de Georgiana Mihalcea
Amfitrioana matinalului de la Etno TV este nimeni alta decât cântăreața de muzică populară Raluca Diaconu, sora mai mare a la fel de celebrei Theo Rose. Chiar dacă este prinsă între platoul de filmare, scena de spectacole şi lecțiile de canto popular cu elevii săi, și-a găsit răgaz să stăm de vorbă pe îndelete despre activitatea sa profesională și viața sa personală. Am (re)descoperit forța unui om care își trăiește acum visurile din copilărie, recunoascătoare Celui de Sus pentru tot ceea ce are, un izvor de înțelepciune și de spiritualitate ascuns în chipul frumos și blând al fetei cu glas de aur din Valea Teleajenului.
„«Dimineți cu cântec» mi-a dat prilejul de a mă apropia de cei de acasă, iar de la invitații mei am reînvățat recunoștința!”
- „Dimineți cu cântec” ne dă o stare de bine de la prima oră. Ce înseamnă pentru tine acest proiect?
- „Dimineți cu cântec” este matinalul cu cele mai multe și mai frumoase cântece de muzică populară și nu numai. Totul este firesc: ne trezim devreme, ne facem diminețile mai frumoase, ne propunem să începem ziua cu zâmbetul pe buze, cu gândul la valorile tradiționale: dragostea și credința. Și ne dorim să transmitem o energie benefică, o stare de bine care să conteze pentru cei care ne urmăresc la Etno TV. Este proiectul pe care l-am așteptat și care a venit la momentul potrivit în cariera mea, dându-mi prilejul de a mă apropia și mai mult de cei de acasă, de a mă reîntâlni cu artiștii, cu colegii de scenă, dar și de a cunoaște oameni noi, oameni interesanți, care aduc o contribuție de frumos lumii în care trăim. Am înțeles că, dacă în micuța noastră „sufragerie” e armonie, ne simțim bine alături de invitați, îi onorăm prin modul în care îi primim, prin felul în care eu mă manifest ca o gazdă bună, asta se simte și acasă, dincolo de ecran.
- Invitații tăi sunt oameni cu totul deosebiți. Ce lecții importante ai învățat de la ei?
- Învăț, descopăr, admir, sunt fermecată de oamenii care vin pe canapea, care au reușit în viață, care au realizat ceva, care și-au materializat niște visuri, ei au întotdeauna ceva de spus, de la ei poți învăța multe, dar mai ales că se poate, că nimic nu e imposibil, că piedicile și obstacolele îți apar în cale, dar pot fi depășite. De la invitații mei am reînvățat recunoștința! În primele săptămâni de matinal, când îmi era destul de greu să mă adaptez noului program, ținând seamă că în cei 9 ani de televiziune am făcut doar emisiuni de seară sau de amiază, am auzit foarte des la oaspeții mei că primul lucru pe care îl fac dimineața este să îi mulțumească Lui Dumnezeu pentru că au trecut noaptea cu bine, pentru o nouă zi, pentru că s-au trezit. Iată ce frumos! Am învățat că acesta trebuie să fie primul gând al zilei.
„Sunt născută în aceeași zi cu doamna Irina Loghin. Am simțit dintotdeauna că avem o conexiune”
- E multă spiritualitate, pe lângă cântec, în emisiunea ta. Știu că odată ai întrebat-o pe doamna Irina Loghin dacă are o rugăciune preferată. Te-aș întreba și eu același lucru pe tine!
- Da, doamna Irina Loghin este o mare artistă. Este reprezentanta de frunte a folclorului muzical muntenesc, prahovean, pe care și eu îl îndrăgesc și îl promovez prin cântec. Am fost și sunt onorată de fiecare dată când vine la emisiuniile mele. Suntem născute în aceeași zi, 19 februarie. Primul cântec pe care l-am cântat pe o scenă a fost din repertoriul dumneaei. Și am simțit dintotdeauna că avem o conexiune. Descoperind-o și ca om, nu doar ca artist, am admirat și faptul că are o credință puternică în Dumnezeu. Iar eu cred cu tărie că fără Dumnezeu nu putem face nimic bun și trainic. Relația mea cea mai importantă este cu El. Și am o dragoste aparte, așa cum cred că e firesc, față de Maica Domnului, Ea fiind modelul suprem de feminitate, Mama tuturor mamelor, Îndrumătoare și Ajutătoarea tuturor celor care aleargă la sprijinul Ei. În fiecare seară citesc Paraclisul Maicii Domnului, iar rugăciunea mea preferată este aceasta: „Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, deci dezleagă-l precum voieşti, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!”.
