de Georgiana Mihalcea
Ne aflăm la nicio lună de la finala show-lui „Vocea Românei” de la PRO TV și încă nu ne-am revenit după prestația de excepție a câștigătoarei! Imediat ce au trecut Sărbătorile de iarnă am stat de vorbă cu aceasta, pentru a descoperi cum a fost pentru ea această experiență. Alexandra Căpitănescu, din echipa lui Tudor Chirilă, a câștigat marele trofeu și premiul în valoare de 100.000 de euro. În plus, acest titlu îi va aduce și invitația de a urca pe scena celebrului festival Electric Castle, în 2024. Aparent e doar un copil de 20 ani, dar cu o personalitate foarte puternică, visuri mari și o voce pe care n-ai cum s-o uiți odată ce ai auzit-o!
„Inițial, eu nu am avut curaj să particip la «Vocea României»”
- În primul rând felicitări pentru câștigarea trofeului Vocea României 2023! Ce ai simțit în clipa în care l-ai primit?
- Mulțumesc frumos! Când mi-am auzit numele m-am bucurat, îmi venea să plâng, nu știam dacă este real… Efectiv nu știam cum să mă bucur. Eram copleșită de tot, mai ales atunci când am primit trofeul în mână. Când l-am ținut prima oară în brațe mă gândeam: „Sigur este al meu? Chiar am câștigat? Am putut eu să realizez așa ceva?”. Așa bucurie nu am simțit în viața mea!
- Te așteptai să câștigi?
- Sincer, mă așteptam să câștig în proporție de 2%-3%. Aveam încredere în momentele mele, dar mereu îmi este frică să sper, că dacă îmi fac anumite așteptări și nu se întâmplă, voi fi dezamăgită. Am preferat să rămân rezervată. Pentru mine acest sezon a însemnat un urcuș-coborâș de emoție, de stare. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să lucrez cu Tudor Chirilă. De la el am învățat să nu iau decizii pripite, să mă gândesc chiar și de zece ori înainte de a spune ceva. Mi-a spus că atunci când un lucru se obține greu, când un proces e anevoios și când ești indecis, înseamnă că toate aceste frământări vor duce la un lucru măreț. Așa a fost!
- Pentru noi, telespectatorii, a fost o încântare sezonul 11. Cum a fost pentru tine?
- Am plecat de aici cu un bagaj enorm de cunoștințe, de informații, de experiențe, iar pentru mine asta contează cel mai mult. Mi-am dorit să profit de aceste momente și asta am făcut în finală, m-am simțit ca la un concert de-al meu - cel mai frumos concert, cu cel mai frumos și numeros public. Îi mulțumesc lui Tudor pentru tot, întregii echipe și tuturor celor de acasă! Iniţial, eu nu am avut curaj să particip la „Vocea României”, dar acum, la final, sfătuiesc toți oamenii talentați să profite de această oportunitate, fiindcă doar trecând prin această experiență și astfel de stări, poți ajunge un artist complex. Cântați ca și cum trăiți doar pentru asta!
- Cum ai descrie, din punctul tău de vedere, această experiență?
- Această experiență a fost ca o școală. Am mers, am învățat de la antrenorul meu, am exersat. Încercam să vin de fiecare dată cu temele făcute, iar în finală am dat un fel de Bacalaureat. Practic, în finală așteptările au fost atât de mari încât m-am simțit ca la un examen - trebuia să arăt tot ce am învățat pe parcursul competiției.
- Atmosfera din echipa lui Tudor este impresionantă în fiecare sezon. Cum te-ai simțit tu alături de antrenor și de ceilalți concurenți?
- Am avut de învățat de la toți ceilalți concurenți. Tudor ne-a învățat de la început că este important ca toată echipa să aibă momente bune. Competiția nu este neapărat doar despre tine ca individ, ci contează și evoluția echipei. Faptul că grupul din care ai făcut tu parte a avut momente spectaculoase, te face și pe tine să te simți printre cei mai buni.
