de Adelina Constantin şi Traian Mihai

Artiştii Cosmin şi Eliza Natanticu sunt o pereche frumoasă atât în viața de zi cu zi, cât și în ceea ce privește pasiunea pentru actorie. Cosmin este cunoscut mai ales ca actor de stand-up comedy, dar își dorește un rol într-o dramă. Totodată, el intră în casele oamenilor prin postura de jurat la emisiunea de televiziune „iUmor”. Eliza, fiind și cântăreață, preferă show-ul de tip burlesque-cabaret, care îmbină teatrul cu muzica. De fapt, ea a crescut în culisele teatrului, ambii părinți fiind actori. Îi place să călătorească și iubește animalele. Ce crede Cosmin despre faptul că are patru fraţi şi de când îi place să amuze oamenii, dar şi ce rol preferat are Eliza şi cum împacă viaţa artistică şi pe cea casnică puteţi afla citind interviurile soţilor Natanticu acordate revistei „Taifasuri”.

Cosmin Natanticu: „Când fac stand-up comedy, muza mea e soţia“

- Eşti un actor de comedie cunoscut, mereu zâmbitor şi pus pe şotii. Aşa erai şi în copilărie?

- Cred că te naști cu asta, când eram copil îmi plăcea să-i distrez pe colegii mei de la şcoală, să-i fac să râdă. Am copilărit la Petroşani, unde am făcut școala și liceul. Prin clasa a V-a am realizat că vreau să fiu pe scenă și că asta îmi doresc să fac toată viaţa. Deşi, prima meserie pe care mi-am dorit-o a fost aceea de… sudor! Tatăl meu a fost sudor o vreme, apoi s-a angajat la mină. Eu spuneam că nu voi intra niciodată în mină, auzisem că e o meserie periculoasă. Dar eram pus pe șotii de mic. Odată cu maturizarea, am mai redus din aceste șotii, dar nu am renunţat la ele nici acum.

- Ce te-a determinat să faci stand-up comedy?

- Aveam o trupă de umor înainte să descopăr acest curent și, în facultate, i-am întâlnit pe Micutzu (n.r. - Cosmin Nedelcu) și pe Costel, care făceau stand-up comedy de câțiva ani și am fost la spectacole cu ei. Agreez această idee, să fii singur pe scenă, să nu depinzi de nimeni. În plus, era ceva nou, care m-a atras. Primul spectacol a fost în Club A, mi-a plăcut și am zis: „Da, asta vreau să fac”.

- Ai o sursă de inspiraţie pentru momentele jucate în stand-up?

- Toate momentele sunt inspirate din situaţii/momente pe care le-am trăit și, de câţiva ani încoace, muza mea este soția. Despre ea vorbesc tot timpul, chiar dacă de multe ori pare că o „povestesc” în situații mai puțin favorabile, ea înțelege foarte bine și chiar îmi mai dă idei despre ce să vorbesc.

„Visez să joc într-o dramă” 

- Există vreun rol preferat pe care l-ai jucat, care îţi este aproape de suflet?

- Nu pot spune că am vreun rol preferat, am îndrăgit toate rolurile jucate şi am încercat să mă regăsesc în ele, să fie cât mai veridice, să mă pun în pielea personajului. Nu accept roluri care să nu-mi ajungă la suflet. Fiecare rol este ca un copil pe care tu îl creezi și îl crești.

- Deşi joci comedie, ți-ai dori să interpretezi un rol într-o dramă?

- E clar că rolurile comice mi se potrivesc mai bine, dar visez să joc într-o dramă. Aștept acel regizor care să aibă încredere în mine și să mă distribuie într-un rol dramatic. Sunt sigur că m-aș descurca foarte bine și oamenii ar putea descoperi și o altă latură a mea.

- Mai mult de o jumătate din timpul tău îl dedici spectatorilor. Ce sentiment te încearcă atunci când te întâlneşti cu publicul?

- Întâlnirile cu publicul sunt directe și „laurii” îi culeg imediat, reacția este vie. Și asta mă face să merg mai departe. E validarea de care are nevoie orice actor - bucuria și reacțiile oamenilor, aplauzele - semn că ți-ai făcut treaba bine. La televizor lucrurile stau diferit, pentru că prima dată înregistrezi și abia peste câteva luni produsul ajunge pe sticlă.

„Toți cei patru frați ai mei au urcat pe scenă la un moment dat”

- Ai crescut într-o familie cu cinci copii. Cum este să ai patru fraţi?

