de Georgiana Mihalcea

În fiecare duminică seara, începând cu ora 20:00, la Kanal D, Ana-Maria Barnoschi și Adrian Cristea dau tonul distracției și câștigurilor în bani, electrocasnice și chiar mașini în cadrul emisiunii „Roata Norocului”! Vedetele invitate luptă pentru cazuri sociale cot la cot cu concurenți redutabili, adunând puncte și executând pedepse amuzante spre deliciul telespectatorilor. Timp de două ore și jumătate se dau premii consistente, se cântă, se dansează, se râde și se plânge… de emoție, iar cei doi prezentatori au dialoguri savuroase și se înțeleg din priviri. Cum este viața lor în fața și în spatele camerelor de filmat, ne-au povestit chiar ei, în stilul caracteristic!

Ana-Maria Barnoschi: „M-a emoţionat o mamă care a câştigat maşina pentru că trebuia să-şi ducă fata la tratamente“

- Când spui „Roata Norocului”, spui Bursucu si Ana-Maria Barnoschi! Cum ai ajuns să faci parte din această echipă?

- Am fost la un casting, am trecut de etapele acestuia și așa am început să fac parte din această echipă minunată. Au trecut mulți ani de atunci, practic am crescut cu acest show atât de îndrăgit de români.

- Așa este, au trecut mulți ani de la prima ediție, care îți sunt cele mai dragi amintiri?

- Îmi este greu să aleg doar câteva dintre momentele frumoase, sunt atât de multe! De la caravanele prin țară, castingurile din marile orașe, când mergeam să acordăm premiile familiilor nevoiașe și până la personajele pe care le-am interpretat în emisiune. Toate ocupă un loc aparte în inima mea. Ce iubesc foarte mult la această emsiune, dincolo de distracția la maximum, este acea componentă prin care ajutăm oamenii care au nevoie de noi. Îmi aduc aminte de o doamnă care a câștigat o mașină de care avea o nevoie uriașă pentru a-și duce fetița, dificil de deplasat, la tratamente. „Roata Norocului” este un show care schimbă în bine viața oamenilor.

„Bursucu mă face să râd în continuu la filmări”

- Ce reprezentă pentru tine colaborarea cu Adi, alias Bursucu?

- Bursucu este un om extraordinar, un prieten pe care mă pot baza oricând. Este și colegul meu care mă face să râd în continuu la filmări, dar și în culise. Am învățat multe de la el, lângă el am evoluat profesional de-a lungul anilor. Și îi mulțumesc pentru asta!

- Ne bucuri în fiecare duminică prin spontaneitate, frumusețe și umor, dar și cu amicii tăi blănoși. Ei cum au intrat în echipa Kanal D?

- Au și ei ani buni de când sunt în echipa Kanal D și fac parte din această familie minunată. Ei nu au trecut de un castig (râde), pur și simplu m-au însoțit pe mine la filmări și s-au integrat foarte ușor în echipa de producție. Aici toată lumea îi iubește și cred că și telespectatorii îi îndrăgesc.

- În ce alte proiecte ești prinsă în această perioadă?

- Mai am o rubrică în cadrul emisiunii „Teo Show” și proiectele din online. La Teo este o continuă distracție pentru mine, e o rubrică aflată în strânsă legătură cu trendingurile din online. Teo e un om minunat, este un privilegiu pentru mine să lucrez în aceeași echipă cu ea și să primesc sfaturi de la un profesionist.

„Mănânc și nu mă îngraș. Am făcut sport toată viața”

- Ce face Ana în timpul liber? Care sunt activitățile tale preferate?

- Îmi place mult să călătoresc, de fiecare dată când am o perioadă liberă, prefer să merg în călătorii, să vizitez cât mai multe locuri, să mă bucur de oameni, de tradițiile locului, de mâncare și de tot ceea ce îți poate oferi o nouă destinație.

- Care e secretul siluetei tale? Mănânci și nu te îngrași sau...?