- Cum ați interacționat între voi? Prieteni sau adversari?
- Sincer?! M-am înțeles foarte bine cu toți cei din echipă. Mereu ieșeam împreună în oraș după repetiții, mergeam în mall împreună, chiar și după finală m-am întâlnit cu câțiva dintre ei și am sărbătorit. Un gest extrem de frumos, care chiar mi-a dat speranță, a fost la finală, când Raluca Radu ne-a adus întregii echipe scrisori. Am deschis scrisoarea mea fix înainte de a începe emisiunea. Atâta apreciere și susținere poți simți doar din partea unor prieteni adevărați, iar Raluca, pentru mine, acum, este un prieten adevărat!
„Tudor Chirilă m-a scos din zona mea de confort”
- Ce piesă cântată în concurs ți s-a părut cea mai grea provocare?
- Cu siguranță cea mai grea piesă pentru mine a fost „Fantoma de la Operă”. Îmi doream provocări, fiindcă tot concursul a fost pentru mine o provocare și de fiecare dată Tudor m-a scos din zona mea de confort. „Fantoma” mi s-a părut grea mai ales vocal, dar și din punct de vedere actoricesc, fiindcă este un musical. Am fost puțin stresată, deoarece am avut la dispoziție pentru finală doar trei-patru zile de pregătire, dar cu ajutorul echipei Tudor și al invitatului nostru, Adrian Nour, totul a ieșit foarte bine.
- De ce crezi că oamenii te-au votat în număr atât de mare?
- Sunt atât de recunoscătoare oamenilor de acasă, fiindcă ne-au ajutat să câștigăm. Din mesajele pe care le-am primit de la ei am observat că au contat foarte mult melodiile pe care le-am cântat, dar și interpretarea. Mi-am dorit ca emoția să ajungă și la ei. Sper că am reușit!
- Ce mesaje ai primit de la cei apropiați și nu numai după finală?
- Am primit foarte multe mesaje frumoase. M-au emoționat mai ales acelea în care lumea îmi spunea că merit să fiu pe scenă și că acolo e viața mea. De asemenea, mulți oameni m-au comparat cu nume mari de la noi din țară: Laura Stoica și Dida Drăgan. Mi-au spus că trebuie să fac ceva să îmi scriu propriile melodii și să lupt în continuare pentru visul meu.
„În 2024 vreau să lansez câteva piese şi să îmi pregătesc concertul de la Electric Castle”
- Pe lângă trofeu ai primit o sumă importantă. Te-ai gândit deja ce vei face cu ea?
- Încă nu știu concret ce voi face cu banii. Poate voi pleca într-o vacanță cu familia mea și în rest îi voi pune la loc sigur până când mă voi decide ce voi face cu ei. Oricum, cel mai probabil o să vreau să investesc în cariera mea. Recunosc, nu am avut timp să mă gândesc la asta și, oricum, vreau să mai aștept pentru că am doar 20 de ani și vreau să fiu 100% matură și sigură când voi lua o hotărâre în acest sens. Mă voi sfătui și cu părinții, și cu Tudor, astfel încât să iau cea mai bună decizie.
- Unde ai mai cântat după încheierea acestui proiect?
- După finală am cântat la Galați. Am fost invitată să cânt la câteva spectacole și gălățenii au părut foarte încântați să mă vadă. N-am trăit așa ceva până acum: să-mi ceară lumea autografe și poze! Genial! În 2024 vreau să lansez câteva piese şi să îmi pregătesc concertul de la Electric Castle. Îi voi cere mereu sfaturi lui Tudor. Chiar dacă „Vocea României” s-a terminat, îmi voi asculta antrenorul și mentorul în continuare.
„Cel care m-a inspirat de mică este Michael Jackson”
- Ai o voce cu adevărat impresionantă. Cum a intrat muzica în viața ta?
