori și mă bucur din suflet de fiecare gând primit de la ei. Lumea vorbește despre energia pe care o eman, despre viața mea de familie și despre lucrurile pe care le folosesc pentru îngrijirea tenului. Cam astea sunt întrebările pe care le primesc și fac tot ce ține de mine să le și răspund tuturor. Dacă nu discutăm despre cei care îmi scriu, ci despre cei care scriu direct diferite lucruri... e loc pentru toată lumea! Să știi că după atât de mulți ani de carieră și expunere media, mai sunt puține lucruri care mă deranjează cu adevărat.
„Dacă apare o oportunitate care mi se potrivește, muncesc pentru asta”
- Le cânți uneori telespectatorilor?
- Ultima dată le-am cântat la PROTEVELION și a fost... genial! Am fost alături de băieții mei, Bogdan și Shurubel, cu o piesă cu versuri scrise chiar de ei. A fost o atmosferă pe care nu o să o uit curând. Iar revenirea în studio mi-a amintit de toate clipele frumoase pe care le-am trăit pe scenă atunci când cântam alături de toți cei care veneau la concerte. Of, ce amintiri frumoase am!
- Dacă tot am vorbit despre cântat, lucrezi la un proiect nou?
- Nu lucrez, dar nici nu vreau să spun că nu se va mai întâmpla niciodată. Viața m-a surprins mereu cu lucruri frumoase, cu activități în care cred și care îmi aduc împlinire în suflet. Așa că cine știe ce-mi rezervă viitorul și în muzică? Poate vă anunț la un moment dat că voi lansa o piesă nouă!
- Ai strălucit și ca actriță de-a lungul timpului. Care ar fi rolul la care visezi în viitor?
- Îți mulțumesc pentru compliment! Să știi că nu am niciun rol anume la care să visez sau să mă imaginez în pielea cuiva. Există și un motiv pentru asta - deoarece sunt genul de persoană pragmatică, dacă simt că apare o oportunitate care mi se potrivește, muncesc pentru asta. Așa a fost și acum cu revenirea la „Vorbește lumea”. Simțeam că a venit momentul să mă întorc, că sunt pregătită să fiu iar alături de telespectatori și când a venit castingul pentru emisiune, am avut acel feeling bun de tot că e locul meu.
„Când îi văd zâmbetul lui TJ, simt că lumea mea e completă”
- S-a schimbat viața ta de când îl ai pe Thomas Jay?
- Normal! S-a schimbat în bine, s-a schimbat într-o mândrie constantă de mamă, într-o curiozitate de a descoperi alături de copilul meu lumea asta mare și de a-i fi aproape în acele momente care chiar contează pentru el. Au fost și clipe grele, dar și unele minunate. Dar nu aș da nici unele înapoi deoarece ele alcătuiesc acești primi ani ai mei ca mamă. Simt că a venit exact când trebuia în viața mea și sunt recunoscătoare.
- Spuneai pe blogul tău că venirea lui pe lume e ca un miracol. Miracolele se întâmplă doar celor care cred în ele?
- Miracolele se întâmplă celor care cred în ele, celor care aleg să nu vadă răul sau așteptarea ca fiind un dezastru, ci ca pe o provocare de depășit. Miracolele se întâmplă dacă știm să privim în jurul nostru și deschidem ochii ca atare.
- Cum vă împărțiți sarcinile în familie?
- Cum vă spuneam și anterior, Silviu este cel care-l duce pe TJ la grădiniță, iar eu merg să-l iau după emisiune și după ce trec prin redacție dacă mai avem treabă. Apoi e vremea mea ca mamă, sunt orele în care ne jucăm, descoperim și zâmbim. Seara e iar momentul de familie. Nu am stat niciodată să calculăm activitățile la minut sau la efort alocat. Cred că nu despre asta este vorba într-un cuplu, într-o familie care rezistă peste ani.
- Ce spune fiul tău când o vede pe mami la tv?
- Acum a ajuns la punctul în care realizează că mami e la TV și se bucură de fiecare dată. Mai stăm uneori și ne uităm la anumite momente și când îi văd zâmbetul, simt că lumea mea e completă.
- Ce progrese uimitoare a făcut în ultima perioadă TJ?
- Progrese uimitoare... ce cuvinte mari! De ce să privim așa? Uluitor este să-ți vezi copilul fericit, să îl vezi cum crește și evoluează cu fiecare zi, să îl simți că e într-un mediu care îi priește, că oamenii care-l ghidează îl duc pe drumul corect. Astea sunt progresele pe care ar trebui să le avem în vedere.
„Cred că într-un cuplu e important să nu uiți că sunt necesare ore, zile în doi”
- Mai aveți timp de mici escapade în doi de când sunteți părinți?
- Sigur că da. Cred că într-un cuplu e important să nu uiți că sunt necesare ore, zile în doi. Noi ne facem vreme și fugim câte un weekend la munte. Da, admit, stăm cu gândul la TJ, mai sunăm acasă să vedem ce face, dar ne asigurăm și că ne regăsim, că păstrăm acel foc dintre noi și că nu ne lăsăm distrași de tot ce e în exterior.
- Ești mereu fresh, mereu în formă. Care sunt ritualurile tale de frumusețe? Faci sport?
- Fac sport, da, de fiecare dată când îmi permite timpul. Sunt atentă şi la ceea ce mănânc. Asta nu înseamnă că fac foamea, ci că sunt conștientă să nu-mi refuz micile pofte, dar nici să nu gust în exces. De asemenea, îmi aloc timpul necesar pentru a-mi menține nu doar forma, ci și sănătatea. Cred că timpul pe care-l alocăm la sală, în natură sau unde alegem să facem sport ne ajută corpul, în primul rând. Iar faptul că arătăm și bine este un plus pe care nu ar trebui să-l uităm, corect?
„Nu am nevoie de mult ca să fiu fericită“
- Cariera ta e impresionantă. Ce ți-ai dori să mai faci și nu ai reușit încă?
- Viața m-a trecut prin multe experiențe, unele bune și unele rele. Și toate m-au făcut Lili de astăzi. Așa că sunt fericită să fiu în acest punct al vieții și nu analizez ce nu am bifat încă, ci aleg să văd toate lucrurile pe care le-am reușit. Dacă o să-mi doresc și altele... o să muncesc la fel de mult, o să învăț și o să le bifez și pe acelea!
- De unde își ia energia Lili Sandu?
- Din copilul ei. Din oamenii din jur. Din familie. Din lucrurile mici care îi aduc zâmbetul pe buze. Și vorbesc cât se poate de serios. Nu am nevoie de mult ca să fiu fericită. Iar în prezent? La prima oră îmi iau energia de la TJ, de la 10:30 de la cei de acasă... și tot așa. Vezi? Ce spuneam anterior? E suficient să privești în jur și găsești ceea ce ai nevoie!