- Cam acesta ar fi secretul: mănânc și nu mă îngraș! Am făcut sport toată viața, cumva și de aici această constituție atletică, dar mă ajută și metabolismul, am arderile destul de rapide și o genă foarte bună. Nu am timp să merg toată ziua la sală. Îmi place și încerc să ajung de trei ori pe săptămână, dar reuşesc mereu, așa că ajung de maximum două ori.

- Cum ți-a influențat sportul modul de a fi, de a gândi?

- De la 3 ani am început să practic diverse sporturi. Am început cu gimnastica, a urmat dansul sportiv, atletismul și înotul. În același timp, îi apreciez pe sportivi și le admir spiritul competitiv care înseamnă și acceptarea loială a regulilor jocului. De-a lungul timpului, am încercat să împrumut din determinarea lor și din influența pozitivă pe care o au asupra celor din jur, oferindu-le așteptări peste nivelul de performanță, care să îi stimuleze, să îi motiveze, să deschidă orizonturile unor noi și noi recorduri.

- Ce nu pui sub nicio formă în farfurie?

- Aș putea să fac o listă foarte lungă, dar sub nicio formă în farfuria mea nu se regăsește ceapa. Și mai sunt și alte preparate pe care nu le mănânc: salata boeuf, piftia, ardeiul umplut, micii, carnea tocată.

- Dincolo de dietă, ai anumite ritualuri de îngrijire/înfrumusețare?

- Nu am ținut în viața mea o dietă, dar de ceva timp, am început să mănânc sănătos, să am grijă de mine mai mult. Pe lângă acestea, îmi fac periodic tratamente faciale, de la curățare și hidratare la luminozitate pentru ten, tratamente corporale și masaj. Nu există seară în care să nu mă demachiez și să nu îmi hidratez tenul, în general fac asta și dimineața, și seara.

„Am fost cerută în căsătorie în Santorini”

- Călătorești foarte mult și mereu postezi peisaje de vis. Care a fost cea mai frumoasă vananță de până acum?

- Nu aș putea să aleg una singură, toate mi-au plăcut. Însă vă pot spune că Santorini are o încărcătură emoțională aparte, acolo am fost cerută în căsătorie.

- Cum a fost acel moment?

- A fost un moment foarte emoționat, intim, eram doar noi doi. S-a petrecut într-un loc în care îmi doream de ceva timp să ajung și logodnicul meu s-a gândit să trăim împreună acel moment exact așa cum îl visasem eu! Am fost foarte fericită! Cererea a avut loc în Santorini, în vacanță. Știa că îmi doresc ceva intim, fără agitație și așa a fost. Era ultimul lucru la care mă așteptam în vacanța aceea, chiar nu mă gândeam deloc că urmează un asemenea moment, dar cred că asta a mai dat un plus de farmec cererii. A fost ceva cu încărcătură uriașă, el era foarte emoționat, eu la fel! Mai ales că nu mă așteptam! A fost totul ca la carte, s-a așezat în genunchi și m-a cerut. Prima persoană pe care am sunat-o să-i dau vestea a fost mama, era la bunica, așa că s-au bucurat împreună.

- Ați mai avansat cu planurile de nuntă de atunci? Ai probat vreo rochie de mireasă?

- Anul acesta ne-am axat mai mult pe partea profesională, vom vedea de la anul ce planuri ne vom face. Nu am stabilit încă nimic, dar ușor, ușor începem să ne ocupăm și de acest aspect. Cred că vom avea două evenimente, unul dedicat cununiei civile și altul celei religioase, în zile diferite. Cununia civilă va fi, probabil, un eveniment mai restrâns, iar cea religioasă va fi una mai mare, pentru că avem mulți prieteni.

„Dacă m-aş putea întoarce în trecut, aş petrece mai mult timp cu tata“

- Când erai mică, ce visai că vei face la maturitate?

- Evident că visam să le calc părinților mei pe urme, amândoi fiind profesori. Când am mai crescut, mi-am dorit să fiu actriță. Cumva mi s-a împlinit acest vis, pentru că la „Roata Norocului” interpretez tot felul de roluri.

- Dacă te-ai putea întoarce în trecut, ce ai schimba în viața ta?