- De mică muzica era în viața mea. Am crescut într-o familie care ascultă muzică bună și care știe să se distreze. Părinții mei au simțit talentul meu și când le-am zis că vreau să fac canto m-au luat de mânuță și m-au dus la profesori să învăț să cânt.
- A existat un artist român sau internațional care te-a inspirat la un moment dat?
- Cel care m-a inspirat de mică și care reprezintă pentru mine definiția artistului complet este Michael Jackson. Încă mai am filmări cu mine de la 6-7 ani, când dansam și îl imitam. Am citit cărți despre el, mă documentam și mă uitam la concertele lui atât de fascinată!
- Ce părere a avut familia ta despre acest domeniu?
- Părinții mei m-au susținut de la început. Nu prea au cunoștințe despre acest domeniu, fiindcă eu sunt prima de la noi din familie care a luat contact cu industria muzicală, dar mă ajută cu tot ce pot ei, iar eu nu pot decât să le mulțumesc pentru tot ceea au făcut și fac pentru mine. Contează mult să îi simți pe ai tăi aproape în tot ceea ce îți propui să faci în viață.
- Ai moștenit talentul de la cineva apropiat sau tu ești prima care cântă la tine acasă?
- Bunicului meu îi plăcea să cânte în tinerețe, dar cum erau vremurile mai grele, a fost nevoit să renunțe la cântat ca să aibă grijă de familie. El a fost cel mai mare fan al meu. Probabil de la el am moștenit talentul și îmi doresc să realizez ceva cu muzica. Aceasta a fost dorința lui cea mai mare și i-am promis că voi cânta mereu.
- Ai povestit în timpul testimonialelor cu lacrimi în ochi despre bunica ta. Ce rol a jucat în viața ta?
- Bunica mea m-a crescut. Mă ducea la canto când eram mică, mergeam la țară și cântam. Când mă gândesc la copilărie, mă gândesc la ea. Pentru mine, bunica mea mereu va însemna „copilărie”. A avut grijă ca eu să fiu un copil fericit și se bucura când mă auzea cântând.
- Ai studiat cu un profesor când erai mai mică?
- Am început la vârsta de 8 ani să cânt la pian, iar la 9 ani am luat primele lecții de canto la Estrada Copiilor, din Galați și după câțiva ani la Voces School. Poate că în primii ani muzica era doar un hobby, dar după ce am ajuns la București și am început să interacționez cu mai mulți oameni din industrie, mi-am dat seama că îmi doresc foarte mult să fac asta. Un rol important în dezvoltarea mea ca artist l-a jucat profesoara mea de canto Mădălina Carcota. Ea este persoana care m-a învățat să cânt rock pur, cu toate nebuniile de distorsuri și tehnica vocală mai avansată. Îmi respect profesorii și de la fiecare în parte am avut ceva de învățat.
„Prima mea scenă a fost acasă: bunicii mei erau în juriu, iar jucăriile erau oamenii din public”
- Știu că studiezi fizica. După acest concurs, crezi că vei face o carieră în muzică sau în științele exacte?
- Încă nu știu ce se va întâmpla. Îmi doresc să termin facultatea și, eventual, să le pot face pe amândouă, dar la muzică nu voi renunța. (râde)
- În afară de câștigarea acestui show, ce alte momente frumoase ai mai trăit până acum?
- Un moment frumos din viața mea a fost atunci când s-a născut frățiorul meu. Aveam 7 ani, dar nu o să uit niciodată ziua în care părinții mei l-au adus acasă și cum din acel moment mi s-a schimbat viața.
- Ai vreo amintire dragă din copilărie pe care vrei să o împărtășești cititorilor noștri?