- Mă consider un om norocos, pentru că este extraordinar să ai mai mulți frați și să nu fii nici cel mai mare, nici cel mai mic. Eu sunt al patrulea și avantajul meu a fost că eram și protejat de cei trei mai mari, de la care am învățat multe. Dar, la rându-mi, am avut grijă de sora mai mică, experiență care m-a ajutat și m-a pregătit, cumva, în viață. Noi, fiind cinci frați, nu ne plictiseam niciodată în copilărie. Aveam cu cine să ne jucăm atunci când vremea nu ne permitea să ieșim afară ca să ne întâlnim cu alți copii. Nu cred că m-aș vedea, dacă ar fi să o iau de la capăt, crescând într-o altă familie. Suntem foarte uniți chiar și acum, asta mulțumită părinților noștri.

- Ceilalţi fraţi au înclinaţii artistice? De la cine crezi că ai moștenit talentul?

- Toți frații mei au urcat pe scenă la un moment dat, cântând o melodie sau la un instrument. Unul dintre frați cântă la chitară şi am învăţat şi eu să cânt la acest instrument. Dar mi-a plăcut mai mult actoria/comedia. E clar, însă, că de la părinții mei moștenesc totul, că din altă parte de unde?! Iar talentul vine de la Dumnezeu.

- Din toamna trecută ai fost cooptat ca jurat în emisiunea „iUmor”. Cu ce provocări te-ai confruntat în această nouă ipostază?

- Emisiunea „iUmor” nu era străină pentru mine atunci când am fost cooptat ca jurat. Am fost adesea acolo, pe scenă. Fiind prieten și cu Bordea, și cu Cortea, și cu Costel, care au urmat după plecarea lui Bendeac din emisiune, știam destul de multe inside-uri. Problema cu care m-am confruntat este că îți trebuie foarte multă răbdare. Fiindcă trebuie să asculți fiecare concurent, indiferent dacă este un moment bun sau un fiasco. Dar există și distracție.

Dezbrăcat şi desculţ prin sat, mergând prin pietriş

- În serialul „Bravo, tată!”, care se difuzează pe Antena 1 şi unde joci alături de Liviu Vârciu, Răzvan Fodor și Ștefan Pavel, interpretezi unul dintre rolurile principale - Flavius. Te rog să ne povesteşti o întâmplare inedită, amuzantă, din timpul filmărilor...

- Au fost multe, dar notabilă este aceea în care, printr-un concurs de împrejurări, am ajuns să umblăm desculți și dezbrăcați pe uliţa unui sat. Totul a început prin faptul că personajele Mario, Gioni și Emil, după ce ajung în acel sat din greșeală, căutând un loc unde ştiau că se face... masaj, s-au legat de nişte fete şi s-au ales cu protestele sătenilor. Eu mă duceam să-i recuperez, pentru că plecaseră fără maşină, dar localnicii m-au asimilat ca fiind de-ai lor. Şi ne-am trezit toţi dezbrăcaţi de oamenii acelui loc, revoltaţi că au venit unii care „se dau” la fetele din sat - ne-au fost luate hainele şi am fost goniţi pe câmp. A fost un moment stânjenitor nu doar pentru că ne-am văzut unul altuia corpurile dezvelite şi ne-am dat seama că nu avem un trup de invidiat, ci şi pentru că am fost nevoiţi să mergem desculţi o bună bucată de drum. Nu ne puteam concentra asupra textului, căci se auzea doar „Au, au!”, când ne înţepau toate cele prin talpă… Eu am fost cel mai oropsit, pentru că trebuia să intru în curtea unei doamne, ca să fur nişte haine cu care să ne acoperim goliciunile. Iar acea doamnă m-a văzut şi m-a alergat prin pietriş! Şi eu sunt foarte sensibil la picioruşe…

„În loc de «Da», am primit un pumn”

- Anul acesta împliniţi 11 ani de relație și şase ani de la căsătorie. Cum a început povestea de iubire cu Eliza? Unde v-ați cunoscut?

- Ne-am cunoscut printr-o prietenă comună, care fiecăruia în parte i-a zis că ne potrivim foarte bine. Această prietenă a făcut în așa fel încât să ne întâlnim. Într-o primă fază, nu prea ne-am plăcut unul pe celălalt, nu ni se părea nimic spectaculos. După câtva timp, Eliza a făcut primul pas, m-a invitat la masă. Și de acolo lucrurile s-au legat foarte bine, astfel încât din momentul acela am fost de nedespărțit. De fapt, totul s-a „închegat” mai puternic de la an la an, mai ales după ce ne-am căsătorit. Căsătoria îți oferă siguranță, dar presupune și o răspundere.