- Crezi că, pe lângă muncă și talent, voia lui Dumnezeu a jucat un rol în construirea carierei tale?
- De la o vreme încoace, pun în mâinile Prietenului Veșnic, așa cum îmi place să-I spun, toate „poverile” mele. Dumnezeu este cel care pune în noi darurile Sale, așa cum este și talentul muzical în cazul meu, vocația de artist. Pune în noi aceste daruri cu un scop. Îndemnul meu pentru cei care citesc aceste rânduri este să privească cu atenție și cu dragoste în adâncul sufletului lor și să descopere darurile Lui Dumnezeu din ei, dacă nu le-au identificat până acum, și cu râvnă și curaj să le pună la treabă! De aici vine împlinirea! Așadar, talent plus muncă, plus credința că totul este posibil la Dumnezeu! Eu sunt doar o fată simplă, dintr-un sat al Munteniei, care a visat cu ochii deschiși, cântând prin livada de meri tot ceea ce trăiește astăzi. Nu am dat șpagă, nu am făcut acele compromisuri fără de care spun unii și alții că, „vezi Doamne”, nu poți reuși, nu m-am „tunat” în niciun fel ca să fiu mai „evidentă” și mai „conformă” cerințelor „pieții”, dar am făcut un singur lucru de care sunt mândră, am ținut aproape de Dumnezeu.
„Tata merge cu mine la spectacole, mama mă ajută la treburile gospodărești, pentru ca eu să mă pot dedica drumului meu”
- Acum ești un nume cunoscut în lumea televiziunii, dar, spuneai la un moment dat, că părinții aveau alte planuri pentru tine când erai adolescentă. Care erau acelea?
- Părinții mi-au dat viață, m-au crescut, m-au purtat prin școli și nu le pot răsplăti niciodată atâta dragoste și purtare de grijă! Tot ei sunt cei care m-au susținut necondiționat. Și-au dorit să fac mai mult decât muzică pentru că știau că pot mult. M-au văzut mereu și la catedră și au proiectat asta. Au insistat să fac și o altă facultate pe lângă cea de Pedagogie muzicală. Sunt licențiată și în Jurnalism. Mi-au prins bine sfaturile lor, îndrumările lor. Părinții ne vor binele, ne văd cu adevărat potențialul și sunt primii care cred în noi! Ei ne dau aripi. Iar eu mi-am întins aripile sub razele calde de iubire, iubirea părinților mei. Sunt foarte recunoscătoare că îi am! În continuare ei sunt cei care mă sprijină să fac tot ceea fac, tata mai merge cu mine la spectacole, mă duce la cele două centre culturale din Prahova unde susțin cursurile de canto muzică populară. Mama îmi gătește din când în când, mă ajută cu treburile gospodărești când poate, ambii îmi iau de pe umeri poveri, tocmai ca eu să mă pot dedica drumului meu!
- Dragostea pentru copii și pentru folclor te-au făcut un excelent dascăl pentru tinerii din Izvoarele și Vălenii de Munte. Cum te împlici acum în acest proiect?
- Sunt peste 50 de copii, de la ambele centre culturale, sunt cuminți, talentați, dornici să învețe, să descopere frumusețile cântecelor populare. Fiecare întâlnire cu ei este un prilej de bucurie! Acum lucrăm la colinde. Vom avea spectacole în preajma Sărbătorilor de iarnă, dar le-am promis că vor ajunge și la matinal, să îi vadă bunicii la Etno TV. Vom cânta și la bisericile din zonă. Sunt foarte încântați! În plus, pe 23 decembrie, la Izvoarele, ne îmbrăcăm în costume tradiționale și mergem la colindat prin satele comunei. Aș vrea ca ei să iubească portul tradițional, obiceiurile noastre, să le cunoască și să le respecte şi să le ducă mai departe!
