de Traian Mihai

Alina Sorescu este una dintre puţinele artiste care, la doar 37 de ani, se mândreşte cu o carieră artistică bogată, de... 33 de ani! A început să cânte de când era doar o copilă, dar talentul ei, dublat de multă muncă, de dragoste pentru muzică şi de seriozitate, a propulsat-o rapid spre succes. A lucrat sub îndumarea unor nume mari ale muzicii, care au format-o şi i-au cizelat talentul. Spontaneitatea, prezenţa scenică agreabilă şi felul deschis, vesel de a se exprima au ajutat-o să devină şi moderator de emisiuni tv sau de spectacole, având, în paralel, apariţii în calitate de solistă la festivaluri şi concursuri muzicale. Alina iubeşte copiii, din acest motiv a ales să călăuzească paşii micuţilor talentaţi în muzică, prin atelierul ei de muzică - „Picii lu’ Soreasca”. Fiind un Rac veritabil, preţuieşte foarte mult familia, iar cele două fiice ale sale reprezintă centrul universului ei. În preajma Crăciunului, Alina şi-a deschis sufletul şi ne-a împărtăşit, în interviul următor, momente frumoase legate de cariera ei artistică, de copilăria ei şi a fiicelor sale.

„La 5 ani, în primul turneu în Franţa, mi-am spart capul”

- Alina, anul acesta s-au împlinit 33 de ani de când eşti pe scenă. Ai debutat la 4 ani, în grupul MINISONG, apoi ai început să cânţi singură, ai participat la emisiuni de televiziune pentru copii, iar la 10 ani ai lansat primul album ca solistă - „Voi fi o stea”. Cine a avut încredere în talentul tău şi a compus melodiile de pe acest prim album?

- Am avut marele noroc ca părinţii mei să îmi observe chemarea către muzică şi să mă ducă, la vârsta de 4 ani, la preselecțiile pe care Ioan Luchian Mihalea le făcea pentru MINISONG la Şcoala nr. 197 din Drumul Taberei. El a fost cel care le-a confirmat că am înclinaţii muzicale şi că merită să se ocupe de mine. Ceea ce au şi făcut cu multă dăruire. După dispariţia tragică a lui Mihalea dintre noi, m-au înscris la Palatul Naţional al Copiilor şi apoi, după primele premii câştigate la concursuri, au venit şi primele melodii proprii, compuse întâi de Mihai şi Romeo Vanica. Iar prima mea mare realizare, fiind, de altfel, primul album lansat de un copil, s-a întâmplat când aveam 10 ani, piesele fiind compuse de Eugen Mihăescu, de la trupa Krypton, şi s-a bucurat de mare succes.

- Ai plecat de mic copil în turnee, atât în ţară, cât şi peste hotare. Te rog să ne împărtăşeşti câteva amintiri.

- Am fost o privilegiată să cunosc atâtea ţări încă de mică, alături de MINISONG. Aveam 5 ani când am plecat în Franţa, în primul turneu cu autocarul, şi, fiind cea mai mică membră, eram lăsată în grija unei fete mai mari din grup. Nu a fost o plecare fără păţanii, pentru că am alunecat la un popas şi mi-am spart capul… (râde) Dar Mihalea m-a pansat şi totul s-a terminat cu bine, doar aşa, ca să am ce povesti acum. (râde) Însă era fantastic să fiu cu el şi colegii mei pe scenă. Show-urile noastre din ţară şi din străinătate erau foarte apreciate. Sunt mândră că am avut un astfel de start şi un astfel de prim îndrumător.

„Când aveam 16 ani, am fost aleasă de domnul Lazarov pentru a prezenta emisiunea «Ploaia de stele» la TVR”

- După ce ai devenit cunoscută ca solistă, ai fost solicitată să prezinţi emisiuni de televiziune pentru copii. Era o altă experienţă - nu doar cântai, ci şi prezentai alţi copii talentaţi. Cum a perceput copilul Alina - de atunci - această postură de prezentator?