- Cum a fost cererea în căsătorie? Ai surprins-o, ai fost romantic?

- Felul în care am cerut-o în căsătorie nu a fost prea romantic. Eram în Grecia şi m-am gândit să o enervez până o scot din minți, iar apoi să o cer. Numai că în loc de „Da”, am primit un pumn. Când ne amintim, acum ni se pare amuzant.

- Cum v-aţi ales naşii?

- Bobo (n.r. - Mihai Bobonete) și Cătălina ne-au ales pe noi. Ne simțim foarte bine împreună, râdem foarte mult, dar să știi că primim și foarte multe sfaturi de viață foarte utile.

- Soția ta este şi ea actriță. Eşti gelos dacă joacă un rol având ca partener un bărbat şi acel rol implică scene tandre?

- Având în vedere că și eu sunt actor, nu sunt gelos. Poate că aș fi fost dacă aș fi lucrat în alt domeniu. Noi înțelegem foarte bine că e un rol, că indiferent de ceea ce facem acolo - chestiuni care țin de regie, de cum este scenariul -, lucrurile nu sunt așa cum se percep din afară. Știm ce avem de făcut, știm cât de mult ne iubim și nu suntem geloși. E meseria noastră și știm că trebuie să facem tot felul de sacrificii, că se impune să facem niște lucruri care nu sunt neapărat confortabile pentru unul sau pentru celălalt.

Emisiuni la care au participat împreună

„La «Te cunosc de undeva» mi-a fost dificil să-l imit pe Macanache pentru că el... nu respiră!”

- La emisiunea „Te cunosc de undeva” ai făcut pereche cu Eliza. Care a fost cel mai dificil personaj pe care l-ai interpretat?

Cosmin: Pentru mine, toate au fost dificile, având în vedere că nu sunt la un nivel vocal extraordinar, dar în general mi-era foarte greu atunci când trebuia să fac travesti, deoarece nu am răbdare și nici nu-mi place la machiaj. A existat şi un moment în care am răcit şi am rămas fără voce chiar înainte de antrenamentele pentru piesa trupei KISS, nu îmi venea să cred că mi se întâmplă mie! Apoi a fost destul de dificil să cânt ca Macanache piesa în care face duet cu Delia, pentru că el… nu respiră! Dar, probabil, cel mai inedit moment a fost cel în care am cântat „Drumurile noastre”, recreând filmarea video a lui Dan Spătaru. Am împrumutat o Dacia 1300 pentru asta.

- Am înțeles că, la un moment dat, v-ați „terorizat” vecinii cu antrenamentele pentru „Te cunosc de undeva”. Pentru care personaj te-ai pregătit atât de intens?

Eliza: Majoritatea personajelor au avut nevoie de multă muncă, de efort fizic. În afară de exercițiile pentru menținerea vocii, mă antrenez şi fizic, am o bicicletă și în timp ce pedalez, repet cântecele, am și un ministudio acasă. La „Te cunosc de undeva”, cel mai dificil rol, atât din punct de vedere fizic, cât și vocal, a fost Jennifer Lopez.

„Experiența de la «Asia Express» ne-a unit şi mai mult”

- Experiența de la „Asia Express”, la care ați participat împreună, v-a consolidat relația de cuplu?

Cosmin: Pentru noi a fost de bun augur acest format de emisiune, pentru că ne-a unit şi mai mult. Fiindcă am făcut o grămadă de lucruri împreună cu care nu ne-am fi întâlnit în viața de zi cu zi. Acasă ești în confortul propriu, ai prieteni, ai telefon, ai bani. Dar atunci când ești pus în situații în care îți dorești să nu ajungi pe ultimul loc, încerci să faci niște lucruri de care nu credeai că eşti capabil. În astfel de emisiuni-concurs, mulți factori au un rol important - atenție, concentrare, motricitate, condiție fizică.

Eliza: Da, noi suntem genul de cuplu care în situații-limită se apropie foarte mult. Eu și Cosmin am învățat cum să procedăm astfel încât să lăsăm de la noi, să-l înțelegem pe celălalt și așa, împreună, să putem merge mai departe, făcând față oricărei provocări. 