„Anxietatea a apărut ca urmare a faptului că nu trăiam în acord cu sufletul meu”
- Ai declarat public că ai suferit de anxietate. Cum ai reușit să scapi de această problemă emoțională?
- În cazul meu, anxietatea a apărut ca urmare a faptului că nu trăiam în acord cu sufletul meu. Au fost niște ani ai tinereții în care am neglijat relația mea cu mine însămi, cu Dumnezeu și, când ești deconectat de la esența ta divină, atunci apar și boli, și anxietate, toate vin ca să te trezească, să te dezmeticească. Din clipa în care identifici care sunt problemele sufletului tău, când descifrezi mesajul său și când ai curajul să trăiești în adevăr, cu toate riscurile, înfruntând toate fricile, din acel moment te recâștigi pe tine, îți redobândești sinele real și orice anxietate dispare.
- Care sunt lucrurile care acum îți aduc liniște și împlinire sufletească?
- Liniștea se instalează când pricepi că ești la drum cu Dumnezeu și când accepți să renunți la voia proprie și spui „Facă-se voia Ta”. Liniștea vine din rugăciunea zilnică. Împlinirea sufletească o simt când fac ceea ce iubesc, când pasiunile mele rodesc: cântece, spectacole, proiecte alături de elevii mei, emisiuni, poezii. Cânt și la nunți, botezuri și alte petreceri private, iar când sunt în mijlocul oamenilor, în centrul horei, simt o bucurie împlinitoare şi binecuvântare. Dar cea mai puternică împlinire sufletească se trăiește în familie, lângă omul drag, lângă acel sufletul care se potrivește cel mai bine cu al tău.
„Îmi place să simt intens acea emoție a prezentului trăit deplin”
- Ești un om frumos și la chip, dar și în interior. Care crezi că sunt cele mai importante trei calități ale tale?
- Sunt creativă, sunt spontană, sunt descurcăreață și nu mă pierd în situații grele! Îmi plac mult emisiunile în direct, îmi place să simt intens acea emoție a prezentului trăit deplin. Dar la direct se pot întâmpla multe lucruri neprevăzute. Întotdeauna găsesc rapid soluții, am reacții naturale, prompte, țin piept orice-ar fi, te poți baza pe mine, le dau celor din jur senzația că nimic rău nu se poate întâmpla, că dețin controlul, chiar dacă uneori nu e așa!
- Dar vreun defect?
- Aici lista e mai lungă! Voi spune doar două defecte care mă supără în ceea ce mă privește... Deși iubesc ordinea, nu sunt o fire prea ordonată. Nici prea organizată nu sunt, de aceea uneori durează mai mult până definitivez proiectele. Dar lucrez cu mine în aceste privințe și învăț de la alții! Nimeni nu-i perfect, dar suntem perfectibili și aleg să mă concentrez asupra darurilor, nu a lipsurilor.
„În dimineaţa de Crăciun, tata este cel care împarte darurile de la Moşul“
- Mai e puțin și vin Sărbătorile de iarnă. Cum petrece familia Diaconu această perioadă?
- Le așteptăm cu mult drag, mai ales că anul acesta este primul Crăciun pentru micuțul Sasha! Va fi special! Avem câteva tradiții în familie pe care le respectăm an de an. În Ajun de Crăciun ne adunăm la casa părintească și împodobim bradul împreună. Iar în dimineața de Crăciun, tata este cel care împarte darurile de la Moșul. De fiecare dată este foarte emoționant! Este un prilej deosebit în care simțim cu toții profund recunoștința pentru binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră, asupra familiei noastre!
- Copilul din tine ce dar așteaptă anul acesta de Moș Crăciun?