- Mi-a fost uşor să fac trecerea şi îmi erau apreciate tocmai dezinvoltura şi naturaleţea cu care vorbeam în faţa camerei. Nu mai aveam trac, eram deja antrenată să-mi gestionez emoţiile după anii petrecuţi pe scenă. Iar copilul Alina era mândru de rolul pe care îl avea. Însă, probabil, atunci eram mult prea mică să realizez şansa fabuloasă pe care am avut-o. Astăzi, oameni care mă ştiu de mic copil, cu care colaborez în continuare, îmi spun că îmi observau de atunci determinarea şi atenţia. Eram conştiincioasă şi nu voiam să îmi scape ceva….

- Aveai 16 ani când reputatul om de televiziune Valeriu Lazarov te-a ales co-prezentator al emisiunii „Ploaia de stele”, la TVR. Ce ai învăţat din colaborarea cu acest renumit realizator tv?

- Am fost onorată să fiu aleasă chiar de domnul Lazarov drept colegă a lui Cosmin Cernat la această emisiune, chiar dacă nici nu eram majoră atunci. Căuta o artistă tânără, care să fi trecut ea însăşi prin experienţele celor care cântau la „Ploaia de stele”. Îmi plăceau emisiile la care era şi dumnealui prezent, era foarte atent la detalii şi am învăţat un secret preţios: până şi spontaneitatea se învaţă. Şi ca să fii natural în faţa camerei, trebuie să fii, mai întâi, stăpân pe ce ai de facut. Deci repetam minuţios şi nu mă duceam la nicio ediţie nepregătită.

„De la Mihalea am luat dezinvoltura scenică, de la Gloria Bordea - atenţia la intonaţie, iar de la Viorela Filip - capacitatea de a transmite”

- Când erai în MINISONG l-ai avut profesor pe artistul Ioan Luchian Mihalea. Mai târziu ai studiat canto la Şcoala Populară de Artă, cu profesoarele Gloria Bordea şi Viorela Filip. Ce înseamnă pentru tine faptul că ai avut ca mentori aceste nume mari ale muzicii?

- Am avut, într-adevăr, multe de învăţat de la fiecare dintre profesorii mei, i-am respectat pentru carierele lor şi am încercat să îi fac să fie mândri de mine. De la Mihalea îmi place să cred că am luat dezinvoltura scenică, de la doamna Gloria Bordea - atenţia la intonaţie, iar de la doamna Viorela Filip - capacitatea de a transmite.

- Există ceva ce ai „furat” de la ei - din punct de vedere pedagogic - şi aplici acum, cu „Picii lu’ Soreasca”? Ce te-a determinat să creezi acest atelier de muzică?

- Eu însămi am fost un copil care s-a dezvoltat şi şi-a câştigat încrederea de sine prin muzică şi am realizat că o astfel de activitate artistică îi ajută pe cei mici să crească armonios. Având atâta experienţă, prezentând emisiuni şi festivaluri pentru copii, mi-am dat seama că este un domeniu care mă defineşte, tocmai pentru că pot fi un exemplu pentru copiii care vor să urmeze această cale. Inclusiv tatăl meu, care mă ajută în organizarea activităţii „Picilor”, îi ghidează pe părinţii care vor să se ocupe de copiii lor în această direcţie. În momentul în care m-am decis să încep cursurile pentru pici, am obţinut şi diploma de psihopedagog, urmând cursurile Departamentului pentru Formare a Cadrelor Didactice din Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, de la Universitatea din Bucureşti.

„Cine lucrează cu copiii trebuie să aibă har şi abilitatea de a se pune la mintea lor într-un mod jucăuş, dar înţelept”

- Ştiu că iubeşti copiii şi că ai multă răbdare cu ei. Ce alte calităţi sunt necesare pentru un profesor pentru a se face ascultat de copii, dar şi de a-i determina să capete încredere în ei?

- Cine lucrează cu copiii trebuie să aibă har, să se nască, probabil, cu abilitatea de a se pune la mintea lor într-un mod jucăuş, dar înţelept. Un pedagog trebuie să aibă răbdare din naştere, pe care, ulterior, să şi-o antreneze. Iar copiii să îl umple de energie, nu să îl „stoarcă”. Să lucrezi cu cei mici nu e uşor, înseamnă o mare responsabilitate, ceea ce le transmiţi le va servi drept ghid în ce vor face mai departe. Însă, pentru mine, satisfacţia este enormă. Mai ales atunci când văd, de exemplu, un copil timid care înfloreşte şi capătă încredere în propriile forţe prin expunerea la scenă şi depăşirea emoţiilor.