- Unii dintre participanți - după o astfel de experiență -, la revenirea în România, au avut nevoie de psiholog. Le lipsea adrenalina de acolo. În cazul vostru cum a fost?

Cosmin: Nu am avut nevoie de psiholog, noi ne avem unul pe celălalt. Am ieșit împreună din starea aceea în care, într-ade- văr, două zile eram puțin defazați. Adică ne trezeam și parcă ne venea să luăm rucsacul și să plecăm la drum, deși nu mai eram în competiție. 

Eliza: Ne-am resimțit și noi, după ce ne-am întors de la Asia Express. În cazul meu, a fost o oboseală fizică și psihică, un fel de surmenaj. Am avut nevoie de vreo trei săptămâni de relaxare, de odihnă. După aceea, ne-am revenit. Eu am, oricum, un coach personal, Cerasela Rogen, care mi-a schimbat viața și modul de a gândi, m-a învățat să gândesc pozitiv.

- A existat vreo provocare care v-a solicitat foarte intens?

Eliza: Toată experiența „Asia Express” a fost solicitantă. Probele deveneau din ce în ce mai grele, de la zi la zi, pentru că și oboseala creștea. Oricum, este foarte greu să te lupți cu foamea, să renunți la ego-ul tău și să... cerșești mâncare, să îți forţezi limitele atunci când ești înfometat și obosit. Se poate întâmpla să îţi pierzi motivația de a merge mai departe și de a lupta. Și atunci trebuie să te realiniezi cu tine însuţi, să găsești motivaţia de a nu renunţa. Am avut marele noroc de a fi împreună cu soțul meu, ne-am susținut unul pe celălalt. De exemplu, Cosmin spunea, la un moment dat, că nu mai poate, că e obosit, iar eu îl încurajam zicându-i că încă mai putem şi că dacă am ajuns până în punctul acela, trebuie să mergem mai departe. Astfel, am devenit mai puternici. Iar relația noastră a devenit mai solidă, având încredere în partener. Această încredere pe care am câștigat-o atunci am menținut-o în continuare.

Cosmin: E greu să fac un „clasament”. Au fost multe situaţii dificile - probe fizice solicitante, momente în care erai nevoit să mănânci ceva care ţi se părea scârbos ori în care trebuia să dormi în locuri insalubre. Deci nu pot aminti o singură provocare sau solicitare. În opinia mea, formatul în sine al emisiunii reprezintă o mare provocare. Dar mi-a plăcut enorm şi oricând aș mai participa la o emisiune de acest gen, pentru că implică multă adrenalină, te scoate din zona de confort.

„«Power Couple» este show-ul care ne-a purtat de la agonie la extaz, într-o clipă”

- De câteva săptămâni stăm cu ochii pe voi la „Power Couple” și sunteți mai savuroși ca niciodată. Cum a fost pentru voi să vă testați relația la bine și la greu?

Eliza: Au fost multe emoții și frici duse la extrem! Emisiunea este adrenalină la intensitate maximă. „Power Couple” este show-ul care ne-a purtat de la agonie la extaz, într-o clipă. Mă bucur că am putut trăi această experiență alături de soțul și, totodată, prietenul meu, jumătatea mea mai bună. Nu știu câți înțeleg ce înseamnă frica de înălțime și cât de mult am lucrat cu mine ca să depășesc situația și să pot face toate nebuniile probelor! A fost greu, însă acum pare spectaculos privind din canapea!

Cosmin: Eu cred că nu am mai făcut atâta efort de când jucam fotbal la juniori, pe vremea când aveam 14 ani! Totul a fost surprinzător, de exemplu la proba „Au, mami”, în care se simulau durerile nașterii, am simțit că sunt lovit cu 20 de cuțite, atât de puternică era durerea. O să înfiem! Am avut emoții și când Lizzie a trebuit să schimbe o roată la 30 de metri deasupra mării, când am pariat, mă gândeam că ea nici măcar nu știe cum arată o roată! (râde)

Eliza Natanticu: „Agreez show-ul de tip burlesque - care îmbină teatrul cu muzica“

- Ai devenit cunoscută după ce ai participat la „X Factor”, în 2016. Eşti și cântăreață, și actriță. Ce îţi place mai mult, să joci pe scena teatrului ori să cânți?

- Ambele îmi plac. Joc într-un show de tip burlesque, care e conceput din cabaret și piese luate din music hall - am la Teatrul Odeon o astfel de reprezentație. Eu am crescut în teatru, părinții mei fiind actori. Am urcat pe scenă de când aveam 3 ani, iar de la 7 ani am jucat în piese de teatru - în „Domnișoara Nastasia”, în „Opera de trei parale”.