- Cred că primul lucru care este și cel mai important: dacă m-aș putea întoarce în trecut, aș petrece mai mult timp cu tata. Și, de asemenea, nu aș mai pune atâtea virgule în momentele în care trebuia să pun punct.

Bursucu: „Iau în considerare să trec această poreclă în buletin“

- Puțină lume te știe de Adrian Cristea, toți îți spun „Bursucu”. Care e povestea numelui tău de scenă?

- Am „câștigat” acest apelativ acum mulți ani, când eram dansator și coregraf la o emisiune difuzată de altă televiziune. Petre Năstase, regizorul emisiunii la acel moment, ne-a dat tuturor câte o poreclă, pentru că eram 16 dansatori în corpul de balet și nu avea cum să ne rețină după nume. Mi-am însușit-o cu drag și chiar iau în considerare să trec această poreclă în buletin!

- Aduci voie bună și speranță în fiecare duminică în casele românilor. Cum ai ajuns să prezinți „Roata Norocului”?

- Am fost întrebat, la un moment dat, de managementul Kanal D la ce emisiune mi-ar plăcea să fiu invitat. Am răspuns: „La «Roata Norocului»”. La câteva luni după această discuție mi-au spus că s-au gândit să dau o probă pentru rolul de prezentator al acestei emisiuni. Am fost foarte emoționat, am dat probă și șefii mei au considerat că sunt bun pentru asta și mi-au spus că eu voi prezenta emisiunea „Roata Norocului”.

- Cât este „noroc” și cât e muncă în spatele rolului de prezentator?

- Nu cred că putem vorbi despre noroc după atâția ani în calitate de prezentator. Este multă muncă în spatele unei emisiuni. O întreagă echipă depune eforturi considerabile pentru ca cei de acasă să vadă un produs de calitate. Aș spune că „norocul” se limitează doar la a fi omul potrivit la locul potrivit, în momentul potrivit. Ca să te menții, însă, în preferințele publicului o perioadă atât de lungă de timp, este nevoie de multă muncă, de implicare.

„De la un sezon la altul, chimia dintre mine și Ana este mai puternică, ne înțelegem din priviri”

- Cum e colaborarea cu Ana pe platourile de filmare?

- Colaborăm foarte bine și asta se vede pe micul ecran în fiecare ediție. Suntem prieteni, ne completăm în emisiune și cred că acesta este secretul longevității colaborării noastre. Ana Maria Barnoschi este o fată muncitoare, corectă și foarte optimistă. Are și un umor debordant. Eu mă simt foarte bine în show-ul ăsta, mă simt ca acasă. Îmi place să-l fac, suntem mai buni de la un sezon la altul, chimia dintre mine și Ana este mai puternică, ne înțelegem din priviri. Suntem ca o adevărată familie, de la cameramani și până la regizori și producători.

- Sunteți prieteni și în afara emisiunii?

- Nu apucăm să ne vedem zilnic, pentru că fiecare are viața lui, iar eu merg la Constanța ori de câte ori prind o pauză de la filmări. Dar sunt convins că, dacă aș avea nevoie de un prieten, Ana mi-ar fi alături. Și viceversa este valabilă, dacă ar avea nevoie de sprijin, i l-aș oferi fără ezitare.

- Povestește-ne o întâmplare haioasă trăită împreună, pe care n-ai spus-o până acum publicului!

- Întâmplările haioase se văd în fiecare duminică la „Roata Norocului”, de la ora 20:00. N-aș putea să-mi aduc aminte o întâmplare care nu s-a văzut la televizor. Dar se petrec mereu lucruri care ne fac să râdem cu poftă sau ne fac pur și simplu să ne simțim bine. Povestim mereu ce ni s-a mai întâmplat, suntem prieteni cu toții. Iar Otto, cățelușul Anei, cu care vine cel mai des la filmări, este o nebunie, a devenit un fel de mascotă a emisiunii.

„Teo mi se părea intangibilă”

- De Teo Trandafir te leagă o lungă și frumoasă prietenie. Cum v-ați cunoscut?