- Copilul din mine se bucură tare mult de iubirea pe care o primește și pe care o oferă și așteaptă cu nerăbdare Sărbătorile de iarnă, exact ca în copilărie! În mine e un copil fericit care a primit multe daruri frumoase de la Dumnezeu și care e conștient că, la rându-i, e dator să dea mai departe. Îmi doresc, din desaga Moșului, mai multe clipe magice, fericite, acel timp favorabil, sănătate și viață lungă pentru ai mei și pentru toți oamenii!
„Îmi hidratez bine pielea şi fac din când în când masaj terapeutic“
- De la ce ritualuri de frumusețe nu te abați niciodată?
- Nu am niște ritualuri de frumusețe anume! Dar, ca orice femeie, mă îngrijesc și sunt atentă la mine. Caut să beau apă suficientă, să am o alimentație echilibrată, să mă odihnesc îndeajuns. Mi-aș dori să fac și mai multă mișcare! Nu adorm până nu îmi demachiez tenul corespunzător, până nu mă spăl și îmi hidratez bine pielea. Fac din când în când masaj terapeutic. Și am grijă de suflet pentru că frumusețea se revarsă de la interior spre exterior! Să nu uităm că „frumusețea fizică este incompletă dacă nu este animată de frumusețe spirituală”, așa cum spunea Victor Hugo și „cea mai frumoasă femeie este femeia fericită”.
„Cu Theodora am o relaţie autentică, evoluată de la o dragoste maternă la o iubire de soră“
- Eforturile tale au înlesnit și drumul surorii tale, Theo Rose, spre afirmare. Cât de mult te-ai implicat în formarea ei ca artist?
- Theodora este, așa cum o spune și numele, darul lui Dumnezeu, din limba greacă: theos - Dumnezeu și „doron” - dar. Așa este ea pentru familia noastră, pentru întreaga Românie! Desigur că i-am insuflat dragostea pentru cântec, pentru scenă și am învățat-o, și am instruit-o cât de bine am putut și am știut în anii copilăriei și adolescenței sale, însă ea este plină de talent, are multe daruri, e muncitoare, e ambiţioasă, e deosebit de generoasă, are o capacitate imensă de a dărui și de a se dedica pasiunilor sale pentru muzică, televiziune, film. Am fost și vreau să fiu în continuare, atât pentru ea, cât și pentru fratele nostru, sora cea mare, cu tot ce implică acest rol luat în serios și trăit cu dragoste!
- Acum drumurile voastre sunt bine definite. Cum sunt momentele în care vă rupeți de toate și sunteți împreună, ca în copilărie?
- Suntem două fete simple, două surori cu o relație autentică, care a evoluat, în cazul meu, de la o dragostea mai degrabă maternă la o iubire de soră. Ne împărtășim micile și marile bucurii, la fel și suferințele, ne ajutăm și ne inspirăm reciproc, ne suntem alături la nevoie și la orice prilej de sărbătoare! Suntem ambele conștiente că familia este cea mai importantă!
„Venirea lui Sasha pe lume ne-a legat și mai tare destinele și sufletele”
- Relația voastră este și mai strânsă acum, că ești nașa copilului său. Îl alinți într-un mod special pe micuțul Sasha?
- Venirea lui Sasha pe lume ne-a legat și mai tare destinele și sufletele. Sashi a adus numai iubire și fericire în viețile noastre. Este micul nostru prinț! Un copil superb și bun, pe care l-am adorat din prima clipă în care am aflat că există în pântecele mamei sale. Îl alint Sashi și îl iubesc nemărginit!
- Care este cea mai dragă amintire din copilăria voastră?
- Una dintre cele mai dragi amintiri este când o țineam pe ea în brațe, așa cum îl port acum pe Sasha și îi cântam până adormea. Apoi este o amintire neprețuită de când am mers cu ea la primul festival-concurs de muzică ușoară, la care, după ce a cântat superb, a venit fuga plângând de emoție în brațele mele. Atunci a obținut primul premiu I la un astfel de concurs. Amândouă am fost foarte mândre!
- De la cine ați moștenit talentul muzical?
- Ambii noștri părinți sunt înzestrați cu voci frumoase și cu o bună ureche muzicală. Bunicile noastre, de asemenea.