- Când mergeam la țară, bunicii mei aveau în casă un televizor care prindea doar câteva canale, iar seara făceam spectacole. Bunica mea dădea drumul la televizor la muzică și începeam să cântăm. Bunicii mei erau în juriu și-mi dădeau note, iar jucăriile erau oamenii din public. Pot spune că eram de mică învățată cu scena. (râde)
- Cum arată acum o zi obișnuită din viața ta?
- O zi obișnuită din viața mea începe cu putin sport și citit. Apoi, fac vocalize, deoarece, de când am câștigat „Vocea României”, am avut de cântat săptămânal. Îmi place să fac TikTok-uri și să țin legătura cu oamenii din online, pe Instagram și Facebook.
„Peste 5 ani mă văd la casa mea, călătorind foarte des şi cântând“
- Ce îți place să faci în timpul liber?
- În timpul liber îmi place să călătoresc. Dacă nu plec din oraș, sunt turistă la mine acasă. Mă duc la muzee sau în parcuri, mă văd cu prietenii, mai citesc și scriu versuri.
- În afară de rock, există și alt gen muzical pe care îl asculți ori îl interpretezi cu plăcere?
- Mă relaxează să ascult muzică de film, muzică simfonică și, în general, muzică ambientală din Orientul Mijlociu. Cred că muzica fără versuri are farmecul ei fiindcă îți permite să o interpretezi așa cum vrei tu.
- Unde te vezi peste 5 ani?
- Peste 5 ani mă văd la casa mea, călătorind foarte des și cântând. Nu știu ce îmi rezervă viața, dar sper să pot cânta de fiecare dată când am ocazia și să scriu cât mai multe piese.
- Ce mesaj ai pentru tinerii care simt că au voce, dar n-au curaj să se înscrie la... Voce?
- Dacă vreți ca muzica să facă parte din viața voastră și să vă dezvoltați, vă garantez că experiența de la emisiunea „Vocea României” o să vă ajute. E bine să aveți emoții, dar să nu vă fie frică de scenă. Nu aveți ce să pierdeți dacă încercați!
„Mădă nu este doar profesorul de canto, este persoana care mi-a dat încredere. Am câştigat împreună acest trofeu“
- În afară de Tudor, cui simți că-i datorezi acest succes?
- Mădălinei Carcota, profesoara mea de canto, persoana care în fiecare an organizează concursul Bursa Art Music. Acum un an pe vremea asta eram și eu bursieră. Începusem pregătirea pentru „Vocea României”. Îmi doream foarte mult să trec mai departe. Nu îmi găsisem încă stilul, căutam amândouă piese, lucram la tehnica vocală. Îmi plăcea să cânt rock de când eram mică, dar știam că pot mai mult. Voiam să mă dezvolt și să cânt rock fără să mă doară gâtul. Mădă a zis că o să reușesc și lucram mult la această tehnică. După câteva luni a venit castingul și am trecut mai departe. Se zice că timpul le rezolvă pe toate. Așa a fost. Mădă mereu îmi spunea să am răbdare. Dintr-o dată, într-adevăr, după o discuție cu ea în care mi-a spus că dacă vreau să întorc măcar un scaun trebuie să muncesc mult mai mult, m-am pus pe studiu intensiv. Cântam rock, metale pe care de mult timp visam să le cânt. Ei bine, nu știu cum, gâtul meu parcă mă asculta. Reușeam să pun în practică tot ce mă învăța ea. Chiar și mișcările mele, la început nu erau asumate. Mi-era teamă să nu fiu judecată sau să pară că exagerez. Mădă nu este doar profesorul de canto. Este persoana care mi-a dat încredere, care mă asculta la 3:00 dimineața când nu știam dacă voi trece mai departe și dacă voi reuși. A stat cu mine cât am fost bolnavă, cu pastile, tratamente, fix la Knockout. Am trecut împreună prin acest concurs. Nu am fost singură. Ea merită mai mult decât niște postări pe Facebook sau Instagram. Am câștigat împreună acest trofeu. În spatele meu am avut cea mai tare echipă!