- O cunosc pe Teo Trandafir de mai bine de 20 de ani. Ne-am întâlnit la mare. Ea avea emisiune și eu aveam program artistic în cadrul unui hotel din Olimp. Pe atunci nu era accesul de astăzi la internet, nu interacționai atât de ușor cu actorii, cu oamenii de televiziune. Îmi amintesc că Teo mi se părea intangibilă, nici nu mă gândeam că aș avea ce să vorbesc cu ea. La un moment dat, am fost față în față și am descoperit un om deschis, cu mult umor. M-a uimit relaxarea ei, mai ales că eu eram copleșit de emoții.

- Cât de greu a fost drumul de la statutul de dansator la cel de „rol principal” într-o televiziune?

- Toată viața mi-am dorit să fac televiziune și am învățat în fiecare zi ceva în direcția asta. Cariera de dansator și, mai apoi, cea de coregraf au fost pline de provocări și de momente frumoase în același timp. Am fost mai întâi dansator, după cinci sezoane am fost și coregraf. Drumul nu a fost dificil. Și în cazul acelui proiect stăteam în platou și eram mereu atent la juriu, la prezentatori cum repetau, la producător cum dădea indicații. Am fost mereu fascinat de televiziune, de film, de tot ce înseamnă munca de artist. Am „furat” atunci multe lucruri pe care acum le pun în practică și care mă ajută. Drumul nu a fost greu, eram în această lume de mulți ani și îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Când a venit propunerea de la Teo Trandafir de a face parte din echipa ei, am spus „Da!” fără să mă gândesc foarte mult. Era o evoluție firească.

„Drumul de la București la Constanța pentru mine nu e navetă, este normalitate”

- Mai dansezi în ultima vreme? Unde?

- Dansul va ocupa mereu un loc special în viața mea și, de câte ori am ocazia să dansez, o fac cu drag. Nu mai fac dans de performanță, ci mă ocup doar de partea aceasta de evenimente private. De mai bine de zece ani, mă întâlnesc cu oamenii, în fiecare vară la „Aqua Magic” din Mamaia unde dansăm și ne distrăm împreună.

- Știm că familia ta stă în Constanța. Cât de greu e să faci naveta la București?

- Pentru mine este la fel de normală cu a traversa Bucureștiul la o oră de vârf! Nu mai este navetă, pentru mine este deja normalitate. Mă cunosc oamenii din benzinării, am deja tabieturi și superstiții legate de drumul ăsta. Folosesc timpul pentru a mă gândi, povestesc la telefon cu prietenii.

„Eu sunt romantic. O răsfăţ pe soţia mea cu şampanie, lumânări, petale pe pat“

- Ce spune fetița ta când îl vede pe tati la televizor?

- Sunt la televizor dinainte ca ea să se nască, deci pentru Anays este ceva firesc. Fetele mele îmi lipsesc foarte mult, când sunt plecat. Singurul mod în care îmi alin dorul este apelând la Facetime, pentru că le pot vedea tot timpul. E greu, mai ales că fetele cresc, în special cea mică, și se dezvoltă foarte repede. De fiecare dată când revin acasă, îmi pare că mezina noastră a crescut vizibil, mi se pare că vorbește mai mult, că face lucruri noi. Cea mare e deja adolescentă.

- Ce activități faceți cu plăcere, împreună?

- Încerc să petrec cât mai mult timp cu ele când sunt acasă. Ne jucăm foarte mult, ne plimbăm, dansăm, cântăm. Anays este un copil plin de energie, nici când îi pun un film nu stă liniștită, este într-o continuă mișcare.

- Se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie la fel de puternică. Cum e femeia din spatele lui Bursucu?

- Andreea este un om minunat. Este omul care mă înțelege, mă susține și mă iubește necondiționat. Este omul lângă care mă culc și mă trezesc zâmbind.

- Cine este „responsabil” cu romantismul în relația voastră?

- Eu sunt romantic. Fac tot felul de gesturi prin care îmi arăt iubirea: aprind lumânări, aleg o șampanie bună, așez petale de trandafiri pe pat. Altă dată, de exemplu, m-am dus la piață, am venit cu 25 sau 45 de trandafiri acasă și i-am pus într-o vază, în timp ce ea dădea cu aspiratorul în altă cameră. Ea nu prea e romantică.