- Ce fel de muzică interpretezi? Şi când ai avut ocazia să joci pentru prima dată într-un show de tip burlesque?

- Eu pot să cânt orice fel de muzică. Am cântecele mele proprii, de stiluri diferite, dar totul depinde de natura evenimentelor la care particip. Prima dată am colaborat cu Răzvan Mazilu pentru un proiect de tip cabaret - burlesque. E un concept pe care l-am adoptat ulterior și e potrivit atât pentru scena teatrelor, cât și pentru evenimentele private. Este la mare căutare genul acesta de show.

„Rolul preferat este Eliza din «Avarul», de Moliere, jucat alături de tatăl meu”

- Ai un rol preferat dintre cele pe care le-ai jucat?

- Rolul preferat va rămâne personajul Elizei, din piesa „Avarul”, de Moliere, pentru că am jucat pe scena Teatrului „Nottara” alături de tatăl meu, Alexandru Georgescu. Acesta a fost rolul care va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu.

- Ai fost crescută de bunică. Ai vreo amintire frumoasă legată de dumneaei, din copilărie?

- Da, bunica mea a fost, este și va fi mereu sufletul cel mai apropiat de mine. A stat zi de zi lângă mine, m-a crescut. Ei îi datorez tot ceea ce înseamnă pasiunea pentru muzică, deoarece de când eram mică îmi cânta tot felul de melodii. Mă ținea de mână când cântam la grupul „Alegretto”, cu ea mergeam la dansuri, mă ducea și mă aducea de la școală. 

„Cosmin gătește mai bine decât mine, are un talent aparte”

- Când ți-ai dat seama că alesul este Cosmin? Unde v-ați petrecut luna de miere?

- Mi-am dat seama că el este alesul din ziua în care l-am cunoscut. Şi așa a fost. Luna de miere am petrecut-o în Bali, unde a fost superb, am stat aproape trei săptămâni.

- Aveţi planuri în ceea ce privește familia şi profesia?

- Referitor la familie, dacă ne ajută Dumnezeu să vină la noi un îngeraș, îl primim cu brațele deschise. Dacă nu vine acum, înseamnă că planurile sunt altele și respectăm întocmai dorința divină. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că avem parte de atâtea lucruri frumoase, că suntem într-o evoluție constantă și că fac ceea ce-mi place cu adevărat. Mă duc la culcare fericită și sănătoasă și mă trezesc așijderea. Și sunt foarte recunoscătoare pentru asta.

- Aveți animale de companie?

- Da, avem trei cățeluși. Tyson are 10 ani. Bella, pe care am luat-o de pe stradă și care, la două luni, am aflat că era și gestantă. A avut patru puiuți, pe care eu i-am moșit, i-am îngrijit, le-am găsit familii adoptive. Dar unul dintre pui, Minnie, s-a întors acasă și am păstrat-o. Are un an. Pe Bella o avem de trei ani. Toți sunt de talie mică, nu sunt de rasă.

- Care dintre voi se ocupă de aprovizionarea cu cele necesare traiului zilnic? Cine gătește, cine face curățenie?

- Cumpărăturile le fac eu, în mare parte, dar mă ajută și Cosmin. El gătește mai bine decât mine, are un talent aparte, doar că nu vrea să-l pună în practică. Și atunci mă laudă pe mine, ca să gătesc eu și el să tragă chiulul. Curățenie fac eu, iar el spală uneori vasele. În ceea ce privește curățenia de Paște sau de Crăciun, mă ajută și Cosmin.

„Sunt vegetariană şi fac mult sport“

- Cum reușeşti să îţi păstrezi silueta atât de suplă? Faci sport? Ții dietă?

- Am fost vegetariană, acum mănânc şi pește. Consum foarte rar carne, fiindcă mama mea a murit de cancer. Îmi iau proteinele din alimente vegetale. Cât priveşte mişcarea zilnică, lucrez cu Dragoș Vultur, antrenorul meu, pentru că am făcut o viață întreagă dansuri, nu pot să nu fac sport. Am acasă gantere, trambulină, bicicletă, aparat pentru lucrat abdomenul. Mi-am amenajat o mică sală - de când cu pandemia - și mi-am dat seama că îmi place. Dacă nu fac sport, am dureri mari de spate și simt că mi se anchilozează corpul.