„Fetiţele mele sunt întotdeauna pe primul plan, mă motivează în tot ce fac”

- Eşti mama a două fetiţe frumoase, Carolina şi Raisa, care au 9, respectiv, 7 ani. Dacă ar alege o carieră muzicală le-ai încuraja?  

- Vom vedea către ce se vor îndrepta, sunt încă mici. Le place la cursurile mele cu picii şi abia aşteaptă să poată veni, însă, din păcate, având în vedere situaţia noastră personală, prezenţa lor este posibilă doar în timpul când sunt la mine. Şi încerc să compensez lipsa de la cursuri repetând cu ele acasă, pentru că orice activitate are nevoie de constanţă pentru a da rezultate. Din păcate, nu participă la toate evenimentele noastre, însă le place să fie alături de mine pe scenă şi fac tot posibilul să fiu un exemplu pentru ele. S-au bucurat, recent, de experienţa videoclipului „Crăciunul din poveşti”.

- Spuneai că şi Carolina, şi Raisa au ureche muzicală...

- Da, amândouă au talent artistic şi sunt atrase de această zonă.

- Deşi eşti o persoană foarte ocupată prin prisma activităţii tale, mereu acorzi o mare atenţie fiicelor tale. E greu? E uşor?

- Fetiţele au fost, încă de când le-am născut, sunt şi vor fi întotdeauna pe primul plan. Ele mă motivează în tot ce fac. Evident că pentru împlinirea fiecărui om, e important să ai şi o activitate profesională care să îţi placă şi să îţi aducă o viaţă liniştită. Am fost dintotdeauna un om cu multe activităţi şi cu un program încărcat. Dar încerc mereu să mă organizez, să mă pot împărţi între toate. Partea bună este că, lucrând şi eu cu copii, am vacanţe odată cu fetele, deci am mult timp pentru ele când sunt libere.

„Țara mea e aici şi nu m-am gândit niciodată să plec”

- Ai fost în multe turnee peste hotare. Te-ai gândit vreodată să pleci definitiv din ţară?

- Nu, țara mea e aici şi nu m-am gândit niciodată să plec. Sunt ataşată de familie, de public, de locuri, de tot…

- Anul 2022 a fost mai dificil pentru tine, ai trecut prin momente care te-au marcat emoţional - divorţul de Alexandru Ciucu, tatăl fiicelor tale, apoi problemele legate de custodie, de domiciliul fetelor. Totuşi, ai reuşit să-ţi păstrezi echilibrul, să continui activitatea. Ce anume ţi-a dat forţa pentru a depăşi aceste momente?

- Nu am depăşit încă momentele, procesul de divorţ se va relua din primăvară. Nu e vorba despre probleme de custodie, aceasta este comună, ci despre programul de vizită, astfel încât fetele să aibă o viaţă stabilă. Mă ocup de ele şi de profesia mea, ceea ce mă împlineşte şi îmi ocupă tot timpul.

- Tot în 2022, ai avut spectacole împreună cu picii, ai lansat trei videoclipuri, ai găzduit - la Ateneul Român - spectacole caritabile.

- Am găzduit, într-adevăr, două evenimente caritabile mari la Ateneul Român - în decembrie 2022 şi în aprilie 2023 - şi m-am bucurat să pot face un bine copiilor aflaţi în nevoie. Cred că şi aceasta este menirea artiştilor.

„Anul 2023 a fost prolific, prin muzică simt că am renăscut”

- Anul 2023 - care se apropie de final - a fost un an plin de realizări pentru tine. Ai lansat, alături de pici, piesele „Crede în tine” şi „Crăciunul din poveşti”, iar ca solistă ai lansat cântecele „Schimb de zâmbete” şi „În numele iubirii”. Titlul acestuia din urmă se potriveşte cu trăirile tale recente din viaţa personală.

- Da, m-am regăsit în versurile melodiilor mele şi cred că emoţia din vocea mea a ajuns la inimile celor care le-au ascultat. M-am bucurat de reacţii foarte frumoase şi, prin muzică, simt că am renăscut.

- La 30 noiembrie ai fost pe scena Sălii Palatului alături de Paul Surugiu - FUEGO, când a sărbătorit 30 de ani de carieră. Cum ai perceput, în calitate de invitat, acest spectacol?

- Pe Paul îl apreciez enorm ca om şi ca artist. Ne cunoaştem de la debut şi am fost colegi de prezentare, de multe ori, la Sala Radio. Nu mai spun câte amintiri frumoase avem din turnee! Chiar am povestit despre acestea în timpul concertului… Îl felicit pentru show-ul total pe care îl face: muzică, atmosferă, costume, coregrafii, lumini…

Carolina şi Raisa au talent artistic şi sunt atrase de muzică. Recent, ele au participat la videoclipul „Crăciunul din poveşti”

„În concertul lui, Al Bano m-a numit «Albana»“

- În acest an, ai fost invitată la concertul aniversar al lui Al Bano - la împlinirea a 80 de ani de viaţă ai artistului - de la Sala Palatului. Spuneai, înainte de concert, că din copilărie îi ascultai cântecele și erai fascinată de duetele lui cu Romina Power. Ce ai simţit fiind pe scenă alături de o personalitate a muzicii de talia lui Al Bano?

- Nu o să uit momentul în care Al Bano mi-a pus pălăria lui pe cap şi m-a numit… „Albana”, eu fiind îmbrăcată în alb... A fost o onoare pentru mine să cânt alături de el şlagărele „Sharazan” şi „Ci sara”.

„În memoria bunicii, păstrăm tradiţia ca în fiecare an, de Crăciun să fim împreună, toată familia“

- Se apropie Crăciunul - cea mai veselă sărbătoare a creştinilor. Cum era această sărbătoare pentru copilul Alina?

- Încă de mică iubeam Crăciunul pentru magia pe care o aduce. Îmi plăcea pentru că aveam multe spectacole la care colindam şi pentru că toată familia se aduna la masă, în jurul bunicii mele, la Roşiorii de Vede. În memoria ei, păstrăm această tradiţie în fiecare an şi, orice ar fi, de Crăciun suntem împreună.

- Ai amintiri deosebite legate de Moş Crăciun? Există vreun dar anume primit sub brad care îţi e cel mai drag?

- Da, prima mea orgă!

- Presupun că ai avut multe spectacole ori filmări legate de Crăciun - şi ca solistă, şi împreună cu picii tăi. Te rog să ne povesteşti momente care ţi-au rămas în minte de la aceste evenimente.

- Am o activitate foarte intensă de Crăciun, am lansat chiar şi albumul de colinde „Mersi, Moş Crăciun”, plus videoclipuri filmate în atmosfera specifică. De obicei, emisiunile de Crăciun se filmează cu mult timp înainte şi trebuie să recunosc că e o senzaţie puţin ciudată să „petreci” Crăciunul în miezul verii, cum mi s-a întâmplat de multe ori… (râde)

- Orice mamă încearcă să facă, pentru copilul/copiii ei, cât mai frumoasă sărbătoarea Crăciunului. Ai amintiri dragi sau amuzante legate de felul în care fiicele tale s-au întâlnit cu Moş Crăciun, de-a lungul anilor?

- La început, ca oricărui copil, le era teamă de Moşu’, când îl vedeau cu barba lui mare şi albă... Acum, crescând, abia aşteaptă să îl mai întâlnească la vreun eveniment.

- Ce îţi doreşti de la Moş Crăciun, Alina?

- Îmi doresc sănătate şi linişte pentru mine, pentru fetiţe şi pentru familia mea.

- Ne poţi dezvălui proiecte pe care le ai în plan?

- În ianuarie 2024 fac înscrieri pentru pici noi în trupa mea şi pregătesc deja sezonul de primăvară cu noi melodii şi evenimente.